Vremea neobișnuit de blândă pe tot continentul are deocamdată efecte benefice peste tot, încetinind inflația și făcând să scadă prețul energiei (mai puțin în Marea Britanie).
Amenințarea întreruperilor de curent în această iarnă se îndepărtează, asigură Le Monde, în Franța, unde guvernul avertizase populația că în caz de iarnă dificilă și dacă nu se fac economii, acest lucru s-ar putea întâmpla.
Gestul de a scoate din priză aparatele inutile este chiar numit în Franța un «ecogest», un gest ecologic.
În Marea Britanie, în acest timp, inflația a depășit 10% (atingând chiar 13% potrivit unor indicatori economici), dar, cum o subliniază conservatorul cotidian The Times, premierul Rishi Sunak s-a angajat să o reducă la un (neverosimil) nivel de 5%.
În acest timp, însă, cum o constată peste ocean Washington Post, mult lăudatul Serviciu Național de Sănătate (NHS) al Marii Britanii se află într-o criză profundă, medicii și asistentele raportând ore lungi de așteptare pentru ambulanțe, cu pacienții întinși pe podele la urgențe și examinări care au loc în ambulanțe sаu pe coridoare. Președintele Colegiului Regal de Medicină de Urgență a estimat că între 300 și 500 de persoane mor în fiecare săptămână din pricina întârzierii în acordarea îngrijirii de urgență. Premierul Rishi Sunak a constatat miercuri că oamenii sunt „îngrijorați”, frustrați și se tem că au să vadă cozile de ambulanțe la urgențe ani de zile de acum înainte.
Bruxelles: „Ceci n’est pas un procès”
Peste Canalul Mânecii, în Belgia, odată îndepărtat spectrul inflației galopante și cel al posibilelor întreruperi ale curentului, presa se ocupă pe larg de ceea ce apare ca un foarte mare fiasco: derularea procesului celor 10 persoane acuzate că i-au ajutat pe teroriștii islamiști sinucigași, care, în martie 2016, s-au aruncat în aer la aeroportul din Bruxelles și în metrou, făcând 32 de morți și 700 de răniți, unii cu sechele pe viață.
Începutul ratat din octombrie a fost un dezastru de imagine pentru justiția belgiană din pricina problemelor puse de alegerea juraților, mulți căutând să se eschiveze, deși este o obligație, odată trași la sorți, din pricina duratei prevăzute a procesului: între 7 și 9 luni!
La fel, cum a anticipat-o de la început La Libre Belgique, problemele au continuat după ce avocații acuzaților au început să se plângă (unii arătându-se chiar „revoltați”) de condițiile stricte în care are loc mega-procesul, care se ține în clădirea fostului sediu al NATO.
Miercuri 4 ianuarie, procesul a fost iarăși suspendat, deoarece acuzații au refuzat să iasă din celulă, protestând împotriva faptului că fiecare control corporal se efectuează în pielea goală, ei trebuind deseori să efectueze genuflexiuni pentru a putea fi controlați rectal.
Un judecător a ordonat ca acest tip de control să înceteze, dar poliția continuă să îl aplice, ceea ce a dus la situația “absurdă” (cum scrie presa) în care deținuții refuză să mai iasă din celulă. Ca să nu mai vorbim de situația suprarealistă în care executivul (poliția) refuză să accepte deciziile justiției.
Le Soir publică și analizează în detaliu directiva ministerială care reglementează controlul deținuților în pielea goală, dar constată și că procesul belgian contrastează dureros cu exemplaritatea procesului similar care s-a încheiat în Franța pentru atentatele din Paris din noiembrie 2015.
În final, Belgia rămâne țara lui Magritte și a suprarealismului: “Ceci n’est pas un procès”
Filmul «Metronom» în Franța: pro și contra
La Paris, săptămânalul politico-satiric Le Canard enchaîné are, în ultimul său număr (doar în ediția pe hârtie), o cronică foarte pozitivă a filmului românesc «Metronom» de Alexandru Belc, tocmai ieșit pe ecrane în Franța. Cronica fiind foarte scurtă, iat-o aici integrală:
«București, 1972. Ana, îndrăgostită de Sorin, tocmai se pregătește să se culce cu el, pe muzica de la «Light My Fire» de Doors, la o petrecere organizată de o prietenă în scopul redactării unei scrisori colective adresate animatorului emisiunii muzicale “Metronom” de la Radio Europa Liberă… Dar o razie a Securității face să explodeze această bulă de libertate.
Prin lungi secvențe nemontate, realism din beton și aspră privire asupra duplicității umane, Alexandru Belc, fost asistent al lui Mungiu și Porumboiu, se conformează canonului noului val românesc cu acest prim film de ficțiune, care a primit premiul Un certain regard, la Cannes, pentru regie. Dar rolul deosebit rezervat muzicii, dansului și sensibilitatea cu care sunt urmărite emoțiile eroinei îi dau o savoare deosebită.»
Asta scrie Le Canard enchaîné. În schimb, Libération, cotidianul stângii intelectuale pariziene (ziar fondat de Jean-Paul Sartre), se arată mai puțin indulgent: «Filmul se rezumă la un exercițiu de stil, chiar dacă asta duce la deservirea unui subiect interesant, plin de ambiguitate.
Din subiectul interesant, plin de ambiguitate individuală, pe fundalul unei povești colective spuse în linii punctate, Metronom nu realizează altceva decât un un exercițiu de stil, atent în fiecare secundă la „mizanscena” grație căreia a câștigat anul trecut premiul la Cannes. Atmosfera greoaie rezultată este intenționată și, fără îndoială, apropiată de arta — în mod sigur înaltă — a celor cărora le place să sublinieze gros.
Metronom este un exemplu de film discret ilustrativ: folosind toate artificiile subtilității cinematografice, conform regulilor internaționale ale eufemismului de autor, mai presus de toate pentru a nu spune prea mult, a nu arăta prea mult, a nu juca prea mult și, în sfârșit, a nu emoționa excesiv. Este însă o pudoare falsă, cusută cu ață albă: un exercițiu de stil reușit, dacă uităm prostul gust legat de sexualitatea adolescentină. Dar o asemenea inimă de piatră nu face bine filmului.»
Andrew Tate în Matrix
În sfârșit, la Londra, după The Observer duminica trecută, The Guardian, ziarul înfrățit cu săptămânal duminical Observer, reia afacerea arestării în România a lui Andrew Tate, „regele masculinității toxice” (‘king of toxic masculinity’) și a fratelui său, acuzați de trafic cu ființe umane, și pune în lumină presiunea la care sunt supuse acum platformele TikTok și Twitter acuzate de a tolera teorii ale conspirației care ar putea afecta ancheta privind traficul de persoane în România, permițând răspândirea dezinformării de către adepții lui Tate.
În orele de după arestarea acestuia, TikTok și Twitter (unde el are peste patru milioane de urmăritori!) au fost inundate de postări care pretindeau în mod fals că el a fost eliberat, dar și de teorii ale conspirației care spuneau că lui Tate i-a fost întinsă o capcană, a scris The Observer.
O investigație efectuată tot de Observer în august asupra fostului kickboxer a dezvăluit că TikTok promova activ postările agresiv misogine ale acestuia către utilizatori, mai ales adolescenți și tineri. Membrii clubului sportiv online al lui Tate au fost instruiți să posteze în mod deliberat clipuri manipulatoare, în efortul de a spori audiența și de a manipula algoritmul.
Ba chiar unii fac o comparație cu filmul-cult Matrix din 1999 unde oamenii trăiesc într-un simulacru de realitate și unde personajului i se oferă posibilitatea de a alege o pastilă roșie ca să se „trezească” („wake up”). Metafora a fost reutilizată în mod repetat într-o serie de teorii ale conspirației, dar și de către grupuri online marginale care folosesc expresia „pilula roșie” („redpill”) pentru a desemna bărbații care se trezesc la „realitate” din opresiunea la care îi supune feminismul.
Alții chiar afirmă că „the Matrix” l-a încolțit și înhățat pe Tate. Obsesie alimentată de Tate însuși într-un tweet postat după vestea arestării sale: „Matrix și-a trimis agenții după mine”, a postat el vineri, în ajunul Anului Nou.
