Moscoviții, supuși un reguli tot mai dure de carantină, glumesc pe seama migranților pe care-i văd pe străzi: coronavirusul a arătat cine controlează, de fapt, orașul.

Dincolo de substratul xenofob al glumei, mulți migranți pur și simplu nu au de ales. Nici cei care ar vrea nu mai pot acum să se întoarcă acasă.

În lumea întreagă, peste 200 de milioane de migranți au fost prinși de epidemie departe de casă și, pe lângă riscurile de sănătate, se confruntă cu pericolul șomajului, sărăciei și discriminării.

Nu plecați, mai lucrați

Administrația de la Kremlin a oprit zborurile și trenurile internaționale la mijloc de martie, ceea ce, combinat cu măsuri similare în țările de origine, a lăsat sute de mii și poate chiar milioane de migranți blocați în Rusia. Acolo se află și cea mai mare diasporă moldovenească.

Autoritățile ruse le-au dat de înțeles migranților că, dacă tot au rămas, ar face bine să continue să lucreze. La început de aprilie, înainte ca epidemia să ia amploare în Rusia, vicepremierul Marat Husnullin declara: „Potrivit estimărilor noastre, între unu și două milioane de migranți lucrează în regiuni [...] Ei nu pot pleca – mulți fiindcă granițele și posibilitățile de mișcare au fost închise... și ar fi mai bine dacă ei s-ar afla la lucru și nu în cămine”.

Pe 14 martie, autoritățile au descoperit 35 de persoane infectate cu coronavirus într-un cămin care găzduia peste 470 de muncitori migranți în regiunea Leningrad. Drept urmare, în Duma de Stat au început discuții despre posibilitatea de a le prelungi migranților permisul de muncă fie automat, fie de la distanță, pentru a evita rândurile la birourile de migrație și a le legaliza șederea în țară.

Remitențe inverse

Mare majoritate a muncitorilor migranți din Rusia sunt din Asia Centrală. Se estimează că au trimis acasă peste 8 miliarde de dolari doar în 2019. Familiile lor, dar și economiile naționale ale țărilor lor de origine depind puternic de acești bani, însă transferurile s-au înjumătățit din cauza crizei Covid-19.

„Obișnuiam să trimit 400-500 de dolari în fiecare lună. Dar în ultimele două luni n-am putut să trimit nimic în Uzbekistan”, Kasîm Rahimov, un tânăr de 23 de ani, a declarat pentru serviciul uzbec al Europei Libere. „Din cauza coronavirusului, restaurantul nostru s-a închis și 50 de oameni au rămas fără salariu. Sunt toți din Uzbekistan, Tadjikistan, Kîrgîzstan. Acum căutăm cu toții altceva de lucru. Sper că vom găsi ceva”.

Printre cei aproximativ un milion de tadjici care lucrează sezonier în Rusia și trimit acasă 2,6 miliarde de dolari, adică o treime din economia țării, situația e atât de gravă încât familiile de acasă sunt cele care caută acum bani să le trimită în Rusia.

Farrukh Zardakov, în vârstă de 33 de ani, e printre cei blocați în Rusia și a declarat pentru serviciul tadjik al Europei Libere că „nu sunt locuri de muncă și nici bani”.

„M-au sunat de acasă și mi-au zis să trimit bani, dar n-am avut de unde. Au cumpărat un sac de făină. Poate vor împrumuta de la cineva. Eu aici n-am de lucru și trăim 18 persoane într-o singură casă”.

Ucrainenii nu au loc acasă

Migranții ucraineni au contribuit cu 12 miliarde de dolari, peste 10% din PIB, la economia țării. Mai mult de 3 milioane lucrează peste hotare, majoritatea în UE, în țări precum Polonia, Cehia și Italia. Când epidemia a lovit statele europene, zeci de mii s-au întors în Ucraina, unde rata de șomaj era deja foarte înaltă, iar coronavirusul ajunsese și el.

Peste 155,000 de ucraineni au revenit în țară doar în martie, printre ei turiști, migranți și alți călători. La punctele de trecere a graniței cu Polonia și Ungaria s-au format cozi imense, din cauza restricțiilor legate de Covid-19.

„Epidemia de Covid-19, închiderea afacerilor și încetinirea activității economice în UE și vecinătate a sporit numărul lucrătorilor migranți care se întorc în Ucraina, ceea ce prezintă riscuri de siguranță și adaugă la povara impactului socio-economic al epidemiei”, a declarat mai devreme luna aceasta Anh Nguyen, șefa misiunii Organizației Internaționale pentru Migrație în Ucraina.

După ce autobuzele cu ucraineni evacuați din Wuhan în martie au fost lovite cu cărămizi, OIM a avertizat despre cum „percepția unui risc pentru sănătatea publica poate rapid degenera în violență în cadrul comunității”.

Potrivit organizației, „în multe țări, coronavirusul a scos la iveală frici, stereotipuri și xenofobie”.

Pa-pa, Italia!

Diaspora moldovenească din Italia este a doua cea mai mare după cea din Rusia. Unele din moldovencele care au rămas în Italia fie voluntar, fie blocate, și au grijă de bătrâni sunt practic nevoite să lucreze gratuit și în timpul zilelor de odihnă, fiind blocate în casă. Cele care lucrau ca dădace sau făceau curățenie cu ora și-au pierdut practic posibilitatea de a mai lucra din cauza carantinei. Să rămână în Italia e greu, să se întoarcă acasă e la fel de greu:

„Ne expunem [riscului] pentru că nu avem alternativă. Trebuie să fiu foarte atentă cu ea. Ne temem pentru noi și pentru bătrâni. Lucrăm cu măști, ne apropiem cu mănuși, stăm la distanță. Suntem toți confuzi, nu știm ce să facem. Nu putem merge nici acasă [în Moldova]. Dacă ajungi acasă, spune lumea, că ești alungată din sat, din oraș. În fiecare zi vorbesc cu cei de acasă. Mă cheamă acasă, dar acum cum să venim? Ca să nu-i molipsim, stăm aici cu frica să nu ne îmbolnăvim și noi. Mai luăm ceva vitamine pentru imunitate”.

Asta povestea în martie Galina Cerneleanu Europei Libere, iar de atunci situația nu s-a îmbunătățit.

Trolii și traficanții

În timpuri de criză, migranții sunt mai vulnerabili în fața diferitor tipuri de exploatare, precum traficul de ființe umane, avertizează organizațiile precum OIM. Cei care vor să se întoarcă acasă riscă să fie acuzați că aduc coronavirusul cu ei.

Internetul abundă și el în cazuri de cyber-bullying, agresiune și intimidare virtuală.

Irina Corobcenco, activistă în cadrul Promo-LEX, spune că discursul și mesajele de ură s-au întețit și în Republica Moldova. Ea a declarat pentru Europa Liberă că „în funcție de modul în care va evolua situația privind pandemia, vor putea duce la un moment dat la creșterea în intensitate a acestor mesaje și poate chiar apariția unor forme de violență, pentru că există cumva o tendință în societate de a identifica un țap ispășitor”.

Exemple mai puțin directe, dar la fel de relevante sunt reacțiile la articole precum cel publicat de ziarul pro-Kremlin Izvestia pe 14 aprilie: „Roadele izolării: migranții își încearcă mâna la traficul de droguri”.

Șansă pentru recunoaștere

Totuși, epidemia ar putea fi și o șansă pentru recunoașterea importanței și rolului migranților. În Italia, plecarea badantelor est-europene e considerată de unii observatori drept unul din factorii care a agravat criza acolo: zeci de mii de bătrâni și bolnavi care erau în grija unor românce, ucrainence sau moldovence au ajuns în spitale, supraîncărcând sistemul medical, fiindcă badantele lor s-au întors acasă.

În Anglia, premierul Boris Johnson, care a ajuns în terapie intensivă cu Covid-19, le-a mulțumit public apoi asistenților medicali care au avut grijă de el: doi imigranți - unul din Noua Zeelandă, altul din Portugalia.

Pe timp de epidemie, probleme precum pierderea locurilor de muncă, sărăcirea și discriminarea sunt și mai grave pentru migranți. Însă în unele cazuri e și o șansă pentru a conștientiza rolul important pe care îl joacă migranții în societățile și economiile gazdă.