În vara anului 1920, colțul de sud-est al Europei era o poartă către Infern. Conflictele - începând cu Primul Război Balcanic în 1912 și continuând cu Primul Război Mondial în 1914-18 - au distrus nenumărate vieți obișnuite.

Fotograful american Lewis Hine (stânga) împreună cu alți membri ai unei expediții a Crucii Roșii americane, în noiembrie 1918, înainte de a demara o misiune de un an pentru a face „o anchetă a nevoilor reale existente în diferitele țări în care este angajată Crucea Roșie Americană.”

Crucea Roșie Americană operează în Balcani încă din 1915, iar în 1919-20, fotograful Lewis Hine a călătorit în regiune cu o cameră fotografică de format mare pentru a prinde pe peliculă extraordinare frânturi din viața în Balcani în una dintre cele mai întunecate perioade istorice ale sale. În imaginile care urmează, am folosit explicațiile originale - editate pentru a fi mai clare și a răspunde normelor actuale de ortografie - oferind o perspectivă asupra diferiților oameni din Balcani.

„Bătrânii de acasă: Acesta e soiul de oameni care susțin tot ceea ce este mai bun în viața românească. Sunt țărani dintr-o țară extraordinară, cu holde cât vezi cu ochii, oameni care au lucrat pământul încă din copilărie. Către acest tip de locuitori ai Balcanilor s-a extins ajutorul [Crucii Roșii]".

„Cercetaș sârb: acest radios copil din Balcani provine din orfelinatul Belgradului, capitala Serbiei, una dintre numeroasele instituții de acest gen care primesc ajutorul Crucii Roșii. Orfanii sârbi au fost în apropierea americanilor din primele zile de război și au ajuns să-i considere ca făcând parte din viața lor. Majoritatea băieților aparțin Cercetașilor, organizat după modelul organizațiilor de cercetași americani și englezi. "

„Albanezii pe propriul lor pământ: Deși albanezii sunt considerați cei mai mari „pistolari” din lume, ei nu sunt nici pe departe niște briganzi fără discernământ cum li s-a dus buhul... Deși femeile poartă frecvent arme, este în general recunoscut respectul albanezilor pentru sanctitatea femeilor astfel încât oricine este însoțit de o femeie poate merge oriunde vrea și este lăsat în pace".

„O orfană din Muntenegru: și-a pierdut părinții în timpul războiului și a cerșit zi de zi trăind alături de alte 31 fetițe ale nimănui într-o peșteră de lângă Podgorica. A fost plasată [de Crucea Roșie] la școala de la Cetinje. Zdrențele pe care le poartă în fotografie au fost schimbate cu haine americane călduroase. Acum se hrănește normal, trăiește într-un mediu sănătos și învață scrisul, cititul și aritmetica. "

„Un exemplar de marcă al vechiului Muntenegru unde trăiesc oameni ale căror vitejie și mândrie națională sunt renumite în Europa de Est. Sunt cunoscuți ca tigrii Balcanilor, pentru că încă mai au o țară în ciuda invaziilor a jumătate de duzină de națiuni mai puternice. Este îmbrăcat cu hainele de duminică pentru a-i face o vizită fiului său, pacient la spitalul [Crucii Roșii] din Podgorica. Un bărbat ca acesta nu se așteaptă ca legea să-l protejeze, după cum indică revolverul [îndesat la chimir] și baioneta. "

„Balkan Travel Deluxe: o metodă populară de călătorie în Albania, unde povârnișurile de munte se succed cu o rapiditate amețitoare. Acest muntean albanez își depășește măgarul în orice, cu excepția forței și a încăpățânării. Fotografia a fost făcută în fața dispensarului [Crucii Roșii] de la Scutari, unde călărețul a venit să se trateze de o mușcătură de șarpe după ce a încercat fără succes să se vindece aplicând peste rană, după metoda populară, pânză de paianjen și zeamă de tutun ".

„Prințesa Ileana a României"

Tânăra prințesă și mama ei, regina României, au lucrat cu Crucea Roșie distribuind ajutoare în țara lor.

"O fetiță rroma tipică din Balcani: în această parte a lumii, rromii se găsesc în număr mare. În timpul recentei campanii împotriva bolilor contagioase, aceste familii rătăcitoare au fost o mare problemă pentru medicii [Crucea Roșie]. Această fetiță a fost fotografiată în timp ce vindea oale pe stradă. "

"Bărbierii nu înseamnă nimic într-o viață de om: un fiu al pământului balcanic și mâinile sale bătucite. A trăit șaizeci de ani și încă 10 ani după. Și în ciuda vicisitudinilor care au măturat România, el crede în continuare în viitorul țării sale și în bunătatea lui Dumnezeu. A fost pacient în spitalul [Crucii Roșii], dar a refuzat să rămână, dacă i se taie chica. A crescut în 50 de ani și nu vrea să se despartă de ea. "

„Floarea armatei grecești: Evzones sau Garda Regală este formată din bărbați selectați și pentru abilitatea lor de a purta aceste haine specifice. În cartea de stil militar balcanic se spune în mod oficial despre acest costum că este 'albanez modificat.' În această poză este paznicul sediului [Crucii Roșii] din Atena. De altfel, el este militarul care a venit într-o zi de la Palatul Regal să aducă un medic al Crucii Roșii pentru a-l trata pe rege, care a fost mușcat de un câine."

„Veteran de război la vârsta de 12 ani: Acest băiat avea [5 ani] când a pierdut un braț în Războiul Balcanic din 1912. În acel an a apărut în orașul Tirana cu un ciot în loc de braț; se refugia din calea luptelor de pe dealuri, la câțiva kilometri distanță. Sătenilor li s-a făcut milă de el când l-au găsit luptându-se cu câinii de stradă pentru resturi de mâncare. Când Crucea Roșie pentru copii a venit la Tirana, i-au găsit o casă băiatului, care are acum 12 ani și e veteranul a două războaie ".

„Iată niște țărani bulgari care fac băi de soare: băile de soare sunt cam tot ceea ce pot face zilele acestea locuitorii Balcanilor, când lipsa de săpun este o caracteristică notabilă a haosului economic general din regiune."

„Nu se face să stai pe sec aici, în Balcani”: băutura națională a Albaniei și a tuturor celorlalte țări balcanice, unde influența turcilor predomină de atâția ani, este cafeaua. Se bea cu un păhărel de vin mic sau o cinzeacă de lichior alături. Atât de dependenți au devenit față de cafea că găsești de cumpărat și băut și pe străzi. În imagine, unul dintre vânzătorii de cafea tipici din Tirana, anunțându-și venirea prin lovirea unui diapazon de pereții caselor. Dar afacerile merg atât de rău în Balcani în zilele noastre, încât chiar și acești comercianți populari au fost nevoiți să apeleze la ajutorul [Crucii Roșii]. Acest cafegiu poartă pantaloni făcuți din pijamaua donată lui de către Crucea Roșie".

„Curtenie și sărăcie: o țărancă bătrână din Muntenegru, care a fost atât de încântată să i se facă fotografia, încât a insistat să scoată ulciorul de vin de casă pentru vizitatorii săi. Amabilitatea este o trăsătură binecunoscută a acestor munteni săraci ai Balcanilor. Pentru toate eforturile pe care [Crucea Roșie] le depune în numele lor, ei oferă ceva în schimb, un buchet de flori, câteva ouă sau vreun flecușteț. Să refuzi aceste daruri înseamnă să-i dezamăgești profund. Este obiceiul țării lor să dea ceva, orice, în schimbul unui favor.*

Imaginile de față, care se află în Biblioteca Congresului din SUA, nu sunt semnate, dar se știe că Lewis Hine a fost singurul fotograf profesionist acreditat să lucreze pentru Crucea Roșie Americană din Balcani atunci când au fost făcute aceste fotografii.