Linkuri accesibilitate

Criza politică din R. Moldova: lupta conținutului cu forma


Amploarea crizei pandemice, tot mai mare, în Republica Moldova reflectă deriva, debandada generală a acestui stat care este condus de zeci de ani prin decizii netransparente, dubioase, convenabile unor cercuri de interese și dezastruoase pentru cetățeni.

În domeniul economic am avut și avem privatizări și concesionări suspecte, monopoluri aberante, licitații de stat trucate, scutiri de impozite pentru companii cu „relații” la guvern, majorări nejustificate ale prețurilor la carburanți prin înțelegeri de cartel și… multe altele.

Arbitrarul politic se manifestă și el în cele mai diverse moduri. Cea mai recentă expresie a acestuia este apariția unei așa-zise majorități parlamentare, formate din socialiști, din ortaci ai fugarului Shor, din transfugi teleghidați de Plahotniuc („oligarhul ambulant”) și asezonată cu câțiva deputați „neafiliați”.

Joi, 11 februarie, la ședința în care Natalia Gavriliță, premierul desemnat de președinta Maia Sandu, își prezenta programul de guvernare în fața deputaților, pe culoarele parlamentului socialiștii munceau de zor la înjghebarea unei majorități parlamentare care să înlăture posibilitatea alegerilor anticipate. Încă nu se ajunsese la procedura de votare a Cabinetului Gavriliță, când postul public de Radio își întrerupea transmisiunea live din sala parlamentului pentru a-i permite lui Igor Dodon să anunțe crearea unei noi majorități parlamentare și a candidatului acesteia la funcția de premier – Mariana Durleșteanu, fost ministru al finanțelor în guvernul comunist condus de Zinaida Greceanîi.

Cum era de așteptat, președinta Maia Sandu nu s-a lăsat intimidată și a desemnat-o repetat pe Natalia Gavriliță prim-ministru, potrivit scenariului anunțat pentru declanșarea anticipatelor, promise cetățenilor, invocând problemele de integritate ale mai multor semnatari de pe lista celor 54, care o înaintaseră pe Durleșteanu, și presiunile exercitate asupra unora dintre ei.

E un déjà vu pe scena politică moldovenească. Mă refer la spectrul faimoasei „majorități absolute”, definite ca atare de Curtea Constituțională într-o decizie a sa din 29 decembrie 2015, care îl lipsea pe șeful statului de dreptul prioritar și exclusiv de a desemna premierul și pasa această prerogativă unei majorități a deputaților. Respectiva decizie a CCM, intens comentată, favoriza majoritatea transpartinică, transideologică, girată de Plahotniuc – păpușarul suprem – care râvnea la postul de prim-ministru.

Încropită prin coruperea mai multor parlamentari (nu știm de ce Curtea Constituțională ignora totalmente în Hotărârea sa modul vicios de formare a acelei majorități), amintita majoritate oligarhică a subminat, în ianuarie 2016, cele două propuneri de premier ale președintelui de atunci Nicolae Timofti: prima – Ion Sturza, boicotat prin neprezentarea deputaților ostili la ședința de investire, a doua – consilierul prezidențial Ion Păduraru. Ultimul a renunțat să mai candideze la presiunea lui Plahotniuc, care după ce fusese refuzat de președintele Timofti „în baza unor suspiciuni rezonabile de corupție” (formulă uzată tot de Curtea Constituțională, dar împotriva altui actor politic), îl promova insistent pe Pavel Filip în funcția de premier.

Azi, domnul Filip pare a se dezice categoric de „hoții de miliarde”, adică de cei „95% de oamenii cinstiți din raportul Kroll”, cum îi numise pe când era șef al guvernului, însă nu e clar dacă Pavel Filip se leapădă de toți acei „oameni cinstiți” sau numai de unii dintre ei.

Majoritatea adunată grabnic și neglijent pe o listă de semnături – fără respectarea unor proceduri prescrise de regulamentul parlamentului (din nou, un detaliu neglijat de unii experți constituționaliști) –, arată adevărata față a noilor salvatori ai țării, combinație din care nu lipsesc cei pe care presa îi gratulează voios cu sintagma transfugii democrați – „balamaua” care asigură mereu înclinarea balanței în alianțele politice din Moldova, „aleși ai poporului” mereu disponibili să îmbrățișeze o nouă cauză și chiar o nouă doctrină...

Este halucinant să revezi filmul afirmațiilor lui Igor Dodon despre alegerile anticipate („care vor avea loc cel mai probabil în iunie, dar s-ar fi putut și mai devreme, dacă Maia Sandu nu tergiversa procedura desemnării premierului”), amenințările sale la adresa „bandiților și transfugilor cu care PSRM nu va încheia niciodată alianță” – Shor fiind în fruntea listei –, și să constați că Dodon a făcut exact contrariul, nu doar pentru că așa îi e caracterul, „elastic”, ci și pentru că, spun analiștii, ar fi primit indicații de la Moscova să facă totul pentru a împiedica alegerile parlamentare anticipate, pentru a înrăutăți situația în Moldova și astfel a eroda capitalul de simpatie populară de care se bucură președinta Maia Sandu.

Socialiștii vor să instaureze un guvern cu un personaj docil în frunte, deși noul candidat pretinde că ar fi apolitic și inocent. Mariana Durleșteanu – „un simplu cetățean” – spune că nu știe cine a semnat pentru ea sau că nu a știut că sunt implicați și deputați de la Shor.

Îndemnată pesemne să manifeste mai mult aplomb, candidatul majorității Dodon-Shor-Plahotniuc prevestește că Moldova riscă să intre în incapacitate de plată până în iunie 2021. Tot Mariana Durleșteanu afirmă că în bugetul pe acest an n-au fost alocați bani pentru vaccinare, testare la Covid, resurse pentru susținerea oamenilor de afaceri, dar „uită” sau se face a nu înțelege că uriașul deficit bugetar votat pentru 2021 este opera celor care au guvernat țara până în decembrie trecut și care vor acum să o instaleze prim-ministru.

Mai puțin atentă la coerența logică a mesajelor sale, candidata majorității Dodon-Shor-Plahotniuc pare mai degrabă preocupată să dea sfaturi președintei Maia Sandu, căreia îi „recomandă” să discute cu fracțiunile parlamentare.

De fiecare dată când un personaj (aparent) nou este scos în față, presa îi descoperă un palmares nu tocmai onorabil. Dna Durleșteanu a semnat în calitate de ministru al finanțelor, alături de Dodon – pe atunci vicepremier în guvernul Greceanîi –, scandaloasa privatizare a Hotelului Codru și a companiei Air Moldova, dar a avut și alte isprăvi care denotă o veche colaborare cu liderii comuniști/socialiști.

Dincolo de confruntarea politică la nivel de proceduri juridice dintre președinta Maia Sandu și noua majoritate… „integrată în absolut”, asistăm la un război clasic, am zice, între „forma legală” în care își îmbracă argumentele una dintre părți și fondul defectuos din punct de vedere moral al actanților săi: Dodon, Shor, Plahotniuc. E o contradicție izbitoare, pe care numai cine nu vrea să o vadă nu o recunoaște.

După ce au respins cererea majorității Dodon-Shor-Plahotniuc, privind suspendarea decretului Maiei Sandu de desemnare repetată a Nataliei Gavriliță în funcția de premier, magistrații Înaltei Curți vor examina pe 23 februarie constituționalitatea decretului prezidențial, răspunzând sesizării provenită (atenție!) din partea acelorași forțe politice ale căror legi votate în 3 și 16 decembrie 2020, afectând siguranța națională, au fost deja invalidate sau suspendate de Înalta Curte, cum ar fi trecerea SIS de sub controlul președintelui sub cel parlamentar, statutul limbii ruse, modificări în legea miliardului ș.a.

Conflictul de principiu între norma legală și conținutul moral dubios al celor care o invocă pentru a-și apăra privilegiile ar trebui să se rezolve în favoarea interesului public, nu în beneficiul unor garnituri de pradă care folosesc proceduri democratice și decizii judecătorești pentru a-și legitima dreptul de a trăda și fura nepedepsiți.

*Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, și punctul de vedere al Europei Libere.

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG