Țările din Uniunea Europeană și-au închis granițele și au impus în ultimele săptămâni măsuri drastice de reducere a vieții sociale, în încercarea de a încetini răspândirea pandemiei de coronavirus: școlile, grădinițele și universitățile sunt închise, locurile publice și mall-urile, parcurile și locurile de joace, restaurantele și cafenelele, multe întreprinderi, chiar și mari concerne. Și toată lumea trebuie sau ar trebui să respecte distanța fizică. Există însă și o excepție: Suedia.
Copii până la 16 ani merg încă la școală. Restul tinerilor, elevi de liceu sau studenți, studiază la distanță și sunt îndemnați să-și sprijine comunitățile.
Majoritatea restaurantelor și cafenelelor s-au închis dar nu cele în care clienții pot păstra o distanța fizică (sau socială). Persoanele de peste 70 de ani sau cele care din cauza unor boli cronice sunt mai vulnerabile, au fost îndemnate să stea acasă. Majoritatea salariaților lucrează de acasă. Ceea ce făceau oricum și înainte de izbucnirea pandemiei.
Și în general sunt interzise grupurile sau adunările de peste 50 de persoane.
Transportul în comun funcționează normal iar măștile de protecție nu împânzesc străzile. Suedia nu a închis granițele dar asta este mai puțin important pentru ca toate țările din jur și le-au închis.
Cea mai „dură” recomandare a autorităților, până acum, a fost să se evite călătoriile ne-esențiale.
Pentru moment, cifrele nu arată că Suedia ar avea din acest motiv mai multe cazuri de infectare sau decese decât vecinele Norvegia și Danemarca, unde s-au introdu restricții dure, asemănătoare cu restul țărilor din UE.
[Suedia: 3.400 cazuri confirmate și 105 decese; Danemarca: 2.300 cazuri confirmate și 72 de decese; Norvegia: 4.200 cazuri confirmate și 23 de decese. Datele sunt din 29 martie 2020.n.r.]
Raționamentul autorităților suedeze este simplu și pentru moment acceptat de majoritate. Anders Tegnell, șeful agenției naționale de sănătate, Folkhälsomyndigheten, a respins alegația că Suedia vrea să ajungă la o „imunitate în masă”, ceea ce s-ar putea obține dacă 60% până la 70% din populație ar fi contaminată și odată vindecată, nu ar transmite virusul mai departe.
Tegnell argumentează că autoritățile nu vor decât să nu supra-solicite sistemul sanitar.
Numerele de infectări și decese nu este mai mare decât în țările vecine dar, spun criticii, asta se explică și prin faptul că se testează mai puțin.
Ultimele sondaje de opinie arată că majoritatea suedezilor sprijină strategia guvernului deși sunt conștienți că merge împotriva curentului european. Iar guvernul social-democrat al premierului Stefen Löfvéna a câștigat chiar trei puncte.
Suedia este o țară cu o cultură puternică a consensului politic și a încrederii în guvern, care pleacă din convingerea că cei aflați la putere, orice decizie ar lua, o fac cu cele mai bune intenții și din grijă pentru concetățeni.
Există și componenta economică, un argument care până acum, cel puțin, a dominat discursul public. Premierul i-a îndemnat pe suedezi să-și cumpere de mâncare de la restaurantele din apropiere ca să sprijine sectorul cel mai afectat în acest moment de pandemia de coronavirus. Iar comentatorii par mai îngrijorați de șomaj și bursele care cad decât de numărul de contaminări sau eventual lipsă de dotare a spitalelor.
(...) Suedia poate fi considerată o „excepție” a istoriei, ceea ce ar putea explica și modul diferit în care reacționează la actuala pandemie.
Restul Europei s-a creat prin secole de războaie, revoluții și genocid. De peste două secole, Suedia însă nu a cunoscut războaie sau ocupații. Dacă celelalte state europene sunt marcate de conflicte, Suedia este marcată de pace. Ceea ce ar putea explica faptul că suedezii nu au experiența istorică necesară pentru a-și închipui că li se poate întâmpla ceva rău. Și nici nu sunt pregătiți pentru o criză care nu poate fi rezolvată cu argumente, transparență și bunăvoință.