Conferința de presă săptămânală a Partidului Democrat, care devine un fel de generator de agendă pentru proximul interval de timp, a aruncat pe piață o nouă temă de dezbateri și controverse. Purtătorul de cuvânt al acestei formațiuni, Vitalie Gamurari, ne-a anunțat că partidul pe care îl reprezintă dezaprobă inițiativa unor ONG-uri „politizate” care intenționează să adune semnături pentru organizarea unui referendum de abrogare a sistemului electoral mixt. Verdictul PD-ului sună foarte alarmant: „Câteva ONG-uri, împreună cu liderii unor partide aflate sub pragul electoral – PCRM, PN și PPDA – și-au dat mâna pentru a mai stoarce niște bani de la bugetul public. Organizarea unui asemenea referendum ar costa bugetul public nu mai puțin de 60 de milioane de lei. Nu avem capacitatea de a cheltui asemenea sume din buget”.
Tonalitatea este gravă și, evident, pătrunsă de o mare grijă pentru țară. Mai spune dl Gamurari: „Cred că este o dublă premieră pentru politica moldovenească. Pe de o parte, sunt ONG-uri așa-zis proeuropene, care acționează împreună cu partide de stânga și chiar de extremă stânga, într-un proiect împotriva unei voințe clar exprimată de cetățeni. Pe de altă parte, ei vor să organizeze un referendum împotriva faptului că cetățenii și-au primit un drept legitim, pe care îl cer de foarte mulți ani.” Și conchide: „Să organizeze acest referendum pe banii proprii.”
Se vede de la o poștă că mesajul PD-ului exprimă dorința sa de dominație în Republica Moldova, apetitul său insațiabil de a confisca spațiul public, de a controla ideile care se formulează pe marginea unor subiecte de actualitate. Guvernanților nu le plac replicile societății civile, o acuză de „politizare”, de tot felul de conspirații. Încă puțin și vom auzi că ONG-urile moldovene se află în slujba unor agenturi străine. Cum face Putin în Rusia.
Sunt două aspecte aici. Primul: oportunitatea și eficiența inițiativei civice legate de abrogarea sistemului electoral mixt. Al doilea: soliditatea criticilor formulate de PD, justificarea lor morală. Să le luăm pe rând.
Trebuie spus că ideea unor cetățeni de a organiza un referendum împotriva unor decizii guvernamentale nu e deloc semnul unei democrații mature, unei „democrații elvețiene”, la noi. În Elveția – țară cunoscută pentru apetența sa extremă pentru acest exercițiu electoral – guvernul se simte dependent de opinia cetățenilor și organizează consultări populare pe cele mai diverse subiecte. În Republica Moldova, dimpotrivă: guvernul adoptă decizii în mod arbitrar și mimează post-factum un fel de dialog cu societatea, menit să legitimeze abuzul, nu să-l înlăture. De aceea un referendum convocat de jos în sus, ca ultimă soluție pentru a salva ceva, e o expresie a disperării. E dovada că instituțiile statului nu funcționează, că justiția e captivă, că puterea disprețuiește și ignoră opinia publică.
Sigur, un nou referendum, chiar și pe un fond de alertă maximă, cum e pericolul pe care-l implică sistemul mixt, sună nu tocmai fericit în contextul recentului plebiscit eșuat pentru demiterea primarului de Chișinău. Ne gândim la scepticismul electoratului, la neîncrederea oamenilor că se mai poate schimba ceva, că un referendum – de această dată pentru o cauză necesară și corectă – merită susținut. Dacă am presupune că CEC-ul nu va obstacula această inițiativă, că nu va inventa pretexte, ca în trecut, pentru a invalida semnăturile colectate, organizarea unui plebiscit și încă într-un spațiu rural controlat de primarii PD și manipulat eficient de televiziunile oligarhice va fi anevoioasă. În cazul unei prezențe scăzute la vot vom putea constata compromiterea acestei ultime pârghii pe care o mai are democrația în Moldova: referendumul popular. Totuși, dincolo de aceste riscuri și incertitudini, colectarea unor semnături poate fi importantă ca prilej de a discuta cu oamenii despre capcanele sistemul electoral mixt, pentru a le spori vigilența, pentru a-i scoate de sub vraja falsului slogan: „votul tău, deputatul tău”.
Acum celălalt aspect: cât de îndreptățiți sunt guvernanții să critice societatea civilă. Contraargumentele PD-ului pot primi o replică razantă: cine ar vorbi? Cei care încă n-au găsit miliardul furat?... Purtătorul de cuvânt Vitalie Gamurari invocă opinia Comisei de la Veneția, care susține că schimbarea sistemului electoral nu poate fi organizată cu un an înaintea alegerilor, dar tot Comisia de la Veneția a fost batjocorită de tandemul PD-PSRM care a votat pentru schimbarea legii electorale împotriva recomandărilor acesteia. La fel au fost ignorate avertismentele Uniunii Europene și ale Statelor Unite. PD-ul a recurs la diverse tertipuri de interpretare, a vorbit obsesiv de „recomandări tehnice” și a invocat, ca ultim argument, „suveranitatea națională” pentru a nu da ascultare unor parteneri de la care așteaptă finanțare.
Așa încât apelul PD-ului la opinia unor foruri occidentale pentru a zădărnici o acțiune a societății civile conformă cu opinia unor foruri occidentale este de un absurd desăvârșit. PD-ul a fost surd și orb față de revendicările societății civile, nu a luat în seamă și a ridiculizat numeroasele proteste organizate de Opoziția proeuropeană și antioligarhică împotriva schimbării nejustificate a sistemului electoral, de aceea nu trebuie să se mire că oamenii continuă să nu accepte ceea ce ei consideră un abuz strigător la cer.
Mai departe. PD-ul e îngrijorat că inițiativa ONG-urilor este preluată și folosită de niște partide de stânga și de extrema stângă. Da, există această posibilitate, nu doar Opoziția proeuropeană se vede afectată de sistemul electoral mixt, mai sunt și alții. Doar că Partidul Democrat culege ce a semănat și s-ar cuveni să aibă memoria propriilor fapte. Guvernanții s-au raliat cu un partid de extrema stângă, numit „socialist” la noi, care vrea să îngroape cursul proeuropean al Republicii Moldova, să ne înscrie pe un meridian ideologic ostil interesului național. În pofida războiului geopolitic pe care îl joacă – un „război” pentru îmbrobodirea naivilor –, PD și PSRM au votat mixtul într-o suspectă confluență de viziuni.
Apoi, logic vorbind, de ce ar denunța PD-ul alierea unor ONG-uri „așa-zis proeuropene”, cum le zice el, cu niște partide de stânga aflate „sub pragul electoral” (răzbate din această observație jubilația secretă a cuiva care chiar și în măsurătorile măsluite abia trece cu un procent-două bariera celor 6%), când socialiștii – partidul toxic cu care s-a înfrățit Partidul Democrat pentru a schimba legea electorală – conduc în toate sondajele! Asta nu deranjează guvernarea? Pentru că, iată, avem pe de o parte, drobul de sare al unei stângi „de sub prag”, care ar putea lovi în creștet fragila democrație moldoveană și, pe de altă parte, avem buldozerul socialist care ne-a intrat deja în casă și se pregătește să-i demoleze pereții în ziua alegerilor.
Așadar, cine trage semnale de alarmă, cine apără democrația în Republica Moldova?... Cum cine? Chiar cei cărora magistrații de la Veneția și Parlamentul European le-au spus foarte clar că sistemul electoral mixt, în condițiile imaturei democrații moldovene, comportă riscul enorm de corupere a deputaților aleși pe circumscripții uninominale de către grupuri de interese din lumea afacerilor.
Câte energii, cât timp, câte eforturi consumăm pentru repararea pagubelor pe care le provoacă o guvernare certată cu bunul-simț! Nu avem răgazul să construim, să dezvoltăm, să învățăm din experiența statelor dezvoltate. Cetățenii sunt nevoiți să poarte o luptă inegală pentru a apăra ceea ce vrea să strice puterea. Tocmai pe demoralizarea lor, a cetățenilor, mizează probabil cei care au împins Republica Moldova în acest harț fără sfârșit.
