În România, o premieră în istoria sondajelor de opinie: o nouă cercetare arată că biserica nu mai este cea mai de încredere instituție, fiind depășită de justiție și armată.
De la aproape 90% în 2009, Biserica a scăzut la sub 50%. În schimb, încrederea în Justiție a continuat să crească și a depășit 60%, în ciuda imensei propagande mediatice împotriva procurorilor anticorupție. Față de 2009 când doar 36% dintre români mizau pe Justiției, astăzi încrederea lor aproape că s-a dublat.
Este vorba despre două instituții care au intrat în tranziție cu imagini foarte diferite, în vreme ce Biserica a fost adulată mulți ani, Justiția a recuperat foarte greu handicapul din perioada comunistă, când răspundea ordinelor politice. Până în 2005 intervențiile politicienilor în Justiției, ca parte a tradiței erau la ordinea zilei, dar odată cu schimbarea legilor și monitorizarea permanentă a Comisiei Europene, lucrurile s-au schimbat radical.
Justiția e singura, de altfel, care a ținut un soi de echilibru în ultimii ani, de când PSD guvernează fără să aibă cu adevărat o Opoziție care să-i sancționeze excesele. Direcția Națională Anticorupție a devenit astfel fortăreața pe care majoritatea politicienilor ar fi fericiți să o poată demola. Frica de mișcările de stradă e probabil singura poate apăra DNA, după cum s-a văzut și astă iarnă, când guvernul a vrut să-i grațieze pe corupți. Sondajul IMAS care scoate în evidență simpatia și încrederea față de Justiție sugerează modernizarea societății românești, fiindcă în tandem încrederea în Biserica Ortodoxă s-a înjumătățit în mai puțin de zece ani.
Aceste schimbări prefigurează viitorul. Oamenii vor pare-se mai multă justiție aici pe pământ și mai puțină dincolo, pe lumea cealaltă. Acest trend are loc datorită schimbului de generații, de valori, de interese, dar și fiindcă românii au plecat în număr foarte mare în ultimul deceniu în state mai dezvoltate, iar apoi când s-au întors au încercat să imite viața de acolo.
Biserica și pierdut din influență, însă, și pentru că, prelații ortodocși nu au făcut mai nimic pentru a ieși din vinovăția imoralității pe care au exersat-o în perioada regimului comunist. În schimb a existat o trecere destul de abruptă de sub pulpana Securității sub cea a consumerismului.
Sumele fixe, destul de piperate, pe care mulți preoți ortodocși le pretind enoriașilor fără chitanțe la înmormântări, la nunți și la botezuri au transformat Biserica într-un prestator de servicii. S-au adăugat apoi scandaluri de toate felurile cu preoți alcoolici, pedofili, afemeiați și chiar dosare de corupție în care sunt amestecate fețe bisericești, printre ele, episcopul Tomisului Teodosie Snagoveanu (zis și Șpagoveanu).
Construirea lăcașelor de cult în număr atât de mare, părea normală după căderea comunismului și era o formă de revenire de recuperare a trecutului. Între timp, însă a devenit o obsesie. În fiecare zi după Revoluţie, în România a mai apărut o biserică nouă. Există câte o biserică la o mie de ortodocşi. Biserica Ortodoxă din România deţine 16.403 lăcaşe de cult, din care peste 3200 au fost construite după căderea comunismului. Mai mult de o mie sunt încă în lucuru, inclusiv Catedrala Mântuirii neamului.
Aceste excese, care nu s-au oprit nici măcar în anii crizei economice și care au avut mereu susținerea statului n-au atras simpatia enoriașilor, fiindcă prin comparație după 1989, statul nu a mai construit niciun spital și există o școală la patru biserici.
Justiția încă nu s-a implicat cu adevărat în corupția din Biserică și pentru că procurorii anticorupție pot să ancheteze doar cazurile care au legături cu fondurile de stat. Pornind de la faptul că biserica e separată de stat, clericii speră că procurorii nu vor interveni în problemele bisericești, mai că și reclamațiile sunt foarte puține
