Linkuri accesibilitate

Cinci ani de la anexarea Crimeei de către Rusia - De la „Nu noi!” la „De ce să ne ascundem?” (VIDEO)


Forțele speciale ruse, așa-numiții „mici oameni verzi”, la o bază din apropiere de satul Perevalnoie, la periferia Simferopolului, 6 martie 2014

O reconstituire istorică a împrejurărilor anexării peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014, redactată de Carl Schreck, redactor al Europei Libere.

În dimineața zilei de 27 februarie 2014, bărbați înarmați pînă-n dinți, îmbrăcați în uniforme verzi fără însemne militare, au luat cu asalt Parlamentul regional de la Simferopol, capitala peninsulei ucrainene Crimeea, și au înălțat pe clădire steagul național al Federației ruse.

„Invazia omuleților verzi”
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:02:31 0:00

Ocuparea clădirii s-a petrecut o zi după ce protestatari pro- și anti-ruși s-au confruntat în fața Parlamentului pe tema viitorului peninsulei, după înlăturarea președintelui ucrainean filorus, Victor Ianukovici, care părăsise Kievul fugind, cu cîteva zile înainte. În timp ce comandouri de militari mascați, purtînd aceeași uniformă verzuie, s-au infiltrat în întreaga peninsulă, înconjurînd bazele militare ucrainene și preluînd comanda altor facilități strategice, pentru mulți a devenit clar că era vorba de militari ruși. Unul dintre soldați a și spus-o în fața unei camere de televiziune.

Dar, în ciuda indicațiilor clare că Moscova desfășurase în teren aceste forțe, – sau „,mici oameni verzi” cum au început să fie cunoscuți de toată lumea – Rusia s-a angajat într-o campanie de dezmințire și de creare de confuzie în legătură cu originea și rolul pe care l-au jucat în anexarea Crimeii de către ruși în martie 2014.

Rusia a descris forțele drept „unități de auto-apărare” create pe plan local, pe fundalul unor așa-zise amenințări împotriva populației rusofone din partea ultranaționaliștilor ucraineni. Povestea avea însă să se modifice mult mai tîrziu.

Nu este nimic de văzut aici

O zi după ocuparea Parlamentului Crimeei și a sediului guvernului regional, soldați ruși mascați au preluat controlul aeroportului Simferopol. O femeie din mulțime părea să fie sigură de naționalitatea lor, strigînd „Rusia, Rusia!”, în timp ce o grupare de comando își încărca armele și echipamentul într-un camion militar.

În aceeași zi, ambasadorul rus la Uniunea Europeană spunea pentru Euronews TV că trupele de pe aeroport nu ar fi ruse. „Nu există nici un fel de trupe, cel puțin nu trupe rusești”, declara Vladimir Cizov.

Cîteva zile mai tîrziu, în cursul primelor comentarii publice despre evenimentele din Crimea, președintele rus Vladimir Putin a fost întrebat direct dacă trupele ruse erau cele care îi blocau pe soldații ucraineni în interiorul bazelor lor din peninsulă. În ciuda mărturiilor evidente despre rolul soldaților ruși în aceste blocade, președintele Putin replica: „Acelea nu sînt decît unități locale de auto-apărare”. Un reporter al agenției Bloomberg, care pusese întrebarea, a insistat că oamenii înarmați „poartă uniforme ce se aseamănă extrem de mult celor ale armatei ruse.” Putin răspundea: „Priviți statele post-sovietice. Există numeroase uniforme care sînt similare. Te poți duce la magazin și să cumperi orice fel de uniformă”.

Militari ruși din forțele speciale la Perevalne, Crimeea, 4 martie 2014
Militari ruși din forțele speciale la Perevalne, Crimeea, 4 martie 2014

În aceeași zi, mai mulți ziariști ucraineni au publicat un clip video în care un membru al unui comando desfășurat în Crimea spunea despre el și colegii lui: „Sîntem ruși”.

Întrebat despre aceste secvențe video, în care militarii din Crimeea spuneau că sînt ruși, Serghei Șoigu, ministrul apărării al lui Putin, răspundea citat de agenția RIA Novosti: „E un total nonsens”. Despre oamenii din Crimeea în uniforme fără însemne militare, Șoigu adăuga, citat de data aceasta de agenția de stat TASS: „Nu sînt ruși, glumiți?

Între timp, aflat în Spania, ministrul de externe rus Serghei Lavrov declara la o conferință de presă la Madrid, alături de omologul său, că „forțele pro-ruse” din Crimeea nu primeau ordine de la Moscova și că personalul militar a bazei navale din Sevastopol stătea deoparte. „În ce privește militarii Flotei ruse din Marea Neagră, ei stat la siturile lor de desfășurare permanentă. Da, au fost luate măsuri speciale suplimentare, de alarmă înaltă, pentru a se asigura securitatea Flotei din Marea Neagră”.

Admițînd... un fel de

După săptămîni de negare, Rusia a început treptat să-și schimbe melodia, în urma referendumului secesionist de la 16 martie 2014, care a deschis calea spre anexarea oficială a peninsulei, două zile mai tîrziu. Referendumul a fost respins ca nelegitim de o sută din statele membre ale Adunării Generale ONU.

Purtătorul de cuvînt al lui Putin spunea, vorbind la BBC în ziua semnării tratatului de anexare, că „militarii în termen din regimentele de auto-apărare din Crimeea” blocau pe „unii” soldați ucraineni, împiedicîndu-i să-și părăsească posturile. Purtătorul de cuvînd părea să accepte că cel puțin o serie de militari ruși controlau Crimeea, inclusiv granițele dintre peninsulă și restul Ucrainei.

„Nu este vorba în întregime de forțe ruse. Există forțe ruse care întăresc gradul de securitate la baza navală rusă. Și vor fi de acum încolo, nu știu, începînd de astăzi, fiindcă astăzi Crimeea s-a reunit cu Rusia, iar situația a devenit diferită”, spunea Dmitri Peskov.

Putin se adresa zece zile mai tîrziu unor oficialitățin din domeniul securității Rusiei și lăuda atît Flota Mării Negre și „alte unități staționate în Crimeea” pentru evitarea unei vărsări de sînge și asigurarea „desfășurării referendumului în condiții pașnice și libere”.

O lună mai tîrziu, liderul rus a spus pentru prima oară în public că trupe ruse erau active în peninsulă. Întrebat despre identitatea „micuților oameni verzi”, Putin spunea cu ocazia sesiunii lui anuale de întrebări și răspunsuri la televiziunea națională că, „în mod sigur, ofițerii noștri au stat în spatele apărătorilor locali ai Crimeei”. „Nu a existat nici o altă modalitate de a ține un referendum în mod deschis, cinstit, cu demnitate, și de a-i sprijini să-și spună opinia”, insista președintele în transmisiunea live de la 17 aprilie 2014.

OK, noi am fost!

La împlinirea unui an după anexare, Rusia a renunțat aproape total să mai afirme că armata ei nu ar fi fost implicată în capturarea Crimeei. În martie 2015, într-un film documentar transmis de televiziunea de stat, Putin spunea că a discutat cu liderii instituților de securitate despre intenția lui de a prelua Crimeea, la scurtă vreme după ce Ianukovici a abandonat puterea.

„Am spus că situația din Crimeea s-a dezvoltat într-o asemenea manieră încît noi sîntem forțați să începem activitatea de reîntoarcere a ei la Rusia” – spunea Putin în documentar, adăugînd că a ordonat serviciilor lui de securitate și militare să salveze viața lui Ianukovici, care a reapărut în sudul Rusiei la mai puțin de o săptămînă du ce fugise din Kiev la 22 februarie 2014.

Fimul, intitulat „Crimeea: Drumul spre casă”, clarifică faptul că „micii oameni verzi”, care preluaseră controlul clădirilor guvernului crimeean, aeroporturile și alte facilități, erau în fapt militari ruși. Documentarul precizează că aeroportul de la Simferopol – pe care ambasadorul rus la UE negase că ar fi existat trupe ruse – fusese ocupat de trupe de infanterie marină din Floata Mării Negre.

În film se mai spune că președintele Putin trimisese o mie de ofițeri și soldați cu grade diferite în Crimea, pretinzînd că desfășurarea lor era legală, deoarece trupele ruse nu ajunseseră la efectivele de 25 de mii de oameni, permise în baza Tratatului bilateral referitor la prezența navală rusă în Ucraina. Dar Tratatul cerea, pe de altă parte, permisiunea ucraineană pentru mișcări de trupe ruse în afara bazei de la Sevastopol și interzicea trupelor ruse din Crimeea să se „amestece în vreun fel în afacerile interne ale Ucrainei”.

Putin spunea că decizia desfășurării de trupe ruse ar fi devenit necesară pentru a proteja localnicii predominant rusofoni din Crimeea de violențe și represiuni din partea naționaliștilor ucraineni.

„Pentru a bloca și a dezarma cei 20 de mii de militari bine înarmați ucraineni, ai nevoie de un fel special de trupe. Nu numai sub aspectul numărului militarilor, dar și al capacităților lor. Aveam nevoie de specialiști care să știe cum să se comporte”, spunea Putin în documentar. „Din acest motiv am dat ordin Ministerului Apărării – de ce să o ascundem? – să desfășoare forțele speciale ale GRU [serviciilor de spionaj ruse], împreună cu infanteriști marini și comandouri, pentru a asigura securitatea obiectivelor noastre militare din Crimeea.

Într-un interviu luat lui Putin anul trecut, ziaristul austriac Armin Wolf a făcut presiuni repetate asupra președintelui pentru a vorbi despre „micii oameni verzi” și prezența militară rusă înaintea anexării Crimeei. Putin a refuzat mereu să comenteze, denunțînd în schimb ceea ce a denumit „o lovitură de stat” la Kiev și spunînd că „forțele noastre armate” au permis „exprimarea voinței pentru libertate de expresie a poporului din Crimeea”. El a repetat, de asemenea, aserțiunea deja spusă că Rusia nu a depășit nivelul efectivelor permise prin tratatul bilateral cu Kievul.

Într-un moment al interviului, Wolf i-a spus lui Putin : „Mai tîrziu ați recunoscut că militarii ruși erau în Crimeea, chiar dacă inițial ați negat-o.”

Putin a replicat : „Nu am negat nimic. Armata rusă s-a aflat întotdeauna acolo”. Aserțiunea lui Putin că el „nu a negat nimic” a fost tăiată din transcrierea oficială a interviului”.

XS
SM
MD
LG