Pentru ne-rușii care citesc despre prezența mercenarilor lui Ramzan Kadîrov alături de trupele ruse în Ucraina este greu de apreciat amploarea și importanța cecenilor și a lumii criminale (cu care ei sunt în bună parte — dar nu întotdeauna justificat — asimilați în imaginarul colectiv rus.)
În acest imaginar colectiv rus, mai ales în dimensiunea sa etnică, cecenii sunt strâns legați de romanticizarea criminalității.
Romanticizarea criminalității
Sugerase odată cineva că pentru ruși, mitologia cuceririi Crimeei (și în paralel a Caucazului) este echivalentul mitologiei cuceririi „Vestului Sălbatic” de către americani, atât în literatură, cât și în conștiința colectivă. Americanii au apași și mohicani, rușii au tătari și ceceni; și la americani și la ruși s-a cântat eroismul celor care s-au războit cu localnicii și le-au luat pământurile; și la americani și la ruși s-a creat o întreagă literatură colonială, care la rândul ei a produs o mitologie de gradul doi. Americanii au în literatură Ultimul Mohican (J.F. Cooper) - rușii Hagi Murat (Tolstoi); americanii au Cântarea lui Haiawatha (Longfellow) - rușii: Prizonierul din Caucaz (Pușkin).
Doar britanicii in India au mai creat o asemenea mitologie populară și literară, de la Kipling până la Salman Rushdie.
Cecenii în Gulag și „hoții din lege”
Popor deportat în masă de către Stalin, cecenii s-au amestecat în Gulag cu cei care aveau să devină “hoții din lege”, asigurând ulterior în întregul URSS protecție banditească (așa-numita krîșa, крыша, “acoperiș”).
Am mai scris despre vocabularul banditesc al lui Putin și despre cum structurile serviciilor secrete rusești (KGB-FSB) au ajuns să colaboreze cu structurile banditești ale “hoților din lege”, inclusiv în jurul lui Putin, bă chiar în vocabularului lui Putin însuși.
“Kрыша” (krîșa) e „acoperișul”, protecția de care ai nevoie în orice situație, ca antreprenor. Krîșa e banda organizată din cartier care te apără de orice altă bandă. Prețul nu îl depășește pe cel al unei asigurări, ba chiar poate fi mai mic decât cel al unei asigurări de sănătate la stat.
Dacă vrei să deschizi un restaurant, de pildă, vor veni niște domni caucazieni, îmbrăcați foarte elegant, sau poate în trening și bascheți, în funcție de importanța comerțului tău. Îți vor explica forte politicos că în cartierul ăsta se sparg vitrinele și se dă foc la restaurante, dar că ei, contra unei mici sume lunare (ceea ce sicilienii numesc pizzo), ei îți vor asigura protecția. Te pot apăra până și de poliție, dacă e nevoie, pentru că polițiștii din cartier, mai ales în Moscova, practică uneori un racket mai vicios decât gangsterii.
La Moscova, cele mai bune forme de krîșa le asigură, în ordinea aceasta a eficacității de sus in jos:
- cecenii
- ingușii
- rușii din cartierul Solnțevo
- ucrainenii
- georgienii
In nici un caz nu trebuie căutată o krîșa armenească. Cum o spunea și Pușkin, în violenta admonestare administrată de un tată cecen fiului său în poemul Tazit :
Dispari de-aici - tu nu-mi ești fiu,
Nu ești cecen - tu ești o babă,
Un laș, un rob, sau un armean.
Поди ты прочь - ты мне не сын,
Ты не чеченец - ты старуха,
Ты трус, ты раб, ты армянин!
Cu toată dușmănia pentru ruși, cecenii recită și azi aceste versuri cu satisfacție… Armenii, însă, mai puțin.
La fel, jumătate din ceceni primesc prenumele Ruslan, care nu e altceva decât un nume inventat de Pușkin, în Ruslan și Liudmila, prescurtând un nume mitic mai vechi.
Armenia interzice glorificarea haiduciei: „hoții din lege” și simbolica mafiei
Unele țări rezultate din fosta URSS (nu întâmplător: Armenia) încearcă însă să remedieze această situație. Astfel, în ianuarie 2020, parlamentul Armeniei a adoptat o lege care interzice orice glorificare a ‘subculturii criminale’ a acelor ‘vorî v zakone, hoții din lege’, moșteniți din epoca sovietică.
Ca toate țările ieșite din fosta URSS, cele din Caucaz sunt cu totul subjugate, de la politică până la eposul popular, acestei subculturi a criminalității eroice, un fel de haiducie modernă, care mai încurajează, printre tineri, și o atitudine permanentă de macho asocial. Pe scurt: mafia.
Noua lege armeană interzice crearea și participarea la grupări care propagă “subcultura criminală” și interzice legal gradele și funcțiile interne ale mafiei, cunoscute de întreaga populație și popularizate în literatură și cinema. In percepția populară, oamenii aceștia au o aură eroică prin simplul fapt că se opun statului, oricare ar fi el.
Filme rusești, cum a fost celebrul Brat, al lui Aleksei Balaganov, au popularizat, precum în cultura occidentală în urma seriei Nașul (The Godfather) a lui Coppola, figura romantică a unei mafii care se dirijează după un cod de onoare mai solid decât cel al reprezentanților legii. (E revelator de altfel că prima “faptă de arme” a personajului din Brat este uciderea unui șef de bandă rival… cecen!)
Cum o știm, de pildă din cartea recentă a jurnalistului Mark Galeotti (The Vory: Russia’s Super Mafia, Yale University Press, 2018), care a petrecut câteva decenii descifrând complexa (sub)cultură a rețelelor criminale ale Rusiei, acei vorî v zakone, hoții din lege, care, după perioada formării structurilor criminale în Gulag, în anii 1930 – 1950, au ajuns să colaboreze cu partidul comunist și KGB-ul, iar în zilele noastre cu FSB-ul lui Putin.
Ei comandă filiale și secțiuni prin diferitele regiuni, ba chiar și în republicile rezultate din fosta URSS. Rusia lui Putin ne apare acolo, în acel studiu, ca o lume în care diferența ontologică între mafii este între cei care arată pe față ce sunt (gangsterii, hoții și bandiții) și cei care posedă respectabilitate oficială, instituțională: miniștri, funcționari, polițiști, judecători.
Noua lege armeană condamnă participarea la asemenea structuri cu închisoare de la șapte la zece ani. Premierul Nikol Pașinian cerea de multă vreme criminalizarea a ceea ce el numește o ‘subcultură a crimei’ in Armenia, care a distrus multe familii, în special cele care au un membru în vreuna din închisorile conduse de facto, din interior, de aceste structuri.
Armenii, împreună cu georgienii, tot din Caucaz, sunt cunoscuți pentru a forma una din aceste structuri ale mafiei, în general organizate pe linii etnice, deși principalele și cele mai eficace mafii din spațiul fost-sovietic rămân, cum am spus-o, cele propriu-zis ale etnicilor ruși, precum și cele ale cecenilor, și ei caucazieni.
„The Vory”: cartea lui Mark Galeotti
Cartea lui Mark Galeotti conține tot ce trebuie știut despre mafiile din Rusia și fostul spațiu sovietic: codurile, tatuajele (un adevărat CV pentru un vor v zakone, cum spune foarte bine Galeotti), însoțite de o impresionantă bibliografie, ba chiar și cu iconografie, cu câteva fotografii rare, inclusiv cu generalul cecen Djohar Dudaiev.
Pe coperta din spate: un blurb de Simon Montefiore care o recomandă fierbinte. Nu se putea recomandare mai bună, Montefiore e autorul studiului Young Stalin, despre tinerețea acelui gangster fost seminarist, Stalin, jefuitor de bănci în tinerețe, asasin în serie ajuns unul din cei mai mari despoți și criminali genocidari ai sec. XX (alături de Hitler, Mao și Pol Pot).
Am apreciat capitolul despre Cecenia lui Dudaiev, despre care însă Galeotti afirmă exagerat că ar fi pus bazele unui autentic stat mafiot in Cecenia. Realitatea este nesfârșit mai complexă și ar necesita cel puțin un volum aparte.
În romanul meu Pantere parfumate vorbesc mult despre mafia cecenă și menționez personajul Dudaiev, care se afla și în centrul primului meu film documentar Ghazavat, din 1992, despre independența Ceceniei și venirea la putere a lui Dudaiev, primul om asasinat prin localizarea telefonului său mobil (deși Galeotti nu ne spune cum a murit).
How (not) to call a bluff
Tot în cartea acesta, "The Vory: Russia’s Super Mafia" (Yale University Press, 2018), Mark Galeotti oferă următoarea anecdotă pentru a rezuma cultura de macho a mafiilor din Rusia si fosta URSS:
E vorba de un "vor v zakone", bandit pe nume Vasia Brianski, care e încolțit de niște azeri rivali într-o mahala în Sankt-Petersburg.
Vasia Brianski își scoate pistolul, cele două grupuri sunt față în față, iar azerul îi zice ironic, punându-și arătătorul în frunte: —"Hai, împușcă-mă".
Provocarea azerului, un bluff, era să arate celorlalți că Vasia n-ar îndrăzni, azerul dovedind tuturor ce cool e el. Vasia era laș, așa că n-a avut de ales decât să-l împuște în frunte, unde acela își pusese arătătorul, explodându-i craniul.
Morala nu este că azerul era cel mai dur, bluffând, ci că nu i-a lăsat lui Vasia nicio cale de ieșire. Așa că Vasia cu regret l-a lichidat în stradă, în văzul lumii, căpătând și glorie nemeritată.
Nemeritată, da. Azerul nu știa că nu te pui cu proștii.
Ce spunea Umberto Eco despre mafii
În final, ar merita amintite aici unele remarci ale răposatului Umberto Eco, în săptămânalul L’Espresso, unde ținea săptămânal o cronică și unde a scris la un moment dat ceva despre fascinația pentru mafie.
Le spunea Umberto Eco cititorilor tineri: să știți că totul e fals prin filme precum Godfather (Nașul) sau Casino (sau rusescul faimos film Brat)… In realitate, mafioții sunt vulgari, inculți, grosolani, neproductivi. Nu e nimic de glamour acolo, lumea lor este sordidă și seacă. Șmechereala lor e veninoasă, pretențiile lor dominatoare sunt doar o acumulare de bluff și viclenie pe un masiv fond de lașitate.
Se îmbracă rău, mănâncă vulgar, sunt inculți și nocivi. Gunoaie umane care au creat un sistem parazitar. Totul se prăbușește însă când e decapitată cupola. Trebuie să cadă șefii, ca la cimpanzei când dispare masculul alfa, iar ceata se împrăștie dezorientată.
Dacă aceste argumente ale lui Eco ar funcționa, însă, într-adevăr, pentru a-i îndepărta pe tineri de mafie, n-ar mai fi nevoie de o lege, precum cea din Armenia... și una de care ar fi mare nevoie chiar și în Rusia.
