O construcţie masivă a apărut alături de un bloc de locuinţe şi am văzut un reportaj care m-a făcut să lărgesc ochii de uimire. Ca de obicei, autorul construcţiei avea toate actele în regulă, toate documentele necesare eliberate de funcţionarii autohtoni.
Totuşi, distanţa extrem de mică dintre construcţie şi bloc, faptul că acea construcţie acoperea soarele pentru mulţi locatari ridicau serioase semne de întrebare. Cum e posibil ca funcţionarii să permită o asemenea construcţie? Cum aşa? Dacă locuiau ei, cinovnicii, în blocul alăturat, ar fi acceptat aşa ceva? Mă îndoiesc.
Ei bine, am văzut în reportajul acela un cinovnic de la primărie, un soi de responsabil de probleme de felul acela şi am căscat ochii cît cepele. Chestia e că cinovnicul s-a arătat foarte nedumerit şi descumpănit de construcţia cu pricina şi a conchis că în zilele noastre te poţi aştepta la orice. Cam atît. Soluţii pentru înlăturarea problemei cinovnicul nu avea. Doar a spus că orice e posibil în epoca noastră bizară.
Sincer să fiu, nici nu ştiu ce să spun. Dacă un ditamai cinovnic de la primărie e descumpănit şi zice că asemenea lucruri sunt posibile, dacă acest cinovnic nici nu-şi propune pesemne să facă ceva, ce să mai facem noi, simplii muritori? Dacă cinovnicul care e plătit ca să lupte cu bizareriile e neputincios şi dezinteresat, eu ce să fac? Mă duc la culcare. Să crească tot soiul de construcţii pe lîngă casele noastre ca ciupercile după ploaie!
