Prelungirea contractului dintre Republica Moldova și Gazprom, comentat ieri critic de Mădălin Necșuțu, este discutat astăzi în altă tonalitate de Denis Cenușă, într-un articol publicat pe contributors.ro. Autorul crede că Moldova a reușit astfel să depășească „una dintre cele mai serioase crize energetice de la declararea independenței față de URSS în 1991”. Țara trecuse prin câteva „șocuri”: creșterea prețului când Vladimir Voronin nu a semnat Memorandumul Kozak ; sau criza energetică din poziția de victimă colaterală în disputa dintre Ucraina și Rusia, pe tema gazelor, în 2009. Pentru momentul 2021, Denis Cenușă explică astfel rigiditatea Moscovei: Rusia nu a mai dorit să prelungească contractul vechi cu Chișinăul „din cauza formulei prețului și a neachitării datoriilor istorice (de circa 700 milioane dolari) de către noua guvernare din Moldova”, la care s-ar adăuga „retragerea preferințelor comerciale, anterior asigurate forțelor pro-ruse, și care nu se extind față de noua conducere (pro-europeană) de la Chișinău”. Analistul publicat de contributors consideră că Moldova a jucat acum cărți noi, care i-au asigurat o poziție mai puternică: „Interconectarea cu UE prin România și accesul liber la infrastructura de transport a Ucrainei”. Altminteri, „Contractul prelungit este defectuos, deoarece permite acumularea de datorii de către regiunea transnistreană. Dar, spune Denis Cenușă, (el) oferă Guvernului de la Chișinău un termen de cinci ani pentru a liberaliza, eficientiza și interconecta piața energetică autohtonă cu sistemul european”. Pe de altă parte, analistul crede că această criză energetică din Moldova „reprezintă o miniatură a unor eventuale crize prin care poate trece UE”. Aproape toate statele europene importatoare de gaz din Rusia (cu excepția României, Olandei și Franței) sunt dependente de Gazprom în proporție de 60%, iar noile conducte de gaze nu fac decât să crească această dependență. Soluția ar trebui să fie interconectarea, achiziția comună de gaze și stocarea rezervelor pe teritoriu european.
G4Media publică o sinteză a documentării realizate de Ilie Gulcă și Mădălin Necșuțu despre cum afectează Republica Moldova dezvoltarea proiectului ucrainean de extindere a complexului de hidrocentrale pe Nistru – un proiect inițiat în 1945 și preluat după 1991 de echipele de guvernare din Ucraina independentă. Consecința imediată (dar nu unică) a lucrărilor făcute de ucraineni este deteriorarea calității apei potabile, pe care Moldova și-o procură în cea mai mare măsură din Nistru.
Nu mai au speranța reformelor
După căderea regimului comunist din România, s-au înregistrat trei mari valuri de emigrare a românilor către Vest, arată Oana Moraru într-un articol publicat pe republica.ro. În primul val au plecat „oameni muncitori și fără studii”. În al doilea, profesioniști cu studii medii și superioare, plus studenți. Al treilea val a fost „al familiilor cu autonomie profesională și financiară peste medie. S-au dus pentru medii sociale mai organizate și împlinire profesională la alt nivel”. Acum, scrie Oana Moraru, a început al patrulea val : „Este valul familiilor încă tinere, stabilizate economic și profesional, oarecum împăcate cu metehnele balcanice, corupte și birocratice ale autorităților. Se duc din alt motiv. Se duc să caute școli pentru copiii lor”. Autoarea acestui text spune că aceștia sunt „oameni care s-au implicat aici din toată inima, au ieșit la proteste, au luptat pentru medii mai curate în comunicare, educație, parenting, afaceri”, dar cum „nu mai au energie. Nu mai au speranța reformelor. (Iar) Dintre toate, școala a rămas cea mai nereformată instituție”.
