Adevărul este însă că, chiar și pentru țara sa, prezența tipului de politician Trump a însemnat și înseamnă mult mai mult decît latura tranzacțională a administrației sale, ce ne-a dat și ce ne-a luat.
Aici în America, populistul cu tendințe autoritare Trump a acaparat unul dintre cele două mari partide politice și întrebarea care se pune acum este ce se va întâmpla cu Partidul Republican post-Trump. Mai există un precedent doar la sfîrșitul secolului 19 cînd un președinte deține, la început, control asupra Casei Albe și celor două camere ale Congresului și le pierde pe toate, după patru ani, la ieșirea din scenă.
Acesta este un prim diagnostic al mandatului Trump...
Un al doilea însă trimite un mesaj mai nuanțat. Incidentele de pe Colina Capitoliului dau o șansă moderaților să își recapete vocea politică, dar nu este mai puțin adevărat că elemente ale trumpismului fac acum parte din identitatea partidului și asta nu poate fi neglijat. Dacă America ar avea mai multe partide, trumpismul ar fi acum echivalentul unor forțe relativ marginale – pe undeva pe la 10-15% - așa cum este cazul în multe țări europene.
În situațiile respective, partidele tradiționale pot opta să izoleze acele grupări și așa se întâmplă în multe, dacă nu în toate cazurile. Aici ambele partide mari sînt coaliții care includ elemente extreme, și – în plus – sistemul de preliminării favorizează aceste extreme pentru că alegătorii lor sînt devotați cauzei, uneori – cum s-a văzut miercuri – chiar fanatizați.
În aceste condiții, elemente de substanță ale trumpismului – în politici de imigrație, comerciale, protecția mediului, protecționism, anti-globalizare, anti-sistem – devin repere la care candidații Partidului Republican vor trebui să se raporteze, indiferent de ce rol persoana Trump va juca, în viitor. Dar există totuși și un factor demografic, pe măsură ce trece timpul, condițiile se modifică, țara este din ce în ce mai diversă, „măreția” nostalgică, la care anumite grupări de albi americani aspiră, nu va mai fi recuperabilă.
Se s-a întâmplat săptămîna aceasta este nu doar inadmisibil, dar și o eroare strategică majoră...
Cît despre Donald Trump – fie și pe standardele lui, ce s-a întâmplat săptămîna aceasta este nu doar inadmisibil, dar și o eroare strategică majoră, pentru că majoritatea americanilor respectă simbolurile democratice și respinge violența. Nu te poți declara patriot și ataca Congresul propriei țări, cel puțin într-o țară civilizată și democratică. Pe de altă parte însă, firește, Trump poate profita de imaginea pe care o construiește de „victimă” a sistemului și rețelelor de socializare. Dar chiar și pentru el provocările legale, mediatice și politice care-l așteaptă s-ar putea dovedi, după 20 ianuarie, prea numeroase ca să poată fi păcălite.
