Un dialog săptămînal în studioul Europei Libere cu istoricul Gheorghe Cojocaru.
Gheorghe Cojocaru: „Făcute publice recent, datele statistice privind situația economică și legăturile comerciale ale Republicii Moldova în prima jumătate a anului curent sunt extrem de interesante și relevante. Tabloul general al economiei naționale, conturat în baza acestor cifre, este, ca și în anii trecuți, unul evident disproporționat. Republica Moldova rămâne, iată, un stat dependent de importuri care prevalează categoric asupra exporturilor, raportul la acest capitol fiind, cel puțin, de 2 : 1. Este demn de reținut că, dacă importurile din țările membre ale Uniunii Europene reprezintă circa 50%, cele din spațiul CSI doar circa 25%.”
Europa Liberă: Adică, nici în balanța comercială nu mai există dominația CSI-ului? Decalajul acesta dintre importuri și exporturi este deja o constantă a economiei naționale. Dar cine sunt cei mai importanți parteneri economici ai Republicii Moldova astăzi?
Gheorghe Cojocaru: „Balanța comercială a Republicii Moldova rămâne deficitară și în raport cu țările membre ale Uniunii Europene, și cu cele din spațiul Comunității Statelor Independente. Potrivit datelor statistice, România este de departe cele mai important partener economic al Republicii Moldova, fiind urmată de Federația Rusă, Ucraina, Germania și Italia, dacă ar fi să schițăm o listă scurtă a primelor cinci țări cu care Chișinăul are cele mai intense schimburi comerciale. La capitolul exporturi, piața românească de desfacere se plasează, de asemenea, pe primul loc.”
Europa Liberă: Președintele Dodon căuta cu febrilitate unde este locul Iranului în aceste statistici. Pe mine, totuși, mă interesează, în aceste condiții foarte specifice, cum funcționează economia zonei transnistrene a Republicii Moldova, care, firește, nu este integrată economic în Republica Moldova? Cum se descurcă această economie-apendice?
Gheorghe Cojocaru: „Economia zonei de dincolo de Nistru este afectată de aceleași dezechilibre de care suferă economia națională, în ansamblul său. Însă, dacă 60 la sută din produsele transnistrene se desfac pe malul drept al Nistrului, doar șapte la sută din ceea ce se aduce la Tiraspol provine din Republica Moldova, în timp ce 60% din importuri au ca sursă Federația Rusă. Piața românească asimilează 15% din produsele transnistrene, cea rusă opt la sută, iar cea ucraineană șase la sută. Economia transnistreană este, într-adevăr, într-o criză profundă, singura sa sursă de profit fiind livrarea de energie electrică în dreapta Nistrului.”
Europa Liberă: Per total, aceste date pe care le invocați Dvs. și altele arată că ambele maluri ale Nistrului sunt conectate, mai mult sau mai puțin, la spațiul economic occidental, adică au un cordon ombilical comun. Ce urmări ar putea determina această situație, mai ales, în plan politic?
Gheorghe Cojocaru: „Conectarea la spațiul economic occidental nu a produs, cel puțin, deocamdată, mutații tectonice în mentalitatea socială din Republica Moldova, în timp ce dincolo de Nistru se atestă un fenomen al cantonării într-un fel de captivitate mentală post-sovietică. Oricât ar fi de irațional, dar societatea din Republica Moldova continuă să se complacă în statutul de repetentă la capitolul învățăminte economice, hrănindu-se adeseori din iluzii și promisiuni deșarte.”
Europa Liberă: Adică, stomacul, totuși, nu ghidează capul, cum se spunea pe timpuri?
Gheorghe Cojocaru: „Deocamdată, aceasta este realitatea.”
