Ca întotdeauna, o dată la fiecare cinci ani, vom asista în următoarele săptămâni la o înfruntare între Parlamentul European, pe cale de a se închega în forma sa nouă, și statele membre, cele 27 (Marea Britanie, cu toate că a organizat alegeri, nu se află într-o poziție de a-și face auzită vocea în vreun fel).
Trebuie spus că principalele funcții importante din fruntea instituțiilor europene sunt întotdeauna negociate la „pachet”, iar nu fiecare separat. Vor trebui aplicate, în acele negocieri, mai multe grile de repartizare extrem de importante: pe grupuri politice (PPE, socialiști și liberali în primul rând), apoi o repartizare geografică, nord-sud, est-vest (în actualul dispozitiv, estul e reprezentat de președintele Consiliului, polonezul Donald Tusk), sau de gen (șefa diplomației UE a fost în ultima Comisie italianca Federica Mogherini).
Principalele funcții care vor trebui repartizate sunt: 1. președintele Comisiei Europene, 2. cel al Consiliului, 3. cel al Parlamentului UE, apoi 4. Înaltul Reprezentant pentru politică externă (Mogherini actualmente) și 5. guvernatorul Băncii Centrale Europene.
