Situația legată de China și Taiwan este des adusă în discuție, având ca punct de referință războiul din Ucraina. Asta mai ales în condițiile în care strategiile de luptă asimetrice ale ucrainenilor se dovedesc de succes, între acestea amplasarea de mine, obstacole în calea inamicului, tranșee și buncăre, sisteme de apărare cetățenească și insurgență.
Ideea este că dacă Taivanul s-ar pregăti la fel, atunci ar deveni o țintă mai puțin atrăgătoare pentru un Pekin care urmărește foarte atent ce se întâmplă cu invazia Rusiei.
Ucraina luptă cu Rusia din 2014 și în tot acest interval s-a pregătit pentru escaladarea la care asistăm acum, cu mult înainte ca președintele Biden și Alianța NATO să ofere sprijin militar. Taiwanul în schimb nu a mai luptat cu China din 1949, când a respins cu succes asaltul naval al Armatei Populare de Eliberare a Chinei.
Acea confruntare seamănă mult cu începutul războiului din Ucraina. Atunci, 9,000 de militari chinezi au debarcat încrezători într-o victorie ușoară pentru ca în cțteva zile să fie capturați ori uciși de taivanezi. De-atunci, armata taivaneză nu a acumulat experiențe de luptă, în timp ce chinezii au luptat în războaie implicând Corea de Sud, Vietnamul de Sud, India și frontiera cu Uniunea Sovietică.
Războaiele de acum sunt mult mai complexe, nu numai pentru că efectivele sunt numeroase și bine pregătite, dar și pentru că orice debarcare similară ar fi precedată de bombardamente, proiectile și atacuri cibernetice. În plus, ca și Putin, conducerea chineză este dispusă să sacrifice mii de militari pentru a-și îndeplini obiectivul.
Experții cred că în cazul Taiwanului, ar trebui depuse eforturi pentru a se evita o invazie devastatoare. Mulți analiști susțin că dacă ar fi înțeles din timp consecințele și determinarea alianței NATO de a ajuta Ucraina, poate Putin s-ar fi gândit de două ori până să acționeze. Ori, dimpotrivă, el a văzut la început declarații de neintervenție directă din partea NATO și refuzul unui zone de non-survol, cerută de ucrainieni.
Pekinul este foarte atent, pentru a intui analogii cu ceea ce s-ar putea întâmpla acolo. Din această perspectivă, coeziunea occidentală și acțiunea comună împotriva abuzurilor lui Putin, inclusiv acte de genocid și încălcări flagrante ale drepturilor omului, reprezintă cea mai bună garanție că alți dictatori nu vor repeta greșelile liderului de la Kremlin pentru care actuala campanie este un dezastru de imagine și nu numai.
