Stanislav Aseiev și Oleh Halaziuk, doi jurnaliști ai serviciului ucrainean al Europei Libere, s-au numărat printre civilii eliberați de separatiștii sprijiniți de Rusia într-un schimb de prizonieri, pe 29 decembrie 2019. Ambii au fost ținuți în detenție mai bine de doi ani. La scurt timp după eliberare, cei doi jurnaliști au vorbit despre condițiile în care au fost ținuți și despre acuzațiile care le-au fost imputate.
Pe 29 decembrie 2019, prizonierii au fost eliberați de cei care i-au capturat, de ambele părți, în încercarea de a de-escalada conflictul armat. În cadrul schimbului de prizonieri în formatul „toți-pentru-toți”, Ucraina a predat 124 de prizonieri, inclusiv luptători de miliție și din fostele forțe speciale ale poliției. În schimb, separatiștii susținuți de Rusia au eliberat 12 militari și 64 de civili. Printre civili s-au numărat și doi jurnaliști ai serviciul ucrainean al Europei Libere – Stanislav Aseiev și Oleh Halaziuk.
Cei doi jurnaliști fuseseră prinși, separat, în 2017, în timp ce relatau din regiunea Donetsk controlată de separatiști. Ambii au fost ținuți în detenție fără drept de comunicare timp de doi ani și jumătate. La scurt timp după eliberare, Halaziuk a povestit ce acuzații i-au fost imputate.
Oleh Halaziuk: „M-au ținut trei zile cu o pungă pe cap. Formal, arestarea a fost făcută conform Codului penal ucrainean. Articolul, nu-mi amintesc numărul, din acest Cod penal se referea la „lupta împotriva criminalității organizate”. Cu alte cuvinte, publicarea materialelor la Europa Liberă era echivalată cu banditismul și sancționată în conformitate cu articolele despre banditism și despre grupările criminale organizate.
Crima mea a fost să spun lucruri care sunt evidente pentru întreaga lume, cum ar fi faptul că, potrivit legislației ucrainene, aceste teritorii sunt ocupate, sau de a fi folosit formula „teritorii ocupate de Federația Rusă”. [Aceste declarații] au fost calificate drept „incitare la ură etnică” și „extremism”. Oleh Halaziuk spune că nu a fost torturat, Stanislav Aseiev însă, descrie tratamentele brutale la care a fost supus.
Crima mea a fost să spun lucruri care sunt evidente pentru întreaga lume...
O instanță separatistă l-a condamnat la 15 ani de închisoare, acuzându-l de spionaj, extremism și ceea ce a considerat a fi apeluri publice la violarea integrității teritoriale.
Stanislav Aseiev: „Tortura acolo e un complex întreg de măsuri. Aceasta nu se reduce doar la impactul fizic, ba chiar se fac mai mult presiuni psihologice. În principal, ei folosesc curentul electric. Sunt legate fire electrice de diferite părți ale corpului. După cum mi s-a spus mai târziu, eu am fost torturat în varianta, să-i spun așa, cea mai simplă, și se pare că într-adevăr așa este – firele electrice se leagă de degete și urechi, așa a fost în cazul meu. Alți oameni au fost nevoiți să treacă prin tratamente mult mai dure.”
Jurnaliștii au povestit cum au depășit aspectul emoțional al captivității și cât de importantă a fost pentru ei susținerea din afară.
Oleh Halaziuk: „În fiecare dimineață se aude imnul Rusiei, la 6.00 dimineața. Se aude de două ori. Îl bruiam știți cu ce? Cântam în geamul celulei, pe toată curtea interioară, imnul Ucrainei.”
Stanislav Aseiev: „În primul rând, am înțeles că nu doar că nu am fost uitat, dar că susținerea este la un nivel foarte înalt – și din punct de vedere informațional, din partea colegilor din media, dar și la nivel politic și din partea organizațiilor neguvernamentale. Evident că pentru mine acest lucru era foarte important. La un moment dat, în izolare fiind, am reușit să prindem frecvențele ucrainene și anumite informații totuși ajungeau la noi. Adică radioul era permis acolo.”
RFERL: Dar postul nostru de radio (RFE/RL) reușeai să-l prinzi?
Libertatea este cea mai mare valoare...
Stanislav Aseiev: „Da, da, da, îl auzeam și vreau să vă mulțumesc foarte mult. Am auzit și felicitările cu ocazia zilei de naștere și toate aceste lucruri erau foarte plăcute. În acel loc a fost un lucru extrem de important. A fost practic singurul aspect pozitiv – să auzim că nu am fost uitați.”
Iată ce spune și Oleh Halaziuk:
Oleh Halaziuk: „Libertatea este cea mai mare valoare. Dacă înainte credeam că este casa și familia, atunci când am fost încarcerat am simțit că cel mai prețios lucru pe care îl are o persoană este libertatea – libertatea de a merge oriunde și de a gândi liber.”
Europa Liberă: Jurnaliști serviciul ucrainean al Europei Libere – Stanislav Aseiev și Oleh Halaziuk, despre detenția în închisorile controlate de separatiștii din Donbas.
