Linkuri accesibilitate

Cristina Romanciuc: Nu ai cum să rămâi indiferent față de sufletul așa-zisului „Micul Paris”


Cristina Romanciuc

Jurnal săptămânal la Europa Liberă cu Cristina Romanciuc, studentă la Universitatea Națională de Arte a României.

Născută la 15 iulie, anul 2000, în Budești, Chișinău, Republica Moldova, de 5 ani este stabilită la București, pasionată de artă și în permanentă căutare a inspirației și a ceea ce e frumos. În prezent, studentă la Universitatea Națională de Arte a României, Facultatea de Arte Decorative și Design.

Luni

În dimineața aceasta trebuie să decid în privința unui job, propunerea pentru care, am primit-o săptămâna trecută. După interviu, am avut un weekend la dispoziție ca să dau un răspuns dacă aș vrea să activez în showroom-ul unui brand de decorațiuni pentru interior. Dilema consta în faptul dacă voi reuși la facultate și cu jobul respectiv. După ce am analizat bine și m-am sfătuit cu cei dragi, am sunat angajatorului să-l anunț că accept propunerea. Dacă tot mi-am luat permisul de conducere acum 3 săptămâni, mă tot gândeam la posibilitatea de a avansa rapid la un post mai plătit ce venea la pachet cu o mașină de serviciu. Acum totul depinde de dedicația și dorința mea de a învăța secretul acestui domeniului într-un timp cât mai scurt.

Marți

Dimineața începe cu cafeaua pe plită, după care tot umblu prin casă cu cana și cu lingurița în ea. Poate este un obicei prost, pe care l-am deprins de la tata. Moștenim trăsături de la părinți, în cazul meu am moștenit de la tata părul roșcat și unele obiceiuri deocheate care o deranjează uneori pe mama. În timp ce mă machiez, pe fundal îmi pornesc serialul preferat, unul din cele ușoare, populare, pe care le poți privi de sute de ori. A urmat a doua zi de job, parcă interesant, însă destul de complicat sau poate e doar o primă impresie. Urmează un proces mai îndelungat până voi asimila cunoștințele necesare pentru a începe lucrul pe teren, care poate dura o lună sau chiar două. Am început cu consilierea clienților în alegerea draperiilor sau a altor elemente de decor pentru locuința lor. Fac acest lucru direct din showroom, pentru ca să învăț tipurile de țesături. Am avut mai mulți clienți, unii mai pretențioși, cu buget nelimitat, alții cu un buget restrâns sau nepretențioși pentru că nu erau dispuși să investească mult într-un apartament luat în chirie. Fiecare își dorea să locuiască într-un spațiu plăcut vizual. Am avut și o vizitatoare indecisă, ce venise pentru a doua oară. Doamna își dorea textile pentru a-și tapița mobila din sec XVIII din apartamentul personal și câteva scaune pentru o locuință pe care o dă în chirie. Cred că vă dați seama pentru care din ele am fost nevoită să acord mai multă vreme. M-a suprins că doamna alegea produsele în funcție de pisicile pe care le avea acasă, aceasta fiind cea mai mare preocupare a dumneaei. Imaginați-vă, îți cumperi mobilă din sec.XVIII, mai dai și bani pentru restaurare, însă ești reticent la alegerea materialului pentru că ai pisici acasă, ceea ce e uimitor sau chiar drăguț, aș zice eu.

Miercuri

O zi mai stresantă pentru mine. Mă neliniștește tot ce ține de examene, ca și pe oricare alt student, de altfel. E ultima probă din prima mea sesiune, la istoria artelor. Mai mult de 300 de studenți la un examen online, uimit, dar e mult mai bine decât la susținerea BAC-ului cu masca pe față, pe care am avut norocul să-l dau în vară. E ciudat să ai colegi de facultate pe care niciodată nu i-ai văzut în realitate, în cel mai bun caz îi recunoști după voce. Am așteptat cu nerăbdare anii studenției, dar nu îmi imaginam că îi voi petrece în aceste condiții. Am decis să susțin examenul din atelier, având acolo o conexiune mai bună la internet, fiindcă nu puteam să risc să ajung să am restanță doar din cauza internetului, problema generației noastre.

Depinde de fiecare în parte dacă va folosi această carantină pentru a se dezvolta sau a se plafona

Cu siguranță că toată această situație cu pandemia ne-a luat prin surprindere, dar este absolut fascinant să vedem cum întreaga lume se mobilizează pentru a reuși să facem față provocărilor. Am fost sceptică la început când mă gândeam cum vom reuși să parcurgem cursurile, dar când am folosit prima dată platforma mi-am dat seama că este foarte serios și că poate necesită chiar o seriozitate mai mare decât la facultate. Acum profesorii nu pot verifica dacă ești sau nu atent, ceea ce te responsabilizează și înțelegi că într-adevăr înveți pentru tine. Va depinde de fiecare în parte dacă va folosi această carantină pentru a se dezvolta sau a se plafona.

Drumul spre atelier mi-a făcut dimineața mai frumoasă. Mereu plimbările prin centrul Bucureștiului au fost un fel de „miere” pentru sufletul meu, așa cum a fost și acum, mai ales după acest examen, pe care a trebuit să îl trag la imprimantă și să îl duc la facultate. Mă bucur că am marele noroc să stau aproape de facultate și mă gândesc, oare cum se descurcă alți colegi, din alte orașe. Cel mai probabil, le trimit prin poșta română și uite că astfel mai apar motive pentru a folosi poșta, nu doar pentru comenzile de pe Aliexpres. Ajungând acasă, am gătit o ciorbă în timp ce discutam cu mama la telefon. Astfel, prin intermediul mediului online, noi, tinerii, primim acel strop de căldură părintească, studiind departe de cei dragi.

Joi

Chiar dacă m-am trezit mai târziu și sunt în criză de timp, am reușit să-mi fac cafeaua în timp ce mă pregăteam pentru job. Astăzi Domnul ne-a binecuvântat cu un soare cald de februarie. Mi-am ales un pulover împletit, de culoare roz pudrat, din colecția ,,Dulapul mamei”, așa am numit eu hainele luate de la mama, pe care le păstrez cu drag pentru că sunt în exemplar unic. Dacă tot trebuia să ies pentru că întârziam, am luat repede paltonul și cafeaua. Doream să o termin pe drum, dar nu a fost să fie, abia am reușit să ies din bloc și am vărsat-o pe mine. Cum s-a exprimat și una din colegele mele de la fostul job pe rețelele de socializare - „azi avem un soare precum sunt bărbații în primele 3 luni de când v-ați cunoscut, ceea ce vedeți de la geam este doar un miraj”. Bună glumă, poate e doar o problemă locală? Dar tot așa putem spune și despre femeile machiate, miraj până le vezi fără machiaj, simplu ar fi să nu ne lăsăm păcăliți de aparențe sau, și mai util de atât, să ne educăm să vedem frumosul în tot și în toate.

Socializarea și munca cu oamenii îmi oferă posibilitatea să cunosc diversitatea Bucureștiului

Ajungând la muncă, am tot primit complimente pentru pulover, precum și întrebări referitoare la examen, atenția colegilor bucurându-mă extrem de mult, mai ales că aveam doar 3 zile de când făceam parte din acest colectiv. Am înțeles că socializarea și munca cu oamenii îmi oferă posibilitatea să cunosc diversitatea Bucureștiului. De 5 ani sunt aici și tot nu mă plictisesc să analizez fiecare detaliu al acestui oraș și a relațiilor sociale ce se formează aici. Nu ai cum să rămâi indiferent față de sufletul așa-zisului „Micul Paris”, arhitectura centrului vechi și istoria fiecărei străduțe pur și simplu te cuceresc. Bucureștiul primește în brațele sale fiecare tipologie umană, fie că ești artistic sau pragmatic din fire, fiecare își poate găsi domeniul său de activitate. Nu am plecat din Moldova la 16 ani pentru a-mi câștiga independența față de părinți sau pentru studii mai bune în România, ci pentru că înțelegeam că acasă nu pot beneficia de libertatea de care am nevoie și că oportunitățile pentru ca să mă dezvolt de sine stătător sunt mult mai puține.

Vineri

Bună dimineața! Soarele a decis să ne răsfețe și astăzi. Eu iar m-am trezit târziu și mi-am făcut cafeaua în grabă. Noroc de mâncarea gata pregătită, de fapt, sunt binecuvântată să fiu împreună cu un om priceput la toate și nemaipomenit de grijuliu, care îmi explică importanța modului sănătos de viață. Mi-am băut cafeaua în drum spre job, și chiar și atunci când sunt presată de timp, reușesc să analizez ce se mai întâmplă în acest oraș minunat, în special în timp ce aștept mașina (așa numesc bucureștenii autobuzul). Pe o parte a străzii e un șantier, de ceva vreme se lucrează la restaurarea unei clădiri vechi. Acesta e Bucureștiul, plin de clădiri aflate într-o stare de degradare, ce așteaptă bani din buget sau fonduri europene pentru a fi renovate. Unele sunt chiar periculoase pentru trecători, fiind acoperite cu plasă de siguranță. Poate ar fi mai ieftin dacă ar fi dărâmate și construite altele în locul lor, pe de altă parte, pentru că majoritatea sunt monumente istorice, aceasta ar putea distruge arhitectura locală, așa că își așteaptă vremea lor. Pe cealaltă parte a drumului e tot o clădire veche, îngrădită, cu un câine de pază în curte. Acesta se tolonește la soare, fiind îmbrăcat într-o geacă. Animalele chiar pot să se bucure din plin de vreme, nu știu ele să fie prefăcute, de-ar fi și oameni așa, cât de frumos am trăi! La job am început să învăț proceduri tehnice, mai puțin interesante: facturi, încasări, decontări, teroare pentru o persoană artistică. Niciodată nu mi-a plăcut partea aceasta, plictisitoare pentru mine, dar nu am cum să o exclud. Atâta timp cât am un scop propus, trebuie să parcurg și etapele mai puțin plăcute, până acestea devin ceva obișnuit. Tocmai pe acest subiect a inițiat directorul o discuție în timpul zilei, așa că voi fi nevoită să mă ocup și de partea aceasta, dacă tot am în plan să avansez, iar echipa vrea să știe dacă sunt dispusă să mă adaptez necesităților și schimbărilor. Apreciez comunicarea în colectivul din care fac parte, cred că această atitudine prietenoasă motivează și cheamă la responsabilitate.

Vezi comentarii (2)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG