În octombrie, pe la începutul toamnei, pe când Rusia își intensifica bombardamentele asupra rețelei de energie electrică din Ucraina pentru a-i teroriza și îngheța pe ucraineni pentru a-i face să cedeze să i se supună, guvernul din Ungaria vecină se mobiliza împotriva propriului dușman.
Pe panouri publicitare, coloane și fluturași, în știri și pe Facebook și pe alte platforme digitale, maghiarii de pretutindeni erau hipnotizați cu imaginea unei bombe pe care era inscripționat cuvântul „SANCȚIUNI”. Bomba se prăbușea amenințător către tricolorul roșu-alb-verde al Ungariei.
„Sancțiunile de la Bruxelles ne distrug!” se profera prin toate canalele propagandistice, cu referire la multiplele pachete de sancțiuni politice și economice adoptate de UE pentru a pedepsi Rusia, adoptate cu sprijinul plin de resentimente al Budapestei și cu o unanimitate rar întâlnită în rândul celorlalți 26 de membri ai blocului.
Afișele era parte a unei „consultări naționale” care a costat milioane de dolari, bani din bugetul de stat, comandată de guvernul premierului Viktor Orban pentru a convinge 10 milioane de unguri că nu bombele ucid oameni, ci sancțiunile politice și economice. Sau, cel puțin, că acestea reprezintă cea mai mare amenințare la adresa securității lor.
Înarmat cu o supermajoritate care a permis partidului său de guvernământ, FIDESZ, să remodeleze, începând din 2010, politica și instituțiile maghiare fără ca opoziția să aibă vreun cuvânt de spus, Orban a suprapopulat sectorul public de radiodifuziune cu oameni fideli lui și le-a permis oligarhilor și acoliților cu vederi similare să înghită aproape toate posturile comerciale importante.
Cei care-l critică spun că peisajul mediatic rezultat l-a ajutat pe Orban să atace problema războiului ucrainean din două direcții: a prezentat, pe de-o parte, sancțiunile UE și alte amenințări la adresa dependenței Ungariei de gazul și energia rusească drept pericole primordiale și a deturnat, pe de altă parte, atenția a milioane de maghiari față de catastrofa umanitară și geopolitică din țara vecină.
Alegerile îi forțează mâna lui Orban
În februarie 2022, poziția lui Orban părea șubredă. Cu alegerile care se apropiau și cu o criză a costului vieții la cote maxime, sondajele lăsau să se întrevadă prima schimbare de guvern în Ungaria din ultimii doisprezece ani. Ajutoarele și subvențiile tradiționale de dinaintea alegerilor puneau la grea încercare bugetul și nu mai păcăleau aproape pe nimeni. „Războiul său cultural” bine orchestrat se confrunta cu o opoziție nouă, unificată, al cărei candidat conservator a neutralizat în mare măsură poziția sa anti-imigrație și anti-LGBT. Iar lingușelile sale față de Moscova și Beijing au dăunat poziției Budapestei în rândul aliaților din UE și NATO.
Pe fondul neliniștilor sindicale din rândul profesorilor, mecanicilor de locomotivă și al angajaților de la stațiile de benzină, precum și al altor nemulțumiri publice înaintea alegerilor din 3 aprilie, norocul lui Orban s-a bazat, se pare, pe menținerea unei furii publice atomizate și necoordonate.
„Cea mai mare importantă dilemă a perioadei de campanie electorală este dacă va exista un fel de nemulțumire uniformă și majoritară”, declara Andras Biro-Nagy, director al Policy Solutions, un think tank liberal-democrat din Budapesta, pentru serviciul maghiar al RFE/RL la 23 februarie. „Deocamdată, se pare că aceste nemulțumiri sunt insulare și că diferitele straturi nu se unesc între ele".
Chiar a doua zi, președintele rus Vladimir Putin a lansat cea mai mare invazie străină din Europa de la Al Doilea Război Mondial până în zilele noastre, pariind devastator că dintr-un singur foc va supune Ucraina, va îmbogăți Rusia și va remodela ordinea internațională.
Orban a reacționat inițial trăgând de timp. El spunea la postul de televiziune de stat M1 că cel mai rău lucru ar fi să permită ca Ungaria să se implice în război. „Acest lucru nu ar trebui să se întâmple”, susținea el pe 28 februarie. „Numesc această atitudine calm strategic. De așa ceva avem nevoie acum”.
La doar câteva zile după ce, fără nicio provocare, zeci de mii de militari și tancuri rusești au călcat cu șenila granițele Ucrainei, el a lărgit și mai mult prăpastia dintre ucraineni și maghiari, deși ambele popoare au suferit timp de decenii sub hegemonia Moscovei înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice.
„Următorul deceniu va decide cine este capabil să creeze un mediu sigur pentru propria țară, pentru viața de zi cu zi a propriilor cetățeni”, spunea Orban. Săptămâni mai târziu, într-un discurs antologic ținut cu ocazia Zilei Naționale, cu mai puțin de trei săptămâni înainte de alegeri, el a oferit o deturnare politicianistă a evenimentelor din Ucraina. În acest discurs, Orban a vorbit nu despre suferința ucrainenilor în general, ci despre riscul la care sunt expuși „sute de mii de maghiari” trăind în vestul Ucrainei, făcând referință la populația minoritară locală, de ani de zile subiect de tensiune între Kiev și Budapesta, narațiune care trăda și visele ascunse ale lui Orban pentru o Ungarie Mare.
Respingând ceea ce el a numit un model în care Europa Centrală este „o tablă de șah pentru marile puteri ale lumii, iar Ungaria este doar o piesă în jocul lor”, Orban nu a suflat o vorbă despre imperialismul rusesc, ci mai degrabă a echivalat „interesele” rusești și ucrainene și a avertizat împotriva motivelor SUA și UE.
„Trebuie să ne susținem propriile interese: cu calm și curaj”, spunea Orban. „Trebuie să rămânem în afara acestui război! Niciun maghiar nu trebuie să fie strivit între nicovala ucraineană și barosul rusesc”.
Acest sentiment s-a tradus, în fapt, prin respingerea oricărei acțiuni (inclusiv a sprijinului militar sau a furnizării de arme Ucrainei) care ar fi putut fi interpretată ca o intervenție în conflict, potrivit lui Marton Bene, cercetător senior la Centrul MTA pentru Științe Sociale din cadrul Institutului de Științe Politice din Budapesta. „Prisma intereselor Ungariei” a determinat, de asemenea, Budapesta să promoveze necesitatea încheierii fără rezerve a ostilităților militare și începerea negocierilor de pace, spune Bene, care adaugă că, deși recunoaște că Rusia este agresorul, guvernul ungar evită, în general, „evaluările normative” ale războiului și îl încadrează ca fiind „mai degrabă un conflict între SUA și Rusia, decât un război pur regional”.
Cel mai mare pericol pentru Ungaria, le-a spus Orban ungurilor de Ziua Națională, dând o lovitură indirectă aprobării pe care o manifesta opoziția față de eventualele obligații de apărare ale NATO, ar fi „să ne plimbăm somnambuli... printr-un război crud, prelungit și sângeros".
Budapesta, a insistat el, nu va livra arme Ucrainei, așa cum au cerut Statele Unite și o serie de alți aliați influenți din NATO.
Lakmusz (Litmus), un proiect maghiar de verificare a veridicității faptelor, a conchis ulterior că strategia preelectorală a lui Orban a constat în mutarea accentului „dinspre subiectele interne către cele geopolitice și de securitate, împletind deopotrivă mesajele împotriva opoziției cu narațiuni pro-Kremlin și anti-ucrainene, distribuite și amplificate de vastul ecosistem media proguvernamental”.
Unele dintre cele mai evidente exemple, susține Lakmusz, sunt afirmațiile mincinoase referitoare la dihotomia „în oglindă” între pace și război/ FIDESZ și opoziție, lansând vagi acuzații referitoare la un „pact secret” între președintele ucrainean Volodimir Zelenski și stânga maghiară.
Lakmusz a remarcat confruntarea publică dintre Orban și Zelenski la un summit UE de urgență din 24 martie, când președintele ucrainean a descris războiul drept o confruntare a valorilor, l-a arătat cu degetul pe Orban și a cerut Ungariei „să decidă, odată pentru totdeauna... cărei părți i se alătură”. A doua zi, premierul ungar a răspuns pe ton glacial, prin intermediul unui purtător de cuvânt, că „cererile” lui Zelenski sunt „contrare intereselor Ungariei”.
O nouă strategie, după ce s-a asigurat de victorie
Pe 3 aprilie, alegătorii au acordat FIDESZ o surprinzătoare victorie la scor. Partidul a câștigat astfel o altă supermajoritate care i-a oferit lui Orban spațiul necesar pivotării de la neîncrederea meditativă față de gambitul nemilos al lui Putin la accentul pus strictamente pe interesele economice ale Ungariei și, mai ales, pe nevoia de a menține fluxul de gaz și energie rusească.
Directorul think tank-ului, Biro-Nagy, avea să spună mai târziu că „bătălia pentru interpretarea războiului din Ucraina arată puterea imperiului mediatic FIDESZ”.
Orban, susține analistul politic, „a câștigat confruntarea narațiunilor cu privire la războiul din Ucraina, prezentându-se pe sine ca garantul păcii și securității și acuzând deopotrivă opoziția unită că ar putea aduce Ungaria în război".
Iar mesajele către maghiari au continuat să se intensifice.
Lakmusz dă ca exemplu un avertisment lansat de Europol la câteva luni de la invadarea Ucrainei. Comunicatul agenției europene a declanșat fără să vrea o furtună de dezinformare care a urmat un model tipic în rândul mass-mediei publice maghiare și al instituțiilor pro-guvernamentale.
În luna iulie, rețeaua europeană de aplicare a legii și-a exprimat „încrederea deplină” în cooperarea sa „strânsă” cu oficialii ucraineni pentru a contribui la atenuarea tipului de „amenințare potențială observată în trecut în zonele de război”: traficul cu armament. „Această amenințare”, a adăugat Europol, „ar putea fi chiar mai mare după ce conflictul se va încheia”.
Avertismentul generic al Europol, împreună cu un videoclip nechibzuit despre contrabanda cu arme în Balcani, a fost preluat de către presa de stat și de cea comercială din Ungaria aflate la remorca FIDESZ. O agenție de informații fondată de un amic bogat supranumit „propagandistul lui Orban” sugera că rachetele Javelin și alte arme occidentale esențiale pentru apărarea Ucrainei au dispărut deja în drum spre Ucraina și au apărut în portbagajele unor mașini albaneze.
În altă parte, raportul a fost amplificat și mai mult cu citate ale unui expert FIDESZ în politici de securitate, care sublinia potențialul de „terorism” (ridiculizând, pe de altă parte, posibilitatea ca astfel de aprecieri să servească scopurilor agresorilor ruși). Alte relatări lansau speculații vehiculate în propaganda rusă cu privire la arme chimice și biologice sugerând că traseul armelor occidentale trebuie urmărit îndeaproape, „altfel armele vor fi vândute de ucraineni pe piața neagră”.
În cele din urmă, potrivit lui Lakmusz, avertismentul preventiv Europol a fost transformat propagandistic pentru a submina apărarea Ucrainei, răspândindu-se în întregul imperiu de presă Mediaworks, pe care criticii l-au acuzat de mult timp că mărșăluiește sub drapelul FIDESZ.
Pe măsură ce războiul din Ucraina făcea ravagii, mai mulți analiști au semnalat faptul că guvernul Orban a devenit tot mai dependent de narațiunea în care autoritățile de la Bruxelles au o reacție neadecvată la războiul lui Putin - în special pentru că insistau atât asupra boicotării gazului și energiei rusești, făcând o singură excepție, pentru Budapesta. Comentatorul Bene spune că asistăm la o modificare „a construcției inamicului.”
Agnes Urban, profesoară de comunicații informatice la Universitatea Corvinus din Budapesta și director general al organizației independente Mertek Media Monitor, a vorbit recent despre o strategie complet nouă care consta în sufocarea știrilor difuzate de televiziunile publice cu relatări despre penuria de energie și creșterea prețurilor pe măsură ce sancțiunile și contra-sancțiunile împiedică fluxurile de gaz rusesc și alte livrări de energie către Occident.
Agnes Urban susține că posturile publice de radio și televiziune au evitat „legitimarea războiului” sau să se facă ecoul relatărilor mass-media rusești cu privire la evoluțiile de pe câmpul de luptă. Din acest punct de vedere, a spus ea, „este o abordare relativ corectă”. „Dar, din punctul de vedere al crizei energetice, ei chiar urmează abordarea Kremlinului”, a spus Urban. „În mass-media pro-guvernamentală, nu există probleme de securitate națională, nu există niciun risc în a urma politicile pro-ruse; singura poveste importantă este securitatea energetică.”
O „bulă” imperfectă
„Am observat ”, spune Blanka Zoldi, redactor-șef la Lakmusz, „că, de la începutul războiului, mesajele pro-ruse provin de la cel mai înalt nivel al elitei politice maghiare, și sunt apoi preluate de un ecosistem mediatic centralizat, în care intră presa de stat, publicații pro-guvernamentale și persoane cu influență pe rețelele de socializare - în multe cazuri, răspândind informații deturnate sau mincinoase, susținute de publicitatea de stat și de banii publici (și, prin intermediul reclamelor, de care beneficiază și companii de tehnologie precum Facebook și Google)."
Mertek Media Monitor, agenția condusă de Agnes Urban, pregătește, de asemenea, un sondaj privind consumul de știri, care va fi publicat în februarie și care ar trebui să ofere mai multe informații despre efectele mașinăriei mediatice pro-FIDESZ asupra opiniilor maghiarilor cu privire la război.
Urban susține că mass-media și societatea ungară sunt „complet polarizate” ca urmare „a comunicării foarte controlate din partea guvernului” și a aliaților săi din mass-media.
„Desigur, există o parte a societății care urmărește rețeaua de comunicații pro-occidentală, dar vocea lor este destul de limitată”, e de părere Urban. „Adică, chiar dacă mulți dintre ei sunt lideri de opinie, ei nu pot concura cu acest imperiu mediatic pro-FIDESZ".
Problemele de securitate națională și unitatea NATO sunt subiecte frecvente de dezbatere în paginile presei independente, a spus Urban, inclusiv „ce înseamnă pentru Ungaria să fie cel mai puțin fiabil membru al alianței occidentale și ce fel de riscuri înseamnă pentru Ungaria pe termen lung”.
Aceste discuții invocă frecvent argumentul că Ungaria a fost frecvent de partea greșită a evoluțiilor geopolitice majore din ultimul secol. „Cred că solidaritatea [cu Ucraina] și aspectul umanitar nu au fost atât de importante în rândul alegătorilor FIDESZ", a spus Urban, „și nu pentru că alegătorii FIDESZ ar fi insensibili sau pentru că ar accepta tortura sau uciderea civililor, ci mai degrabă pentru că ei își imaginează că războiul s-a declanșat, cel puțin parțial, din vina poporului ucrainean și că acțiunile Rusiei sunt cumva de înțeles pentru că NATO se apropie de granițele sale".
Această perspectivă, spune ea, este infuzată fără probleme într-un mesaj „confortabil” de „sprijin pentru pace”, indiferent de care parte ar putea beneficia pe termen lung. „Dar nu cred că este o bulă foarte confortabilă”, a spus Urban.
Ea invocă recente semne de apariție a unei fisuri în narațiunea FIDESZ după ce președinta Ungariei, Katalin Novak, o aliată fermă a lui Orban, a cărei ascensiune a fost obținută prin implementarea unora dintre cele mai conservatoare reforme sociale ale FIDESZ în calitate de ministru al familiei, a călătorit la Kiev în noiembrie.
Novak s-a întâlnit cu Zelenski, riscând o scădere de popularitate pentru că era văzută ca acordând sprijin maghiar unei ținte frecvente a furiei lui Orban. Biroul său a prezentat călătoria ca fiind o misiune de sprijinire a etnicilor maghiari din Transcarpatia ucraineană și de rezolvare a aspectelor tehnice ale transporturilor umanitare.
Dar comentariile de pe pagina oficială de Facebook a lui Novak au dezvăluit o mică fisură în rândul susținătorilor Fidesz. Unii au acuzat-o că a trădat linia guvernamentală privind războiul, în timp ce alții au spus că decizia de a face această călătorie a fost un pas greșit, ghidat însă, în mod clar, de interese umanitare și, în special, de preocuparea pentru etnicii maghiari transcarpatici din Ucraina.
Urban a remarcat că portalurile de știri independente au profitat de această dispută și, în cea mai mare parte, au privit-o cu cinism ca pe o tactică de tipul „băiat bun, băiat rău”, în care Novak ar putea să apară mai pro-ucrainean sau mai pro-occidental pentru a ușura o parte din presiunea internă și internațională asupra guvernului Orban.
Ea a sugerat că „a fi polițistul bun este întotdeauna cumva mai acceptabil pentru o femeie, chiar și în bula FIDESZ". „Dar, pe de altă parte, desigur, guvernul urmează o politică externă mai pro-rusă”, a spus ea.
