Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului a fost anunțată de avocatul Victor Munteanu, care reprezintă interesele reclamantului Z.S. atât în fața instanțelor moldovenești, cât și a celor europene. Potrivit deciziei CEDO, iar identitatea reclamantului nu poate fi făcută publică.
Apărătorul a argumentat în fața magistraților CEDO că, în Tadjikistan, există practici de tortură, invocând inclusiv rapoarte ale Amnesty International. Potrivit acestora, autoritățile de la Dușanbe ar fi abuzat de mecanismele Interpol pentru a da în urmărire și a aresta persoane incomode.
Tadjikistanul nu este parte a Convenției Europene a Drepturilor Omului și nici a altor mecanisme internaționale ce ar permite monitorizarea respectării drepturilor fundamentale.
Z.S. a fost reținut la Chișinău în vara anului 2025, în baza unui mandat de căutare emis de Interpol, la solicitarea autorităților tadjice. Ulterior, a fost plasat în arest în Penitenciarul nr.13 din Chișinău, unde se află și în prezent.
La scurt timp după reținere, Procuratura Generală din Tadjikistan a cerut extrădarea sa, menționând că este vizat într-o cauză penală aflată la etapa investigațiilor. Autoritățile tadjice au dat asigurări că Z.S. va avea parte de un proces echitabil și nu va fi supus torturii, susținând că cererea de extrădare nu are motivații politice și „nu este bazată pe apartenență etnică, rasială, religioasă sau altele”.
Cererea de extrădare a fost admisă de Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, pe 25 septembrie 2025, decizie menținută de Curtea de Apel Centru pe 13 martie 2026.
Avocații susțin însă că Z.S. este membru al unui partid de opoziție și există un risc real că este urmărit pentru opiniile sale. De asemenea, aceștia atrag atenția că lipsesc dovezi clare ale caracterului irevocabil al mandatului de arest emis în Tadjikistan, iar investigația nu este finalizată și nici confirmată de judecători.
СEDO intervine de urgență
Avocatul Victor Munteanu s-a adresat la CEDO pe 19 martie, iar a doua zi a primit decizia judecătorului Peeter Roosma. Acesta a solicitat Guvernului Republicii Moldova să suspende extrădarea, aplicând „Regula 39” a Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
Acest mecanism permite aplicarea unor măsuri provizorii în situații urgente, cum sunt cazurile de extrădare, după epuizarea căilor de atac la nivel național. Judecătorul a mai decis examinarea cazului în regim prioritar.
Procuratura Generală a R. Moldova a confirmat, pentru Europa Liberă, că a fost informată, prin intermediul Agentului guvernamental, despre decizia CEDO din 20 martie 2026. Potrivit instituției, măsura dispusă de Curte este una provizorie, iar cererea depusă de persoana vizată încă nu a fost comunicată oficial Guvernului de la Chișinău.
„În vederea respectării acestei decizii, autoritățile competente vor dispune asupra posibilității predării persoanei solicitate pentru extrădare doar după pronunțarea unei decizii definitive de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului”, a precizat purtătoarea de cuvânt a Procuraturii Generale, Violina Moraru.
R. Moldova iese din CSI, dar justiția continuă să-i aplice mecanismele
Cererea de extrădare a lui Z.S. a fost formulată în baza unei convenții a Comunității Statelor Independente (CSI) privind asistența juridică, ratificată de R. Moldova în 1995. În același timp, autoritățile moldovene accelerează procesul de retragere din CSI, denunțând aproape 70 de acorduri.
Pe 11 martie, Guvernul de la Chișinău a aprobat denunțarea principalelor acorduri, iar pe 20 martie Parlamentul a susținut, în prima lectură, retragerea definitivă a Moldovei din structurile CSI.
„Este un paradox major: la cel mai înalt nivel politic CSI este calificat drept «саdavru politic», autoritățile inițiind procedurile de părăsire a Comunității, iar la nivelul organelor de drept aceste mecanisme continuă să fie aplicate”, a declarat Victor Munteanu pentru Europa Liberă.
Avocatul subliniază că, indiferent de obligațiile asumate de R. Moldova în cadrul CSI, prioritate trebuie să aibă respectarea Convenției Europene a Drepturilor Omului.
El a semnalat și o neconcordanță în solicitarea de extrădare: mandatul de arest a fost emis în 2020, iar fapta imputată datează din 2021. În paralel, apărătorul a solicitat Interpol anularea „alertei roșii” în privința clientului său, cererea fiind acceptată spre examinare.
Avocatul examinează posibilitatea schimbării măsurii preventive până la emiterea unei decizii pe marginea cazului de către CEDO. „Arestul nu poate dura mai mult de 12 luni, respectiv, nu o să-l poată ține la nesfârșit acolo”, a spus Munteanu, făcând referire la legislația națională.
Un precedent important pentru cazurile de extrădare
Aplicarea „Regulii 39” în raport cu R. Moldova, într-un caz de extrădare, reprezintă o premieră și ar putea influența și alte dosare, spun juriștii solicitați de Europa Liberă.
Avocatul Oleg Palii, director al Asociației Obștești „Centrul de Drept al Avocaților”, a explicat că R. Moldova are obligația, ca stat semnatar al Convenției Europene, să protejeze drepturile fundamentale ale omului pe teritoriul său și să nu expulzeze persoane în țări și teritorii unde aceste drepturi ar putea fi încălcate.
„Curtea a reamintit Republicii Moldova angajamentele sale internaționale privind protecția dreptului la viață și a dreptului de a nu fi supus torturii și tratamentelor inumane sau degradante”, a subliniat acesta.
La rândul să, avocatul Vadim Vieru, director de program la Asociația Promo-LEX, consideră că decizia CEDO ar trebui să fie „un semnal de alarmă” pentru sistemul judiciar din Moldova.
Potrivit lui Vieru (care are experiență de avocat în mai multe cazuri de extrădare), controlul exercitat de procurori și judecători în astfel de cazuri este adesea superficial, iar riscurile de persecuție politică a celor extrădați sunt ignorate. „Procurorii insistă pe extrădare în orb, chiar și atunci când persoana riscă să fie supusă tratamentului inuman sau degradant ori chiar riscurilor legate de dreptul la viață”, explică Vieru.
Potrivit lui, extrădarea trebuie să fie oprită chiar și în cazurile când persoana este învinuită de comiterea unor infracțiuni grave, pentru că garanțiile CEDO se aplică tuturor persoanelor, fără excepții. „Gravitatea acuzațiilor nu suspendă drepturile fundamentale ale persoanei: dreptul la viață și la interzicerea torturii”, spune avocatul.
Vadim Vieru avertizează că în unele țări din Asia Centrală, inclusiv Tadjikistan, acuzațiile pot fi fabricate pentru a legitima urmărirea penală a disidenților, a opoziției sau a persoanelor incomode regimului. „Extrădarea în astfel de condiții nu înseamnă justiție, ci complicitate la persecuție”, concluzionează el.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
