Născut la 26 octombrie 1941 în localitatea Fundurii Vechi, județul Bălți. A fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova de după 1990 și unul dintre organizatorii primului Pod de flori de peste Prut (mai 1990). A fost secretar al Comisiei de Politică Externă din Parlamentul Republicii Moldova (1990-1994). A fost director de școală și ulterior profesor la Universitatea Liberă Internațională din Chișinău. A parcurs pe jos aproape 600 de kilometri ca la 1 decembrie să ajungă în Alba Iulia pentru a participa la manifestările organizate cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire de la 1918.
Luni
Firește, săptămâna începe de luni, dar în drumețiile noastre adeseori pierdeam zilele săptămânii.
De luni de dimineață am plecat de la Cetatea de Baltă la Jidvei. Drumul nostru mergea prin satul Sona şi acolo, lângă primărie, erau adunați câțiva oameni. Unul dintre ei mi-a zis că mă cunoștea de undeva. Și eu am zis că probabil de pe net... Ca eu sunt cel care merge pe jos la Alba Iulia. Şi atunci omul l-a scos pe primar din primărie, i-a zis acestuia că port același nume, am făcut schimb de drapele şi mi-a promis că îmi va face o vizita la Bălți.
Marți
Azi ne-am propus să ajungem până la Blaj. Deci a fost după o noapte de cazare în cele mai speciale condiții pe care le poate oferi castelul Jidvei și, pentru a putea aprecia astfel lucruri, la Blaj am tras la o casa de copii, unde pătuțurile erau cam mici pentru parametrii noștri. Dar s-a putut dormi și acolo și bucuria peisajelor de peste zi, întâlnirea cu domnul Ion Nistor, producător de vinuri într-un vârf de colină, a echilibrat disconfortul dormitului. Am mers până în satul Crăciunelul de sus, unde ca și în zilele precedente ne-am dovedit a fi niște vedete ale zilei. Lumea știa cine suntem și unde mergem, ne-au invitat la primărie, unde tocmai se ținea consiliul local, ne-am vorbit și ne-am povestit despre lucruri, despre programul nostru și despre scopuri stabilite.
Miercuri
Ne-am continuat drumul spre Coşlariu. O zi posomorâtă, cu ploaie măruntă, dar așa am parcurs drumul. La vreo 4 km înainte de a intra în sat, s-a oprit o mașina în faţa noastră, șoferul întrebându-ne cine suntem. După ce ne-am prezentat: Ion Mărgineanu și cei 2 tineri care mi s-au alipit la Piatra Neamț – Dan Gherghelaş și Raducu Popa - a zis că el este preotul din sat Alin Giura și că ne așteaptă de o lună... Am parcurs cei 4 km până la el acasă, ne-a pus la masă şi şi-a consacrat restul zilei programului nostru... cu vizite prin sat, la primărie, unde primarul ne-a povestit cum urmează să cazeze pe la oamenii din sat 27 de Corjoveni...
Joi
Mergem zilnic pe jos câte 20 de km și sunt însoțit de cei trei copii ai mei, care se ocupă de cazare şi hrană. Ca și călător am și o pagină de Facebook, numită Ion Mărgineanu și Unirea, unde publicăm zilnic fotografii și împărtășesc impresiile despre locurile și oamenii pe care i-am întâlnit. Azi am scris: „Dragi prieteni, compatrioți, cunoscuți și necunoscuți, mă bucur nespus de mult pentru faptul că sunteți cu mine, alături de mine, când eu, asumându-mi angajamentul să străbat pe jos distanța Bălți-Alba Iulia de 500 km, sunt în realizarea acestei aventuri. Credeți-mă, sunt mulțumit, chiar fericit de ceea ce fac. Nu vă închipuiți câtă lume mă susține și câtă bunăvoință îmi trimit cei pe care îi întâlnesc pe parcurs, mai ales șoferi, țărani, copii, doamne și domni. Simt cum îmi obosesc picioarele, dar vă asigur că mesajele pe care le primesc de la dumneavoastră mă întăresc și mă încurajează să-mi continui onorabil calea până urmă”.
Am făcut un efort să ajungem până la Alba Iulia. Ne-am oprit în faţa semnului de intrare în oraș, am sărutat pământul, am mai mers vreo 2 km şi am revenit la Coşlariu, unde știam că ne așteaptă o gazdă primitoare.
Vineri
Ziua a fost mai plină de sens. Cu o binecuvântare de la biserică într-o zi de sărbătoare, ne-am continuat drumul de la intrarea în oraș până la cetate. Dar chiar la pornire am dat peste un consătean de-al meu, Vasile Munteanu, care a venit special să vadă Alba Iulia, apoi la cetate am mers şi am depus steagul Unirii și declarația de Unire la Muzeul Unirii, am coborât la Casa de Cultura a Studenților, unde era în toi un congres al intelectualilor din țara noastră. Aici l-am cunoscut pe poetul Ion Mărgineanu.
Vineri, 30 noiembrie, la Alba Iulia, am participat la dezvelirea bustului lui Ioan Flondor, românul din Bucovina care a contribuit decisiv la Unirea acestei provincii cu România. Un gând: „Cel puţin copiii şi nepoţii mei vor şti că bunicul a participat la adunarea din 2018, parcurgând pe jos atâtea sute de kilometri”. Am spus Europei Libere că: „Dacă ar fi să se realizeze Unirea, mai merg o dată la Est sau la Vest“.