„Adevărata plăcintă română”!… „Kuzunak” este în realitate o prăjitură (chec de Paști etc.) bulgărească împrumutată și de noi, de-am ajuns să credem că ne este delicatesă națională. Cozonacul bulgaro-român e numit însă așa în urma unei confuzii.
Bulgarii (iar după ei românii) au lipit peste această prăjitură de tip panettone, cum o fac identic și italienii, numele unei alte prăjituri de origine grecească, ϰοσωνάϰι, kosonaki, care este un diminutiv de la ϰοσώνα, păpușă. Cozonac, ϰοσωνάϰι, înseamnă, așadar, la origine, „păpușică”, nume dat din pricina formei vagi inițiale de păpușă înfofolită a prăjiturii.
Din exact același motiv, când țăranii români au văzut pentru prima dată un câmp cu planta din America numită apoi (dintr-o altă confuzie) porumb, frapați de aspectul de păpuși infofolite al știuleților, românii au numit planta: „păpușoi”. Până astăzi, porumbul crescut pe știuleți, în anumite regiuni, e încă numit metaforic și antropomorfizat: „păpușoi”. La fel a fost și cu păpușica ϰοσωνάϰι, cozonacul.
Dar kosonaki era initial cu totul altceva, nu aducea deloc cu acest panettone pe care îl numim cozonac. Kosonakia erau pentru greci niște figurine dintr-un amestec de nuci și miere care s-au răspândit odată cu creștinismul în tot bazinul mării Negre, într-așa măsură încât georgienii, care le fac sub forma unui fel de nuga tare din nuci și miere, gozinaki, cred la rândul lor că e o delicatesă națională de-a lor, ei mănâncând-o doar de Crăciun.
Și georgienii la est și bulgaro-românii la vestul mării Negre sunt convinși așadar că păpușa grecească kosonaki (gozinaki la georgieni) e a lor, tradițională.
La georgieni este de altfel și mai flagrant. Numele, care variază de la „gozinaki” (გოზინაკი) la „gozinahi” (გოზინახი) și „gozinaqi” (გოზინაყი) este nu doar limpede un diminutiv pur grecesc, elen, în -ki (de la kosona > kosonaki), dar georgienii l-au gruzinizat mecanic, căci această prăjitură din nuci și miere a fost asociată de ei subconștient cu „nigozi" (ნიგოზი) = nuci.
De la „nigozi” (nuci, în georgiană), gruzinii au făcut din kosonaki > gozinaki, ca și cum ar veni de la un ipotetic „(ni)gozinaki” și gata șmecheria, acum cozonacul este al lor.
Și iată cum, precum sarmalele, ciorba de burtă, micii sau ceea ce moldovenii numesc „cighir”, și cozonacul e o delicatesă migratoare, pe care toate națiile îndulcite cu ea și-o revendică.
Ce este „cighirul”
Ceea ce moldovenii numesc „cighir” (din turcă), măruntaiele tocate într-un maț sau burtă de oaie, nu este altceva decât ceea ce scoțienii numesc „haggis”.
Haaa, dar românii nu mănâncă de-astea… Să fii tu popor de oieri, să te mândrești cu Miorița, drob, cușme, turme, stână și altele și să dezvolți o fobie colectivă rară pe planetă, care e : — „carnea de oaie miroase”… până și aici am făcut-o de oaie.
Dar de ce te miri că poporul de păstori carpato-danubieni nu mănâncă oaie? Mulți români nu mănâncă pește pentru că miroase... a pește.
