Sloganurile anti-corupţie au fost utilizate mai mereu de politicienii moldoveni în ultimii 30 de ani. Aruncând în mase promisiuni legate de eradicarea corupţiei, mulţi au reuşit să devină mari conducători, să obţină funcţii importante. Îmi amintesc, de pildă, de generalul Alexei care pornise o adevărată campanie împotriva corupţiei şi care părea un soi de demolator al mişmaşurilor. Mai ştiţi ce face şi unde e? În schimb, corupţia se plimbă în continuare în Republica Moldova.
O analiză curioasă e cea realizată recent de Centrul de Resurse Juridice din Moldova. Cred că ar merita s-o vedeţi. Am aflat din ea iată ce: opt din fiecare zece persoane condamnate pentru acte de corupţie nu petrec nicio zi în închisoare, campioni ai corupţiei sunt poliţiştii, urmează persoanele fizice, consilierii locali, primarii şi avocaţii. Apropo, să ne amintim că avocaţii au declarat recent o grevă generală în semn de protest la amendamentul făcut la legea despre avocatură.
Mai sunt şi alte constatări curioase în această analiză, vă las pe voi să le descoperiţi. Eu o să mă opresc doar la următoarea: fiecare a doua cauză de corupţie merge la rejudecare şi ar trebui analizat fenomenul suspendării frecvente a pedepsei cu închisoarea. Concluzia experţilor e că „ar avea un efect mai descurajant aplicarea pedepsei cu închisoarea pe un termen mai scurt, decât pe un termen mai mare, dar cu suspendare”.
Citind ultima frază, am rămas o vreme cu gura căscată. Păi, trebuie să fii expert ca să tragi asemenea concluzie? Ea mi se pare de domeniul evidenţei, la îndemâna oricui. E limpede că o zi petrecută în penitenciar te responsabilizează mai bine decât 100 de zile cu suspendare. De ce însă corupţii noştri atât de rar ajung la închisoare? Aste e o întrebare la care vrem să auzim răspunsurile judecătorilor şi procurorilor pe care contribuabilii îi întreţin cu salarii bune. Ce idei aveţi, stimabililor?
