Mai mulți americani și alți occidentali au fost eliberați, împreună cu un număr de cetățeni ruși închiși de propriul lor guvern, într-un schimb major de deținuți la care au participat mai multe țări.
De ce i-a eliberat guvernul președintelui Vladimir Putin și de ce acum? Iată trei argumente.
„Patrioți” și deținuți
În cei 25 de ani în care a fost președinte sau prim-ministru, Putin le-a transmis din ce în ce mai multe semnale rușilor cu privire la genul de oameni pe care îi consideră valoroși - sau pe care vrea ca ei să creadă că îi consideră valoroși: figuri loiale care servesc ceea ce el consideră a fi interesele statului, chiar dacă - și poate în mod special dacă - acțiunile lor sunt un afront la adresa Occidentului.
Aceste semnale au devenit mai clare ca niciodată după ce Putin a lansat invazia la scară largă în Ucraina, în 2022.
Acesta a decorat soldați din unități acuzate de comiterea de atrocități în țara vecină și a reprimat și mai mult toate formele de disidență, în special activismul împotriva războiului, pe plan intern.
Putin, ofițer de lungă durată al KGB-ului sovietic și șef al Serviciului Federal de Securitate (FSB) înainte de a ajunge pe culmile puterii, a încercat în mod repetat să arate că Kremlinul îi înalță și îi protejează pe cei pe care îi consideră a fi rușii potriviți, inclusiv pe cei considerați membri loiali ai serviciilor de securitate.
Un exemplu flagrant al valorilor proiectate de Putin este Vadim Krasikov, fostul ofițer FSB văzut ca figura centrală - cel puțin pentru Putin - a schimbului de prizonieri din 1 august.
Krasikov a fost condamnat la închisoare pe viață în Germania pentru uciderea în 2019, în plină zi, într-un parc important din Berlin, a lui Zelimhan Hangoșvili, cetățean georgian și fost comandant în Cecenia.
Procurorii germani au susținut că Moscova a ordonat asasinarea deoarece Hangoșvili condusese forțele separatiste din regiunea Caucazului de Nord al Rusiei din 2000 până în 2004 - în cel de-al doilea război cecen.
Acest război a contribuit la consolidarea autorității lui Putin - ca prim-ministru în 1999 și apoi ca președinte începând din 2000.
Într-un interviu acordat în februarie lui Tucker Carlson, personalitate media americană, Putin l-a lăudat pe Krasikov fără a-l numi.
Președintele rus a spus despre bărbatul condamnat în Germania la închisoare pe viață că este „o persoană [care], datorită sentimentelor patriotice, a eliminat un bandit într-una dintre capitalele europene”.
Tot atunci, Putin a precizat că dorește să obțină eliberarea acestuia și întoarcerea sa în Rusia.
Inamici ai statului?
Dacă persoane precum Krasikov sunt date ca exemplu, reversul medaliei este presiunea tot mai mare exercitată de statul rus asupra oponenților politici, a grupurilor societății civile și a disidenților, în special a celor care s-au exprimat împotriva războiului din Ucraina - cunoscuți sau necunoscuți publicului larg.
Mai mulți dintre rușii care fuseseră încarcerați în propria lor țară înainte de schimb au fost condamnați pentru trădare sau implicare în presupuse activități „extremiste”, în procese considerate în Occident ca fiind în întregime motivate politic.
Alții au fost găsiți vinovați de discreditarea armatei ruse sau de răspândirea a ceea ce guvernul lui Putin consideră informații false despre războiul împotriva Ucrainei.
În timp ce a declarat că nu este interesat de cazurile împotriva acestor oameni acuzați de-a lungul anilor - și a evitat să menționeze numele lui Aleksei Navalnîi, dușmanul său politic care a murit în circumstanțe suspecte într-o închisoare din Arctica - Putin a spus în mod repetat că oricine încalcă legea trebuie pedepsit.
- Te-ar putea interesa și: Peste 40 de țări, inclusiv Moldova, cer o investigație independentă privind moartea lui Navalnîi
Prin eliberarea lor, însă, el trimite un semnal care este opusul mesajului transmis în legătură cu Krasikov: drum bun celor pe care Kremlinul îi descrie drept dușmani ai statului și pioni ai Occidentului.
În martie 2022, la scurt timp după ce a lansat invazia în Ucraina, Putin a declarat că rușii „vor fi întotdeauna capabili să distingă adevărații patrioți de gunoaie și trădători și îi vor scuipa pur și simplu ca pe o muscă care a zburat accidental în gura lor”.
În același timp, Putin poate pretinde că acționează din interese umanitare, așa cum a făcut în trecut cu prizonieri precum Mihail Hodorkovski.
Între timp, moartea lui Navalnîi - pe care văduva sa și mulți alții o pun pe seama lui Putin - a permis Rusiei să efectueze schimbul de prizonieri fără a-l elibera pe singurul adversar pe care nu ar fi dorit să îl vadă în libertate, nici măcar în străinătate.
Aliații lui Aleksei Navalnîi au susținut că un acord de schimb care ar fi inclus eliberarea sa și a lui Krasikov era în lucru când acesta a murit, în februarie 2024.
Factorul „noiembrie”
Schimbul de prizonieri urmează negocierilor ruso-americane pe această temă și are loc cu trei luni înainte de alegerile prezidențiale americane.
Președintele Joe Biden, care a exprimat dorința de a obține eliberarea americanilor reținuți în Rusia și în alte părți pe baza unor acuzații pe care Washingtonul le consideră false, și-a retras luna trecută candidatura pentru realegere.
Relațiile dintre SUA și Rusia sunt aproape de punctul cel mai scăzut posibil, fiind extrem de tensionate de invazia totală a Moscovei în Ucraina.
Oricine ar câștiga alegerile americane din 5 noiembrie, fostul președinte Donald Trump sau vicepreședinta Kamala Harris, eliberarea mai multor americani deținuți în Rusia curăță într-o oarecare măsură tabloul înaintea votului și a mandatului de patru ani al viitorului președinte american.
Altfel spus, acordul atenuează un factor iritant major în relațiile dintre cele două țări, un motiv pentru Statele Unite să fie dure cu Rusia.
Putin, care pare să se concentreze aproape exclusiv pe războiul împotriva Ucrainei, ar putea încerca să folosească schimbul de deținuți pentru a submina sprijinul SUA pentru Ucraina, în special în Congres, sau pentru a obține concesii privind sancțiunile impuse din cauza războiului.
Kremlinul ar putea vedea „o oportunitate de a încerca să izoleze Ucraina”, a declarat Sam Greene, profesor la Institutul pentru Rusia de la King's College din Londra.
„Prin acest schimb, Moscova încearcă să demonstreze că (a) poate negocia cu bună credință și (b) este dispusă să încheie acorduri cu Occidentul”, a completat el.
„Acest lucru va întări vocea celor care au cerut guvernelor occidentale să impună Kievului o încetare a focului și îi va slăbi pe cei care consideră că o astfel de încetare a focului este în detrimentul securității ucrainene și europene pe termen scurt, mediu și lung”, a mai scris Greene pe X.
„Semănarea îndoielii în Occident cu privire la utilitatea continuării susținerii Ucrainei poate fi o victorie suficientă - dar Kremlinul își asumă un risc”, a adăugat Greene. „Dacă nu funcționează și dacă sprijinul continuă, ce monedă de schimb mai are? Doar escaladarea, de fapt”.
În ciuda propriilor afirmații publice care sugerează contrariul, mulți analiști spun că Putin ar prefera ca Trump să câștige alegerile.
Au existat, de asemenea, speculații conform cărora Kremlinul i-ar putea refuza lui Biden satisfacția de a asigura eliberarea americanilor, dar ar putea aproba un schimb după alegeri, în cazul în care Trump ar câștiga -- din nou, în speranța că ar netezi calea pentru concesiile SUA privind Ucraina sau problemele de securitate regională.
Totuși, acest lucru ar putea fi perceput de publicul de acasă ca o dovadă de servilism - și, în cazul în care Harris câștigă, ca o concesie inutilă, astfel încât Kremlinul ar fi putut considera că este mai sigur să acționeze acum.
În plus, modul de acțiune al lui Biden este cunoscut, iar Kremlinul ar putea fi mai puțin încrezător în modul în care Trump sau Harris ar fi abordat problema.
Pe de altă parte, calendarul schimbului ar putea avea de-a face prea puțin cu ciclul electoral din SUA, depinzând mai mult de momentul în care negocierile au avansat, până la punctul în care schimbul a fost posibil, precum și de factori precum dorința lui Putin de a-l aduce pe Krasikov înapoi în Rusia.
Între timp, în pofida amplorii schimbului, mai mulți americani și alte persoane aparent încă deținute în Rusia - și considerați în general în Occident drept ostatici - rămân ca monedă de schimb pentru Kremlin.
Iar dacă în Occident apar dispute cu privire la înțelepciunea eliberării asasinului condamnat Krasikov, Putin va saluta această evoluție.
În orice caz, indiferent de moment, schimbul de deținuți a plasat Rusia într-un loc în care Putin, de peste un sfert de secol la putere, a fost întotdeauna dornic să se afle: la masa negocierilor cu Statele Unite.
Articol preluat de pe Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
