Nimeni n-ar mai trebui să-și pună această întrebare. În timp ce Rusia anunță noi reduceri la livrarea de gaze către Chișinău, încălcându-și angajamentele contractuale, la Paris o nouă conferință a donatorilor a pus în valoare solidaritatea europeană, disponibilitatea Lumii libere de a ajuta Moldova confruntată cu șantajul energetic rusesc.
Sunt cele mai recente „tușe” ale unui tablou ce și-a îngroșat mult culorile din ziua în care a început agresiunea rusă în Ucraina, eliminând practic nuanțele.
Republica Moldova trăiește între teză și antiteză: „Rusia ne taie curentul, România ne dă lumină, Moscova amenință cu reconstituirea imperiului sovietic și cu anexarea, Uniunea Europeană ne ajută cu bani și cu facilități ca să învingem criza energetică și să avem dezvoltare.” Faimoasa „lucoare de la Răsărit”, azi, e flacăra incendiilor provocate de bombardamentele rusești în Ucraina, și mai puțin cultura rusă.
„Dragă Maia, eforturile curajoase și ambițioase pe care le depuneți în Moldova, le faceți pentru țara dumneavoastră, dar și pentru Europa. Puteți conta pe susținerea Franței”, este mesajul în limba română, publicat de președintele Emmanuel Macron cu ocazia prezenței șefei statului moldovean la Paris, la conferința donatorilor din 21 noiembrie.
În română învață în scurt timp să se exprime toți ambasadorii străini de la Chișinău – chit că unii dintre ei sunt acreditați și la București –, ori cel puțin învață să rostească niște cuvinte de salut. Dar n-am auzit niciodată vreun ambasador al Rusiei la Chișinău să spună barem „bună ziua” în limba română. Pentru diplomații Moscovei Moldova e „ruski mir”, nu altceva.
Nu știm ce se întâmplă dincolo de zidurile Ambasadei Ruse de la Chișinău, spun moldovenii. Auzim despre dl Vasnețov doar când acesta este convocat la Ministerul de Externe pentru a i se înmâna o notă de protest, când i se cer explicații pentru vreo decizie abuzivă sau o intruziune brutală a Rusiei, cum a fost cazul cu rachetele rusești care au survolat teritoriul Republicii Moldova, și când una a și căzut pe teritoriul nostru.
Înainte vreme, lucrurile erau destul de amestecate. Întrebarea „Moldova încotro: spre Est sau spre Vest?” exprima dezorientarea multor moldoveni, nostalgici după stabilitatea din perioada sovietică, sau legați prin diverse relații, de rudenie sau economice, cu Federația Rusă. Nu se putea uita „de unde ne vin gazele”, vorba unei faimoase spicherițe de parlament din anii primului mandat al lui Voronin. Ca să nu mai vorbim de piața rusă, singurul debușeu accesibil pentru vinul și fructele moldovenești.
După 24 februarie 2022, dilema „Est sau Vest?” ar fi trebuit să devină complet anacronică. Singura alegere viabilă este Occidentul, Europa, Lumea Liberă, spațiul euroatlantic, care pentru numeroși basarabeni include și obiectivul Unirii cu România, nu doar ca ideal justificat istoric și cultural, ci și ca soluție practică de supraviețuire în vremuri primejdioase.
Dar nu e totul atât de simplu și clar între Prut și Nistru. Pentru destui cetățeni moldoveni, rusofoni și nu numai, Rusia rămâne „prietenul și ocrotitorul” Moldovei, patronul ei legitim.
Când discuți cu ei, încep prin a-și exprima revolta față de creșterea prețurilor, scumpirea facturilor. Sunt supărați pe Maia Sandu că nu s-a dus la Putin să se roage de gaz mai ieftin.
Acești oameni sunt îngrijorați de război, dar în egală măsură sunt deranjați că Rusia apare ca agresor în limbajul oficialităților. Sunt prinși în mrejele mitologiilor reșapate ale regimului Putin. În viziunea lor, nu încape ideea că Rusia este, poate fi, personaj negativ. Sunt supărați că Rusia este blamată, că nu i se recunosc meritele în ce privește înfrângerea fascismului.
„Rusia e mare, Rusia trebuie respectată. Moldovenii n-au nicio șansă fără Rusia. De război sunt vinovați americanii, Occidentul colectiv, naziștii de la Kiev. Rusia nu a invadat Ucraina, Rusia se apără în Ucraina!” – exact narațiunea TV-urilor moscovite. Acești cetățeni moldoveni par prea puțin sensibili față de încălcarea drepturilor omului în Rusia sau în Bielorusia lui Lukașenka. Nu sunt agresivi de felul lor, dimpotrivă, sunt oameni pașnici, doar că nu au cultură democratică.
Unii dintre ei încep să simtă obscur că Rusia are o vină, dar nu pot să recunoască asta, e dureros, se tem că vor rămâne fără repere. Nu sunt de acord că Europa e alternativa. Europa e un tărâm pe care nu-l înțeleg (deși au rude și copii plecați la muncă acolo), Europa nu vorbește „pre limba lor”, gândește diferit. O diferență insurmontabilă, așa li se pare.
Noi suferințe pentru ucraineni: frigul se instalează, iar rușii continuă să atace infrastructura energetică
Nu își imaginează crimele de război ale soldaților ruși de la Bucea, Izium, Harkov, Liman, Herson, Zaporojie (...la Vilneansk, lângă Zaporojie, în noaptea spre miercuri, 23 noiembrie, rușii au distrus o maternitate, a murit un nou-născut). Există limite ale ororii dincolo de care mintea unui om normal se blochează. Dar a te pune în pielea ucrainenilor care au rămas pe frig și întuneric, după ce rachetele lui Putin le-au distrus infrastructura energetică, nu e atât de greu. Mai ales că din aceeași cauză și pe moldoveni îi așteaptă o iarnă grea.
Acești concetățeni confuzi, despre care vorbim, pot fi oameni de treabă, buni vecini, săritori la nevoie. Pur și simplu există teme tabu, pe care e recomandabil să nu le abordezi cu ei, pentru a nu te certa, a nu-ți strica relațiile. Mulți moldoveni asta și fac, evită subiectul, vorbesc despre orice altceva decât despre războiul din Ucraina, mai ales că asemenea rupturi ideologice și morale trec adesea prin sânul aceleiași familii.
Însă tăcerea, eschiva, nu e soluție. Aceste lucruri trebuie discutate. Pentru că Republica Moldova e în pericol.
Este posibil, se mai întreabă unii, ca cetățenii moldoveni, dezamăgiți și exasperați de creșterea prețurilor, să se întoarcă cu fața spre Est? Este posibil ca, apăsați de greutățile momentului, să uite cum arăta „statul captiv” al lui Plahotniuc, să-l prefere pe Șor, „cel care fură, dar dă și la alții”? Și să nu mai vadă crimele armatei ruse din Ucraina, să spună, tot mai mulți (acum sunt o minoritate), „nu e războiul nostru”?
Frigul și frica pot șterge diferența dintre bine și rău, linia de demarcație între prietenii și inamicii Republicii Moldova, atât de clară azi, în pofida complexelor unora, ar putea să se dilueze. Ce se va întâmpla atunci?
Pe termen scurt, depinde cum vor gestiona autoritățile iarna care bate la ușă. Și cum vor reuși să justifice nevoia de solidaritate națională în fața unui pericol pe care nu toți îl percep ca atare.
Punctele de vedere exprimate în acest acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.
