ȘIMKENT, Kazahstan - Producția de țiței de aproximativ 1,86 milioane de barili pe zi face din Kazahstan cea mai bogată țară din Asia Centrală.
Veniturile din exporturile de petrol (46,8 miliarde de dolari numai în 2022) au plasat o mână de personalități kazahe pe lista miliardarilor lumii. Mulți alții, oameni bine plasați și cu relațiile potrivite, au devenit, de asemenea, extrem de bogați în cele trei decenii de la dispariția Uniunii Sovietice.
Acești petrodolari înseamnă, de asemenea, că guvernul kazah are mult mai mulți bani - în comparație cu vecinii săi din Asia Centrală - pentru a investi în educație, asistență medicală și alte programe sociale.
Salariile sunt mai mari, oportunitățile de angajare sunt mai mari, iar clasa de mijloc o duce mai bine în multe părți ale Kazahstanului decât în alte țări din regiune.
Dar bogățiile națiunii rămân, în mare măsură, sub controlul unei restrânse elite politice și de afaceri, iar diferența dintre bogați și săraci rămâne enormă - o realitate care este parțial responsabilă pentru revoltele sângeroase care au izbucnit în Kazahstan, în ianuarie 2022.
RFE/RL a vorbit cu mai multe familii kazahe care trăiesc în cartierele sărace din orașul Șimkent, din sud, care aproape că nu simt beneficiile aduse de vastele avuții ale țării lor bogate în resurse.
Gavhar Aibekova, 34 de ani
Gavhar Aibekova și cei trei copii ai săi - toți, sub 16 ani - locuiesc într-o casă dărăpănată de 25 de metri pătrați, la periferia orașului Șimkent, plătind aproximativ 56 de dolari pe lună chirie.
Casa cu o singură cameră, construită inițial ca anexă temporară, este racordată la rețelele de gaz și electricitate, dar nu are baie. Există o singură toaletă în aer liber pentru toți locuitorii a șapte apartamente similare din acel complex.
Văduva spune că visează să aibă cândva propria casă, dar știe că visul nu se va împlini prea curând - dacă se va îndeplini vreodată.
Familia depinde de asigurările sociale, inclusiv de o alocație de invaliditate pentru unul dintre fiii ei. Pentru a-și suplimenta venitul oficial - care este sub venitul de subzistență de aproximativ 100 de dolari pe lună - Aibekova se angajează când poate să facă curățenie pe la diverse familii.
Acum patru ani și-a pierdut soțul și recunoaște că trebuie să-și lase copiii singură acasă când lucrează pentru că nu sunt bani pentru o dădacă.
„Nu ne putem permite să închiriem un apartament cu baie și toaletă”, spune ea Aibekova. „Ca să închiriezi o garsonieră în Șimkent îți trebuie de la 180 până la 225 de dolari pe lună, dincolo de posibilitățile mele”.
Familia a făcut cerere pentru o locuință socială, dar pe lista de așteptare din Simkent se află peste 50 de mii de persoane astfel că ar putea dura ani până să se poată muta într-o casă cu instalații sanitare interioare.
Elmira Kemelova, 33 de ani
În casa Elmirei Kemelova, care stă în același cartier din Șimkent în care locuiește și Aibekova - la cină se mănâncă, de obicei, pâine tocată prăjită cu ceapă.
Carnea, legumele și ouăle sunt considerate un lux inaccesibil pentru Elmira care ste mamă a doi copii și lucrează ca femeie de serviciu la o baie publică. La fel ca Aibekova, face adesea curățenie pentru diverse familii ca să adune bani pentru mâncare și pentru plata lunară a chiriei (corespondentul a 45$ în tenge, moneda națională a Kazahstanului).
Până la urmă nu mai rămân prea mulți bani în bugetul familiei pentru haine, pantofi și alte lucruri esențiale, a spus Kemelova.
„Luna aceasta nu mai aveam bani să cumpărăm detergent de spălat”, a spus Kemelova, arătând spre grămada de rufe murdare.
Kemelova își crește singură copiii mici de când soțul ei, dependent de jocuri de noroc, a fost închis în urmă cu trei ani pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Adesea, copiii ei sunt hărțuiți la școală din cauza hainelor lor vechi, a pantofilor și a casei dărăpănate în care locuiesc, a spus ea.
„Nici nouă nu ne place să trăim în casa asta”, a spus ea. „Dar nu avem unde să mergem altundeva.”
Aigul Almaganbetova, 45
Prietena Kemelovei și vecina de alături, Aigul Almaganbetova, încearcă să economisească bani pentru a-și face într-o bună zi propria casă.
Văduva și cei doi fii ai săi -- în vârstă de 7 și 9 ani -- locuiesc în acest cartier sărac din Șimkent de aproape doi ani.
Familia s-a mutat de la o casă închiriată la alta de cel puțin cinci ori în ultimul deceniu.
„Proprietarii ne cer adesea să le eliberăm proprietatea. Unul a spus că trebuie să renoveze casa. Un altul s-a săturat ca băieții mei să alerge și să facă zgomot. Copiii sunt copii, nu pot sta locului, indiferent cât de mult le-aș spune. Așa că nu am avut de ales decât să ne mutăm”, a spus ea.
Almaganbetova suferă de o afecțiune medicală și se bazează pe o plată de invaliditate și alte beneficii sociale care însumează aproximativ 270 de dolari pe lună.
Răposatul ei soț cumpărase un teren pentru a-și construi o casă. De-a lungul anilor, familia a reușit să economisească 1 milion de tenge (aproximativ 2260 de dolari), a spus ea. Dar, din cauza inflației și a creșterii costurilor de trai, economiile făcute de Almaganbetova sunt mult prea mici pentru a-și construi propria modestă casă de vis.
Jadira Șoibekova, 33 de ani
Jadira Șoibekova, care lucrează ca tehnician, este singura susținătoare a familiei ei de opt persoane. „Singura susținătoare” pentru că soțul ei este, la ora actuală, șomer.
Copiii mai mari, spune Șoibekova, se plâng că le este „rușine” că locuiesc în această casă dintr-un cartier de oameni săraci unde s-au mutat acum trei ani.
„Copiii mei plâng și îmi spun: Nu vrem să trăim aici. De ce nu ne mutăm în altă parte? Le spun să aibă răbdare”, a spus ea.
Familia ei de-abia își ține zilele din salariu și alocația copilului primită de la stat. Este excllus să se poată muta, în viitoarul apropiat, într-o zonă mai bună. „Uneori suntem în urmă la chirie și facturile de utilități”, a spus Șoibekova. „De multe ori trebuie să împrumutăm bani”.
Nu spune câți bani câștigă. Salariul mediu în Kazahstan a fost estimat în ianuarie 2023 la aproximativ 775$ pe lună, dar variază foarte mult de la o regiune la alta.
Cu 1,2 milioane de locuitori, Șimkent este al treilea oraș ca populație din Kazahstan, după Almatî și capitala Astana. Orașul are și statut de provincie. Dar nu se numără printre zonele bogate ale țării.
Potrivit statisticilor guvernamentale, orașul este a treia cea mai săracă zonă din țară - după Turkestan și Mangystau. 6,6% din populație câștigă mai puțin decât salariul minim. Media națională este de aproximativ 5,2 la sută.
Familia lui Jadirei Șoibekova nu a putut încă să se înregistreze pe lista de aspiranți la o locuință socială și nu se știe dacă își vor putea permite vreodată ceea ce mulți ar numi o casă normală.
