Duminică, 28 aprilie, Partidul Socialist al premierului Pedro Sanchez a câștigat o victorie clară: 123 de mandate în Parlamentul cu 350 de locuri, o creștere semnificativă față de cele 85 de locuri pe care le avea în fostul Parlament.
În schimb, concurenții tradiționali, Partidul Popular, s-au „topit”: au pierdut aproape jumătate din mandate, ajungând la numai 66 de locuri. Sondajele de opinie arată că alegătorii conservatori nu s-au dus numai spre partidele naționaliste sau de extrema dreaptă, ci în mare parte la Partidul Socialist.
Binomul socialiști – conservatori nu mai are majoritatea parlamentară, scena politică spaniolă fiind acum mult mai fragmentată, între cinci partide naționale care au intrat în Parlament și partidele mici, regionale, separatiste. Unde Partidul Socialist și-ar putea căuta și aliații pentru o viitoare majoritate.
Ce spun alegerile spaniole despre europarlamentarele din mai ?
Corespondentul Europei Libere la Bruxelles, Rikard Jozwiak, vede cel puțin două scenarii care s-ar putea repeta la nivel european: în primul rând, faptul că pentru prima dată cele două mari fracțiuni tradiționale, popularii europeni (EPP) și socialiștii (S&D) nu vor mai avea majoritatea mandatelor în Parlamentul European.
În al doilea rând, faptul că în pofida avansului partidelor extremiste, cele democratice vor rămâne în majoritate. Așa cum este acum situația la Madrid.
Dar tot ca în Spania, fragmentarea va face necesar un lung și complicat proces de negocieri, pentru a împărți posturile de conducere în Uniunea Europeană.
Anul acesta, crede Rikard Jozwiak, s-ar putea ca funcțiile de conducere în Comisia Europeană, Consiliul European și diplomația europeană să fie ocupate de politicieni reprezentând familii politice diferite. Și nu ar fi de mirare ca politica externă europeană să fie condusă de la toamnă de un socialist spaniol, așa cum fostul premier italian Matteo Renzi, în 2014, dus de un val de victorii electorale, a reușit să-și impună protejata, pe Federica Mogherini.
