Ce-i face pe moldoveni fericiți? (FOTO/VIDEO)

Am consultat topul celor mai fericite țări din lume făcut de compania Focus Consulting. Republica Moldova este în „Top 100”, se plasează în acest clasament pe locul 67. Topul a fost întocmit în baza nivelului de mulțumire înregistrat de locuitorii din 156 de țări în privința mai multor aspecte – speranța de viață, absența corupției, Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, asistența socială, libertatea socială, generozitatea și altele. Despre fericirea la moldoveni discutăm la acest sfârșit de săptămână.

Exodul, corupția, inechitatea veniturilor, șomajul și calitatea muncii îi fac nefericiți pe mulți cetățeni. Există suficiente argumente care arată că oamenii își compară veniturile cu ale altora, iar dacă unii se îmbogățesc ilegal, ei devin mai nefericiți, indiferent de nivelul de venit la care se află. Localnicii cu care am discutat la Slobozia Mare, Cahul, spun că nepăsarea, cinismul, individualismul egoist al unor politicieni transmite multă neîncredere în societate.

– „Ce fericire, dacă am ajuns cu o pensie de o mie de lei? Asta-i pensie? Dacă n-ai bani, n-ai fericire. Fără bani ești un prost... Dar ce, nu-i așa? Ești la piață, dacă n-ai bani ești un prost, vsio! (gata!), iar dacă ai bani... Noroc de soț, că el muncește și mulțumim lui Dumnezeu. Și copiii nu-s acasă. Doi băieți îs la Germania, fata cu copiii îi la Irlanda. Și-i mulțumim lui Dumnezeu, că copiii îs mulțumiți și eu îs mulțumită de ei. Nici eu nu cer de la ei, nici ei nu cer de la mine, dar ca mamă... copiii dacă nu-mi trimit câte un pachet nu e bine, și mama de aici iarăși câte ceva, câte o găinușă crescută la curte. Și asta e.”

Europa Liberă: Dvs. când ați făcut pe cineva fericit?

– „Copiii i-am făcut fericiți. Pentru mine copiii îs fericirea și soțul, că trăiește lângă mine și când mai bine, când mai rău...”

Europa Liberă: Dar, în general, guvernanții trebuie să-i facă fericiți pe cetățeni sau și cetățenii?

– „Păi, normal că guvernanții. Ei trăiesc cu buzunarul greu, dar noi trăim, știți de-acum care-i situația.”

Europa Liberă: Și credeți că ei sunt mai fericiți?

– „Da, că au bani! Vreau și eu la o mare, vreau să mă duc undeva, dar nu-mi permit.”

Europa Liberă: Vorbim despre fericirea la moldoveni. Când îs fericiți moldovenii?

– „Când li-i bine, când trăiești bine, ești fericit.”

– „Când ai de toate celea. Dar când îi sărăcie, ce fericire? Nicio fericire!”

Europa Liberă: Chiar așa-i de mare sărăcia asta că-i aduce doar necazuri omului?

– „Cu 1.200 de lei ce să faci?”

– „Dacă nu-i nicio stabilitate, n-avem nici Guvern, ce fericire vreți?”

Europa Liberă: Când ați fost fericită?

– „Noi fericiți când am fost? Cred că mai înainte. Și lucram, aveam și de muncă și copiii îi creșteam. Dar acum ce fericire poți să vezi? N-ai ce vedea. Nu-i, nu-i nicio fericire.”

Europa Liberă: Dar când ați făcut pe cineva fericit?

– „Copiii când i-am născut.”

Europa Liberă: Atunci, Dvs. ați fost fericită.

– „Și cred că și soțul l-am făcut fericit, dacă i-am adus un copil-doi. Și asta, uite că am apărut și bunică, și străbunică-s de acum. Asta fericire din partea familiei.”

Europa Liberă: Dar Moldova ar putea ajunge un stat cu oameni fericiți?

– „Eu cred că ar putea, dar cu așa condiții cum sunt acum niciodată n-o să fie cu așa corupție, cu așa...”

– „Când ar fi Guvernul ca lumea, când ar fi Guvernul...”

– „Nici vorbă! Până nu va fi o schimbare, n-avem nicio șansă!”

Europa Liberă: Despre fericirea la moldoveni, ce ne puteți spune?

– „Despre fericire? Foarte greu, foarte greu, doamnă, ce viață ducem noi la țară. Vedeți, venim cu marfa, îi degeaba, nu avem unde o da, că lumea n-are cine să mai cumpere, tot tineretu-i plecat. Cine să mai muncească? Nu mai vrea nimeni să muncească. Mai în scurt, iaca, conducerea, așa viață avem, pentru că ei nu se gândesc la țăranul acesta care muncește, la omul ista care-i chinuit. Principalul, ei să-și umple buzunarele, să-și ia lor tot și atât.”

Europa Liberă: Dar o dată la patru ani promit că au să vă facă fericiți?

– „D-apoi ei toți promit marea cu sarea, dar pe urmă, gata, au uitat. De-ar trăi ei cu pensia pe care o avem noi, măcar o zi să trăiască, nu mai mult și cu salariile pe care le are tineretul aici, în sat la noi. Bătaie de joc!”

Europa Liberă: Când ați fost ultima dată fericită?

– „N-am mai fost noi fericiți, că am muncit să avem pentru copii, să facem, dar acum copiii au plecat și...”

Europa Liberă: Unde vi-s copiii?

– „În Europa, unde s-au dus toți.”

Europa Liberă: S-au dus după fericire acolo?

– „S-au dus, că dacă era mai bine de trăit aici, nu se duceau. Aici n-are de lucru tineretul, dar vor și ei să trăiască o viață normală, au familii, să-și facă viața mai fericită. Dar unde? Au plecat în străinătate toți.”

Europa Liberă: Dar ei acolo își găsesc fericirea?

– „Chiar dacă poate nu și-or găsi-o, că-s străini și ei acolo, dar măcar nu-i ca aici la noi.”

Europa Liberă: Credeți într-o Moldovă cu lume fericită?

– „Nu știm. Sperăm că să se mai întoarcă înapoi tineretul, dar nu se știe. Din ce în ce tot mai mulți se duc și înapoi nu se mai gândesc să vină.”

Europa Liberă: Ce le lipsește moldovenilor ca să se considere fericiți?

– „Leafa nu ajunge la lume și omul vrea să trăiască, nu să existe. Cum poate să fie el fericit, dacă el îi numai în neajunsuri toată viața?”

Europa Liberă: O dată la patru ani, cetățeanul își alege clasa politică care să-i aducă fericire.

– „Dar omul simplu de la țară, cum credeți Dvs., cum votează el? Omul bătrân votează cum îi spune asistentul social, dar oamenii de la munca fizică de pe deal, toți votează pe cine le-a spus brigadierul. Unul a spus și gata, toți... Asta este.”

Europa Liberă: Când ați fost ultima dată fericită?

– „Eu tot timpul îs fericită. (Râde.) Eu nu mă consider om nefericit. Trebuie să știi să trăiești ca să fii fericit, să-l fericești pe omul de alături ca să te fericească și el pe tine și asta-i viața, până la urmă. Dar dacă o să trăim și numai o să oftăm, sigur că de unde fericire?...”

Europa Liberă: Într-o Moldovă cu oameni fericiți credeți?

– „Cred, dar n-o văd.”

– „Dacă noi o să facem cumetrii de astea de mii și mii și mese în șir și după asta să ne jeluim că nu ne ajunge, tot nu-i normal și așa cum cheltuim noi banii. Noi nu știm că cheltuim, nu știm, noi risipim. Acolo, în Europa, trăiește lumea bine, dar el are bugetul și știe cât și pe ce să cheltuiască. Dar noi ce știm? Noi toți avem necazuri, d-apoi dacă o să începem numai să plângem, numai să oftăm și să dăm mii de lei ca să petrecem o seară, fericire sigur că n-o să avem. Trebuie să ne înconjurăm cu lume pozitivă și o să trăim fericiți cu cât vom avea. Toată lumea vrea să trăim într-o țară civilizată, că se duc în Europa, văd cum trăiește lumea și vor și ei să trăiască. Suntem cea mai prăpădită țară...”

Europa Liberă: Vorbim despre fericirea la moldoveni. Îs fericiți moldovenii?

– „Ei, suntem fericiți în toate, mulțumesc! Muncim, avem; nu muncim, nu avem. Cu pensia de 600 de lei trăim...”

Europa Liberă: Cine trebuie să-i facă fericiți pe cetățeni?

– „Omul de jos a făcut școala de sus...”

Europa Liberă: Când ați fost ultima oară fericită?

– „Când eram tânără de 20 de ani. (Râde.) Eram tânără atunci...”

– „Erau vremurile celea cu rusul, când aveam banul rusesc, atunci se simțea că era pâinea 16 copeici și o cutie de sărnice (chibrituri) un bănuț.”

– „Am trecut foametea, eram de 10 ani. Uite am 82, fac în august, și vă spun: „Eu am mâncat miez de hlujan, miez de floarea-soarelui, rădăcini de papură, mâncam borș de bulgur, înainte era bulgur; acum îs numai mândrețuri, numai ghinețuri. Punea mama paie în casă de sărbători și ne părea bine, câte o țoală de cânepă aveau la perete, n-aveau atâtea mândrețuri, dar acum a ieșit altfel de modă. Și straiele tot așa le schimbă”...”

– „Paie pe jos, se tăvăleau copiii în paie și le era bine...”

Europa Liberă: Când ați făcut pe cineva fericit?

– „Pe copiii noștri i-am făcut ca să fie fericiți, dar mai departe...”

Europa Liberă: Moldova are șanse să ajungă să fie o țară cu oameni fericiți?

– „Dacă o să se unească cu poporul, o să fie fericire; dacă nu se unește poporul, n-o să fie fericire.”

Europa Liberă: Dar cine îl dezbină?

– „Aiști de sus fac toate treburile astea. Nu se mai gândesc la omul de jos. Trăim cu speranța până în seară și pentru ziua de mâine, dar restul nu știm ce o să fie, că au scumpit toate ca să nu poți să te apropii de nimic să cumperi. Sunt bătrâni care-s vai de capul lor și când vin ți-i milă de ei că nu știi ce să le dai să mănânce.”

Europa Liberă: Despre fericirea la moldoveni, ce ne puteți spune?

– „Ce fericire, că-i greu pentru bătrâni și pentru tineret? Tineretul tot a plecat peste graniță și am rămas noi, bătrânii; murim și noi și o să rămână Moldova fără lume. Că bătrânii nu înțeleg. I-au ales pe socialiști, pe Dodon, pe Plahotniuc, toată Moldova îi a lui Plahotniuc, și i-au amăgit cu grecikă (hrișcă), pentru 600 de lei aiștia care i-au dat. Și acum ce mai dau la pensionari? Le-au pus acolo câteva copeici, îi mai multă nefericire. Noi de-acum suntem bătrâni, dar păcat de tineret și de nepoții noștri.”

Europa Liberă: Dvs. când ați fost ultima dată fericită?

– „Ei, avem și fericire, avem și necazuri, trecem și prin greutăți...”

Europa Liberă: Cât ați câștigat azi la piață?

– „Da, iaca, nici nu m-am uitat, dar vreo 100 de lei. Asta-i muncă, uite că-s bolnavă, dar vin așa, ca să ne mai întreținem, să avem de-o pâine, că pensia nu ne ajunge. Pensia... plătește gazul, lumina și asta-i viața.”

Europa Liberă: Dar credeți într-o Moldovă cu oameni fericiți?

– „Nu știu. După cum va alege norodul, dar nici norodul nu înțelege, îi amăgește cu niște crupe, cu pomeni de acestea și ei îi votează pe cei care îi duc cu autobuzul degeaba. Asta-i nefericirea noastră.”

Europa Liberă: De ce națiunea nu se consideră fericită?

– „Că-i numai în greutăți, nu? Greutăți are fiecare, au și ei unele momente când îs fericiți.”

Europa Liberă: Când îs fericiți?

– „Atunci când fac ceva și le reușește, da, îi fericit și el, un moment. Pe urmă iară și-apoi iarăși tristețea veșnică.”

Europa Liberă: Și ce-i de făcut? Cum aduci fericirea în casa omului?

– „Cum aduce fericirea? Vai...”

Europa Liberă: Și cine o aduce?

– „Păi, singuri trebuie să o aducem, fiecare cuplu trebuie să o aducă - și eu, și ea.”

Europa Liberă: Aici, la Slobozia Mare, mulți spun că politicienii ar trebui să-i facă fericiți pe cetățeni.

– „Vai! Dacă ei nu-s fericiți la cât fură și cât iau și tot nu le ajunge și dacă ei nu-s fericiți la cât fură, înseamnă că și pe noi ne fac mai nefericiți. Și ne fură de două ori pe un loc. Credeți că Domnul nu-i vede și pe ei ce fac? Dacă ei socot fericirea lor să fure acum, pe urmă când au să ajungă la nefericire, nu știu cum o să-și întoarcă fericirea înapoi.”

Europa Liberă: Când ați făcut Dvs. pe cineva fericit?

– „Singur nu poți să faci fericit, persoana la care i-ai făcut, ea de-acum socoate că-i fericită sau îi nefericită.”

Europa Liberă: Dar pe Dvs. cine și când v-a făcut fericit?

– „Copiii, prietenii care-s adevărați. Omul poate să fie fericit atunci când are de toate și nu trebuie să se gândească la necazuri și la nevoi, dar când are strictul necesar, el atunci posibil să fie fericit. Dar dacă stăm numai în necazuri, tot timpul alergi, fugi, cauți, vrei să ieși din încurcătură, îți mai vine un impozit, îți mai vine o mărire de preț la cartofi, îți mai vine una, alta și nu mai dobândești fericirea.”

Europa Liberă: Poate omul prea puțin vede partea plină a paharului?

– „Vai, dar cum... Așa-i nația noastră a moldovenilor – muncim și nu știm de ce muncim, așa, aiurea.”

Europa Liberă: Munca îi aduce fericire moldoveanului?

– „Da. Dacă-i moldovean, îi aduce.”

Europa Liberă: Și atunci, de ce pleacă din Moldova, dar nu rămâne să muncească aici?

– „Lui i se pare că acolo îi mai mare fericirea, pentru că acolo nu-și bate nimeni joc de el, dar aici dacă muncești, sunt ăia care te fură, își bat joc de tine, dar acolo te apreciază. Adică, omul când îi apreciat după muncă, lui i se pare că-i fericit.”

Europa Liberă: Dacă ați fi în fruntea Republicii Moldova, ați reuși să faceți națiunea fericită?

– „Dacă aș fi în frunte, eu m-aș gândi la toți, nu m-aș gândi numai la mine. Care ajung acolo, toți se gândesc numai pentru dânșii. La câte ajutoare ne-au venit în 27 de ani de independență, dacă ne dădeau la toți câte un milion, eram toți milionari, dar noi avem miliarde primite granturi, dar ei pe o parte le aduc, pe altă parte le fură.”

Europa Liberă: Despre fericirea la moldoveni, ce ne puteți spune?

– „Când au ce mânca și când copiii îs sănătoși și-s acasă, atunci moldovanul îi fericit și îi pare că are de toate și-i liniște în țară. Măcar liniștea și pacea să ne-o țină în țară, dacă viața nu-i așa de ușoară.”

Europa Liberă: Dvs. când ați fost ultima dată fericită?

– „Ultima dată fericită am fost în 2012, când am făcut nuntă la un băiat și când s-au născut nepoțelele.”

Europa Liberă: Dar când ați făcut pe cineva fericit?

– „Copiii i-am făcut fericiți întotdeauna, că eu din tinerețe am rămas singură, de la 29 de ani, am fost numai eu cu copiii. Viața a fost așa și acum îi încordată și necazurile se înnoiesc, copiii îs departe. Vedem copiii o dată în an și-i greu. Am lucrat contabilă și acum am staj de muncă de 44 de ani și primesc o pensie de 1.500 de lei, dar muncesc ca să mă întrețin și să nu cer de la copii.”

– „Care moldovan îi fericit? Doamne Iisuse Hristoase, este vreun moldovan fericit?! Decât Plahotniuc, altul nu mai este fericit.”

Europa Liberă: Ce-l face pe om fericit în general?

– „Întrebați-l pe Plahotniuc. Banii, justiția și corupția. Și gata! Că nu poți în justiție măcar ceva, ceva să-ți obții, nimic, categoric...”

Europa Liberă: Dvs. când ați făcut pe cineva fericit?

– „Mi-am făcut fericiți băieții până acum și s-au dus în lume și acum au rămas moșu’ și baba și vsio (gata).”

Europa Liberă: Ei au plecat peste hotare în căutarea fericirii?

– „În căutarea lucrului, că-i altă viață, fiindcă aici nu putem să mai trăim. Noi, care am îmbătrânit de acum, unde să te mai duci? Nu te mai primește nici dracu’. Când eram tineri, eram fericiți, dar acum dacă nu mai putem...”

Europa Liberă: O dată la patru ani mergeți, votați și politicienii vă promit că o să vă facă fericiți.

– „Nici nu ne mai uităm la politicieni. Toți îs hoți și bandiți!”

– „Nici denumire nu mai este pentru așa conducere. Aceștia-s pur și simplu niște oameni care-s lipsiți de orice simț omenesc. Ce fericire să mai aștepți de la dânșii? Fac ce le trăsnește prin cap și nu se mai înțeleg acolo în ultima vreme. Îi alegem și pe urmă culegem, patru ani culegem din urma lor. Asta-i un fel de bătaie de joc, mai slut ca toate.”

Europa Liberă: Vor veni și timpuri când despre Republica Moldova se va vorbi ca despre o țară cu oameni fericiți?

– „Nu cred...”

– „Nu prea cred eu! În viitorul apropiat așa ceva nu se prevede la noi în țară.”

– „Noi pierdem tot tineretul, tot tineretul pleacă.”

– „Ce fericire poate să mai fie?”

– „Și noi peste vreo 10 ani, aceștia care am rămas și care vorbim acum cu Dvs. la microfon plecăm și noi. Și aceia nu mai vin de dincolo și în Moldova cine rămâne? Paragină o să rămână. Asta o să se întâmple undeva peste vreo 10-20 de ani și n-o să mai aibă aceia din Parlament pe cine să-i mulgă de bani. Un Vlad Țepeș ne trebuie nouă, un Vlad Țepeș să-i bage în țeapă, care au greșit să-i bage în țeapă și n-o să mai vrea el să fie parlamentar, cum nu vreau eu acum moarte.”

Europa Liberă: Vedeți doar partea goală a paharului sau poate fi văzută și partea plină?

– „Noi, doamnă, am trecut de 70, acum la ce să te mai gândești? Încredere nu mai avem nici într-un parlamentar, nici în altul. De-acum de când suntem, noi am votat și cu unul...”

– „Pescarii se duc în mare și pun năvodul și trag peștele la mal, îl scot, dar eu aș fi vrut pe toți pe ăștia de la conducere să-i pună în năvod...

– „...și să nu-i mai aducă înapoi...”

– „...pe deputații ăștia din Parlament.”

– „Parlamentul și pe Dodon de sus și până jos.”

– „Felurite tipuri de șiretlicuri, numai ca să nu facă ceva. Dacă promiți că ai să faci, păi ia și fă! Dar numai așa, de vorbe goale, cui îi trebuie conducerea asta? Are cârpă-n fund ...”

Europa Liberă: Credeți că, dacă v-ați schimba cu rolurile și ați fi Dvs. acolo, în fruntea Republicii Moldova, ați putea să fericiți cetățenii?

– „Fiecare se gândește în felul lui, nu că să fie el fericit, să fie cu buzunarele pline și să aibă de toate, dar ar trebui pentru aceia care te aleg, pentru aceia trebuie să faci fericirea, nu pentru tine.”

Europa Liberă: Dvs. ați putea să schimbați?

– „La vârsta noastră nu poți să faci. Schimbările vin atunci când ești mai tânăr și ai poftă de muncă, dar așa – stai cu un picior în groapă și cu unul pe mal și vrei să mai faci fericirea la cineva...”

– „Îndeobște, pensionarii n-au ce căuta la conducere. Să dea voie la tineret. Sunt băieți deștepți și merită! Dar nu trebuie să ne supărăm – ce am ales, aia avem. Privim la televizor și arată băbuța aia. „Te fură”. Zice: „Dar pe cine ai ales, pe cine ai votat?” – „PD-ul”. – „Dar de ce?” – „Păi ne-au spus că au să ne dea...” De ce trebuie să ne mai supărăm?”

– „Eu chiar îi numesc urât pe boșorogi de ăștia care știu că-l fură și el se duce și-i votează. Rău să facă! Cică să fie mai rău, dar pe-a mea să fie. Și în privința lui Dodon. N-am văzut nici un prezident din altă țară să facă de alea cu căpșunatul. El se ocupă cu festivaluri, se duce și se plimbă de două-trei ori pe an la Muntele Athos...”

– „Face blat cu Dumnezeu...”

Europa Liberă: Să vă pun o întrebare despre fericirea la moldoveni. Când sunt fericiți moldovenii?

– „Nu știu dacă este vreo zi când să fie ei fericiți. Îi greu, îi greu. Pensia-i mizerabilă, prețurile mari, neajunsuri, natura ne strică ce avem pe ogoare...”

Europa Liberă: Cine ar trebui să vă facă fericiți?

– „Parlamentul, parlamentarii! Cine o să ne facă? Dacă ei nu atrag atenție la lume, apoi cine altcineva poate să facă în țara asta?”

Europa Liberă: Și ce așteptați de la deputați?

– „Să ne îmbunătățească viața, să vină băieții de peste hotare, că eu am trei copii și toți îs peste hotare. Și-s una singură și-mi este foarte greu la bătrânețe. Hai că acum mai pot oleacă, mă mai mișc, dar mai târziu trebuie să caute cineva de mine, dar băieții nu vin la așa sărăcie, că ei s-au deprins acolo, lucrează...”

Europa Liberă: Dvs. când ați făcut pe cineva fericit?

– „(Râde.) Poate am făcut copiii mei, dar așa, poate și am făcut cuiva, dar nu mai țin minte.”

Europa Liberă: Moldova poate ajunge o țară cu lume fericită?

– „Greu de spus. Nu știu, poate, poate peste 50 de ani.”

Europa Liberă: Și adevărata fericire ce va însemna?

– „Sănătate, în primul rând, să fie copiii lângă mine, nepoții care-i am. Asta-i fericirea ca să fie toți sănătoși și să trăiască oleacă mai bine.”

Europa Liberă: Dacă ei sunt peste hotare, acolo se consideră oameni fericiți?

– „Da, da! Acolo toată lumea-i fericită, toată lumea zâmbește. Am fost și eu o jumătate de an acolo, la Londra. Și îi bine.”

Europa Liberă: Dacă ați fi în fruntea Republicii Moldova, ați reuși să-i faceți fericiți pe cetățenii statului?

– „(Râde.) Un om singur nu poate să facă nimic.”

Europa Liberă: Vorbim despre fericirea la moldoveni. Cum o descrieți?

– „Moldovanul nu înțelege fericirea când i-i bine nu numai lui, dar trebuie să le fie și la cei din jur, dar noi ne gândim numai la binele nostru. Nu-i corect și, ca să fie bine în țara asta, trebuie să facem și noi ceva, să nu așteptăm să vină cineva să ne facă. Nu trebuie să așteptăm fericirea să ne-o facă cineva, trebuie s-o facem noi singuri.”

Europa Liberă: Dvs. când ați fost ultima dată fericită?

– „Eu tot timpul îs fericită! Îs fericită când copiii mei îs bine, îs fericită când nepoții mei îs bine, îs fericită că m-am sculat dimineață și am văzut lumina soarelui.”

Europa Liberă: Când ați făcut fericit pe cineva?

– „Fericit am făcut atunci când am putut să ajut. Eu am muncit în Direcția de învățământ, în organizație obștească și m-am străduit să fac bine.”

Europa Liberă: Cât timp i-ar trebui Republicii Moldova ca să se vorbească ca despre o țară cu oameni fericiți?

– „Dar n-ați auzit ce a spus prim-ministrul? A zis: „10 ani”. Nu cred, vreo 20, cel puțin 20, fiindcă noi nu înțelegem că trebuie toți să facem câte ceva și când ne ducem la vot trebuie să ne mai gândim, nu să dăm votul la cel care ne-a dat 400 de lei, 600 de lei sau ne-a făcut o bucățică de drum. Trebuie să ne gândim la lucruri mai mari pentru țară, pentru noi, nu pentru aceea că eu am luat acum o sacoșă și iaca mă duc și votez că e... sau cum zic unii că... Asta-i eu socot cea mai mare neglijență și cel mai mare tupeu să zici tu că „Ei, a furat, dar mi-a dat și mie”. Asta de-acum vorbește despre degradare completă. Iată asta-i tocmai problema, că el așteaptă cineva să-l facă fericit.”

Europa Liberă: El pune speranța că își dă votul o dată la patru ani și cei care sunt aleși îi vor aduce fericirea.

– „Acei aleși trebuie susținuți și să faci și tu ceva, nu numai acei pe care i-ai ales. Dacă el nu-i susținut din urmă de popor, de tine nu-i susținut, degeaba ai dat votul!”

* * *

Cât contează banii și cât contează bunăstarea socială în nivelul de fericire al unei țări?, l-am întrebat pe sociologul Vasile Cantarji. Dle Cantarji, am adunat mai multe voci la sudul Moldovei, de la hotarul moldo-român, și majoritatea sătenilor din Slobozia Mare, Cahul, vorbesc mai degrabă despre nefericire, chiar dacă le-am cerut să vadă și partea plină a paharului. Cum s-ar explica oful acestor oameni?

Vasile Cantarji: „Depinde cum definim fericirea în sine, fiindcă nu există o concepție foarte clară. Până la urmă, asta e o stare sufletească a fiecărui om, fiecare poate fi fericit din lucruri absolut diferite. Îmi amintesc, cu câțiva ani în urmă ieșise un studiu internațional și Republica Moldova se plasase la coada acestor topuri, fiind printre țările cele mai nefericite.”

Europa Liberă: Acest top la care vă referiți Dvs. e făcut în 2017 și clasează Republica Moldova pe locul 67 din 156 de țări. Necazurile, problemele îi fac nefericiți pe moldoveni?

Vasile Cantarji: „Nu prea avem de unde să ne simțim fericiți atâta timp cât suntem destul de săraci, atâta timp cât nu avem siguranța zilei de mâine...”

Europa Liberă: Dar cum definiți sărăcia la moldoveni?

Vasile Cantarji: „Lipsa de siguranță materială. Nu te poți simți fericit atunci când salariul nu-ți acoperă necesitățile de bază și ești neacoperit financiar în cazul unei probleme de sănătate mai grave în familie sau orice alte necazuri.”

Europa Liberă: Și dacă pensia s-ar majora de două-trei ori, credeți că acei moldoveni care vorbesc despre nefericire se vor considera fericiți?

Vasile Cantarji: „Cel puțin va fi eliminat unul din factorii care îi fac nefericiți, fiindcă mai avem și trăsături naționale care provoacă nefericirea. De exemplu, risc să afirm că noi ca și popor nu ne putem simți fericiți atâta timp cât trăim în condiții concurențiale. Nouă nu ne place, de exemplu, să concurăm unul cu altul, iar concurența în sine pentru noi are o conotație negativă, nouă nu ne place să concurăm și întotdeauna căutăm să ne exprimăm statutul prin unele lucruri – mașini scumpe, haine extravagante –, dar nu prin realizări profesionale sau idei, sau cultură. E și acesta un motiv de nefericire...”

Europa Liberă: Asta ar însemna că lipsește o cultură economică și lumea nu știe cum să-și gestioneze bine veniturile?

Vasile Cantarji: „Noi nu suntem nici financiar foarte bine pregătiți, dar nu poți să vorbești despre incorectitudinea sau corectitudinea gestionării veniturilor în condițiile în care veniturile medii sunt destul de apropiate de minimumul necesar pentru trai. Eu pot spune că cineva gestionează incorect veniturile și o duce din această cauză rău, atunci când veniturile lui sunt de trei, de cinci ori mai mari decât necesitățile lui de bază. Să revenim la...”

Europa Liberă: Alți factori care îi fac nefericiți pe moldoveni? Ați spus instabilitatea, nesiguranța zilei de mâine...

Vasile Cantarji: „Nesiguranța zilei de mâine și imaginați-vă dacă noi am fi întrebat același lucru acum 30 de ani, cred că nivelul de fericire exprimat de populația noastră ar fi fost mai sporit, mult mai sporit, în perioada sovietică. Dacă încercăm să explicăm acest lucru, nu putem spune că acum lumea în toată sărăcia noastră o duce material mult mai rău decât atunci. Coșul alimentar al moldoveanului astăzi este mult mai bogat decât al moldoveanului mediu în 1985, de exemplu. Are acces la mult mai multe bunuri acum decât atunci, dar dacă îi întrebăm, toți au să spună că atunci a fost mai bine. Acum, haideți să încercăm să explicăm de ce. Și iarăși ajungem la mediul concurențial. Atunci nu exista o discrepanță foarte mare între avuția materială între populație. Imaginați-vă că într-un sat tipic, să zicem, automobil aveau doar președintele colhozului, agronomul, adică elita satului, și era iertabil, în rest, nimeni nu avea...”

Europa Liberă: Elita, care erau comuniștii de atunci?

Vasile Cantarji: „Cumva, da. Respectiv, fiind foarte puține automobile în sat, nimeni nu-l invidia pe vecin, fiindcă nici vecinul nu avea automobil. Acum în condițiile în care toate lucrurile astea au devenit mai mult sau mai puțin accesibile, cel puțin pentru cei care tind a avea un automobil, un moldovean tipic se simte neliniștit, nu se simte confortabil și acest lucru îi diminuează din potențiala fericire. Or, amintiți-vă de proverbul tradițional: „Să moară capra vecinului”. Este despre același lucru.”

Europa Liberă: Eu o să revin la cercetare, că sunteți și Dvs. sociolog și puteți să tălmăciți mai bine ceea ce arată aceste cercetări sociologice. Ele spun că cei mai fericiți ar fi locuitorii din regiunea UTA Găgăuzia. Aveți o explicație? De ce cei de acolo sunt mai fericiți decât restul cetățenilor din Republica Moldova?

Vasile Cantarji: „E o regiune mult mai omogenă, nu este dintre regiunile cu cel mai sporit nivel de trai, dar nici din cele mai sărace. O fi vorba și de o oarecare coeziune de grup în cazul de față, deci ei simțindu-se cumva ca și grup, fiindcă UTA Găgăuzia este una dintre regiunile republicii noastre cele mai omogene din punct de vedere etnic. Acolo 90 la sută sunt găgăuzi și nu veți găsi nicio regiune unde o altă etnie majoritară să fie atât de unitară.”

Europa Liberă: Și se zice că regiunea cu cei mai fericiți oameni rămâne a fi Găgăuzia cu aproape 60 la sută și cu o diferență mare pe locul doi s-ar situa municipiul Chișinău la acest subiect.

Vasile Cantarji: „Municipiul Chișinău este cel mai eterogen din perspectiva atât etnică, lingvistică, cât și a veniturilor. Aici discrepanța în venituri este mult mai mare.”

Europa Liberă: Și în Găgăuzia veniturile sunt cam toate egale?

Vasile Cantarji: „În regiunile dincolo de orașele mari discrepanța veniturilor nu este atât de mare. Tradițional așa-i în toată lumea.”

Europa Liberă: Mulți cred că fericirea și-o găsesc dacă aleg străinătatea. Mergând peste hotare, acolo au și siguranța zilei de mâine, acolo sunt mulțumiți și de legi, și de salariile pe care le ridică. Credeți că peste hotare lumea e fericită acolo și-i lasă nefericiți pe cei rămași aici?

Vasile Cantarji: „Migrația la noi ca și fenomen a luat naștere și a evoluat strict în conceptul clasic al migrației economice, când populația dintr-o zonă geografică mai puțin dezvoltată economic pleacă, migrează spre zonele mai dezvoltate economic. Atunci când întrebăm migranții de ce pleacă, aproape toți invocă una din cele două cauze – că eram nesatisfăcut de salarizarea de aici sau că nu aveam un loc de muncă. Acestea sunt cauzele. Mai nou, au început să migreze oamenii deja ca a doua generație a primilor migranți ca și factor pe care îl numim generic „reîntregirea familiilor”. Până aici a fost ceea ce ține de migrație și fericire, mai departe iarăși componenta ține de asigurarea materială și siguranța zilei de mâine. Dacă acești factori erau prezenți sau posibil câtuși de puțin de realizat aici, în percepția migranților, ei nu căutau fericirea dincolo de hotarele țării și se realizau aici. Deci, migrația economică în sine este un fenomen care în perspectiva scurtă oferă mai multe beneficii decât neajunsuri sau minusuri, riscuri, însă e un fenomen mai degrabă negativ decât pozitiv și el afectează înșiși migranții. Lucrurile sunt mai complicate, nu știu dacă plecarea automat ar însemna găsirea unei vieți fericite.”

Europa Liberă: Dar, cel puțin acolo, în Occident, pătura asta mijlocie e mult mai groasă și atunci mulți din cei plecați se identifică cu acești reprezentanți ai clasei de mijloc, pe când în Republica Moldova se zice că această pătură e foarte subțire.

Vasile Cantarji: „Este foarte subțire și e în formare abia...”

Europa Liberă: Dar cine s-o formeze dacă aproape un milion de moldoveni lipsesc din țara lor? Această pătură de mijloc cine s-o alcătuiască?

Vasile Cantarji: „Mai rămâne o parte din populație care poate fi definită ca și pătură de mijloc, dar totuși în țările dezvoltate clasa de mijloc o constituie majoritatea populației.”

Europa Liberă: Și e motorul care...

Vasile Cantarji: „Și e motorul mișcării și dezvoltării.”

Europa Liberă: Exact!

Vasile Cantarji: „La noi această pătură încă nu s-a format.”

Europa Liberă: Ceea ce mai vreau să aflu de la Dvs. și dacă le dați dreptate interlocutorilor mei de la Slobozia Mare, Cahul, care spuneau că nefericirea lor ține de guvernare, de politicieni și că toate pietrele sunt aruncate în grădina celor de la putere, că ei nu-s capabili să le aducă fericirea. Vin o dată la patru ani, le promit că le vor aduce bunăstare, locuri de muncă, pensii mai mari, salarii mai mari și până la urmă, dacă nu se adeveresc promisiunile, începe dezamăgirea. E adevărat că trebuie să-și verse tot amarul pe clasa politică?

Vasile Cantarji: „Unul din handicapurile noastre ca și popor este această exteriorizare a vinei. Oricine este de vină că eu o duc greu, doar nu eu. Nu este adevărat, nu suntem nefericiți doar din cauza guvernanților, or avem guvernanții pe care noi îi alegem, deci noi ni-i și merităm. Fusesem cu cineva responsabil pentru Republica Moldova în Parlamentul European și cineva întrebase: cum de se găsesc în Parlamentul European deputați care au acceptat să-l primească pe Șor înainte de alegeri, să facă și niște poze cu el? La care ni s-a reproșat: „Eu nu știu în ce măsură voi aveți dreptul moral să adresați asemenea întrebări, atâta timp cât ceva timp în urmă voi l-ați adus pe acel Șor, care a declarat, la propriu a recunoscut că a furat din acel miliard, l-ați adus în Parlament”. Păi bine, cine-i de vină în cazul de față - Șor sau noi, cei care l-am votat?”

Europa Liberă: Dar electoratul lui se consideră chiar fericit, pentru că beneficiază de atâtea pomeni și avantaje din partea dlui Șor.

Vasile Cantarji: „Nu cred că electoratul lui se consideră, se simte foarte fericit atâta timp cât pachetele pe care le-a primit sunt departe de a-i acoperi necesitățile. Noi nu suntem europeni ca și valori, deoarece inclusiv iată noi întotdeauna căutăm să punem vina pe umerii altcuiva, fără a ne reproșa nouă, în primul rând. Credeți-mă că cetățeanul tipic care spune că de vină sunt politicienii va simți un pic de fericire, dacă i se va ivi ocazia să se eschiveze de la plata anumitor impozite și nu-și va reproșa absolut nimic în acest caz sau dacă ar reuși să scape de o pedeapsă prin mituire, iarăși se va simți un pic mai fericit și bucuros de acest lucru. Or, cine-i de vină în cazul de față – politicienii sau însuși cetățeanul? Fericirea ne-o construim, în primul rând, noi. Salvarea celui ce se îneacă este în mâinile lui. Noi trebuie să ne construim fericirea!”

Europa Liberă: Ca Republica Moldova să se ridice în acest top și să nu fie pe locul 67 din cele 156 de state, trebuie doar să se scape de sărăcie, de corupție, de mentalitate păguboasă; să se scape de divizarea societății, inclusiv pe criteriul geopolitic; să se scape de invidie, de ranchiună?

Vasile Cantarji: „De lucruri foarte multe trebuie să se scape.”

Europa Liberă: Și câți ani i-ar trebui Republicii Moldova să ajungă în poziții mult mai sus în aceste topuri care se fac despre fericire?

Vasile Cantarji: „Nu se vede capătul tranziției noastre, asta este problema cea mare. Nu în zadar Moise a dus poporul după plecare din Egipt 40 de ani, ceea ce pe timpurile celea, raportat la speranța de viață, însemna că trecuseră generațiile care au fost născute și crescute în sclavie. Dacă vorbim de timp, cred că noi în 10... sau trebuie să ne raportăm și la generații, câte generații vor trece, vor crește în condiții noi.”