La Varșovia, Gazeta Wyborcza consideră că vizita lui Volodimir Zelenski la Washington a fost un „succes spectaculos”. La întoarcere, joi, Zelenski s-a întreținut de altfel cu președintele polonez Andrzej Duda.
Tot Gazeta Wyborcza publică un comentariu al unui general la pensie și fost vice-ministru polonez al apărării, Stanisław Koziej, care consideră că scopul real al vizitei lui Zelenski la Washington nu a fost acela de a lua decizii sau de a conveni asupra a ceva concret, ci că a fost o operațiune situată mai degrabă în sfera comunicării strategice internaționale: «Vizita lui Zelenski la Washington n-a adus ceva nou în sprijinul SUA pentru Ucraina în războiul cu Rusia - în acest sens, toate deciziile fuseseră deja luate anterior (inclusiv, de exemplu, decizia spectaculoasă privind rachetele Patriot) — și nici nu a dus la noi inițiative diplomatice și politice, ci doar a confirmat și consolidat stadiul actual al relațiilor SUA-Ucraina.»
La Londra, însă, The Daily Telegraph estimează că Vladimir Putin încă mai are o ultimă șansă de a învinge: «Singura speranță a lui Putin ar fi ca determinarea și implicarea Occidentului să înceapă să se clatine, permițându-i să prelungească războiul. Orice ezitare din partea liderilor occidentali în ceea ce privește sprijinul pentru Ucraina în acest moment ar fi cu siguranță contraproductivă. În loc să-i încurajeze pe ruși să intre în negocieri, asta ar întări doar credința lui Putin că își poate atinge obiectivele prin forță.»
În acest timp, o investigație a New York Times, care a luat nu mai puțin de opt luni, dezvăluie identitatea soldaților și ofițerilor vinovați de atrocitățile comise în Bucea, orășelul de lângă Kiev, la începutul lunii martie. Datorită naturii lor „sistematice și extinse”, ar putea fi vorba acolo de „crime de război”, ba chiar „crime împotriva umanității”.
Dmitri Rogozin și șeful guvernului separatist din Donețk au fost răniți într-un bombardament
În timpul acesta, Dmitri Rogozin, apropiatul lui Putin al cărui nume este foarte cunoscut în Republica Moldova, a fost rănit în Donbas într-un atac nerevendicat.
O salvă de obuze a căzut în seara zilei de joi 21 decembrie pe un hotel-restaurant de lângă Donețk, „capitala” autoproclamatei republici cu același nume, din estul Ucrainei.
Acolo, în restaurantul Șeș-Beș (Шеш-Беш, unul din numele date jocului de table) Dmitri Rogozin, fost viceprim-ministru rus și fost șef al agenției spațiale Roscosmos, își sărbătorea aniversarea a 59 de ani „în comitet restrâns”, după propria sa expresie.
Printre invitați se număra în special șeful guvernului „Republicii Populare Donețk” (DNR), Vitali Hoțenko (numit de Moscova), câțiva oficiali ruși, dar și membrii misteriosului „grup de sprijin” al armatei separatiste, „Lupii Țarului”, conduși de însuși Rogozin.
Două persoane - bodyguarzi - au murit și cel puțin cinci au fost rănite, potrivit cotidianului on-line Gazeta.ru, care publică și mai multe fotografii cu restaurantul devastat. Printre răniți se numără Vitali Hoțenko și Dmitri Rogozin, lovit de trei schije de obuz, dintre care una în josul spatelui, în fese, cei doi trebuitnd să fie operați de urgență pe loc. Viețile lor nu sunt însă în pericol.
Omul care promisese că va ajunge la Paris pe un tanc
Site-ul rusesc de informații Meduza, care e administrat din Letonia, subliniază că nu se știe dacă ținta acelui bombardament bine țintit a fost Rogozin sau șeful guvernului DNR.
Ca de obicei, autoritățile ucrainene nu au spus nimic despre operațiune, lăsând pe seama comentatorilor de pe rețelele de socializare să-și bată joc de „rănirea la popou” a acelui „dur” al regimului rus. „Unul din cei mai mizerabili politicieni ruși, omul care promisese că va ajunge la Paris pe un tanc, a fost rănit de schije în fese, rezumă Christo Grozev de la Bellingcat. Si mulți oameni spun că asta e o știre minunată.”
Israel: Netaniahu și-a format guvernul, cel mai spre dreapta din istorie
La Paris, Le Monde explică în această dimineață încă din prima pagină că premierul israelian desemnat Beniamin Netaniahu a reușit să formeze un nou guvern, la șase săptămâni după alegerile legislative.
Cum o relatează Ha’Aretz, Netanyahu avea până miercuri seara la miezul nopții pentru a obține un acord cu partenerii săi și și-a făcut anunțul cu doar câteva minute înainte de termenul limită.
Noul guvern, care va depune jurământul săptămâna viitoare sau la începutul lunii ianuarie, va fi cel mai de dreapta din istoria Israelului: coaliția e formată din Likud, partidul lui Netaniahu, partidele ultraortodoxe Shas și Tora Iudaică Unită (UJT) și formațiunile de extrema dreaptă Forța Evreiască, Sionismul religios și Noam, detaliază cotidianul de centru-stânga.
«Qatargate» și corupția în UE: Evă Kaili rămâne în închisoare
La Bruxelles, în acest timp, cum o anunță La Libre Belgique, justiția belgiană a dispus, joi, reținerea în continuare, pentru o lună, a europarlamentarei socialiste din Grecia Eva Kaili, în vârstă de 44 de ani, arestată într-o anchetă de corupție care implică Qatarul și Marocul.
Avocații acesteia ceruseră eliberarea ei sub supraveghere electronică, dar justiția belgiană nu a fost mișcată de argumentele avocaților, așa încât fosta vicepreședintă a Parlamentului European va petrece sărbătorile după gratii.
Două filme polemice:
În Ucraina, presa, rețelele sociale și opinia publică sunt scandalizate de un film italian, un scurt-metraj de ficțiune care imaginează amorul între un adolescent ucrainean și un soldat rus abia un pic mai mare decât el.
“Îl cheamă Denis, este ucrainean. La 17 ani, a fugit de război pentru a se refugia în Italia, unde locuiește bunica lui. Și „se gândește constant la Dmitri, iubitul său rus de 19 ani”, rezumă Jyttia, pagina consacrată problemelor de societate și culturii a cotidianului on-line Ukrainska Pravda.
Acest scurtmetraj italian intitulat Borderless („Fără frontiere”) a fost regizat de Nicolas Morganti Patrignani, pe un scenariu al pianistului și compozitorului Rosario Gorgone, care e și producător. Se folosesc și multe secvențe de știri filmate pe fundalul distrugerii orașelor ucrainene, în special Harkov și Mariupol. Toți actorii sunt italieni.
Jyttia îl citează pe Gorgone, care își descrie filmul astfel: „O poveste de dragoste între doi gays, un dezertor rus – care fuge de îndată ce află că va fi trimis în Ucraina – și un tânăr ucrainean, în contextul războiului actual."
În Ucraina, filmul a generat o multitudine de reacții, deloc pozitive. Începând cu Jyttia, care judecă scurtmetrajul „scandalos” și care afirmă că aceste „imagini ale unei relații romantice între un ucrainean și un soldat rus” au stârnit indignare printre internauții ucraineni.
Pe rețelele sociale, se derulează o campanie de demolare a filmului în toată regula. “Este o umilire cumplită”, exclamă revoltată tânăra actriță ucraineană Elizaveta Țilik.
„Magnifică idee, Rosario”, ironizează mulți pe rețelele sociale, “am și eu un scenariu pentru următorul tău film. Un soldat nazist și un evreu a cărui familie a ucis-o se îndrăgostesc unul de altul .”
Indignare împărtășită și de membrii comunității LGBTQI ucrainene, precum o internaută cunoscută sub pseudonimul de „Moon Citizen”, care condamnă: „Ei ne ucid și ne chinuiesc, ne invadează și distrug orașele, iar voi ne transformați suferințele în filmuleț romantic? Ca ucraineană queer, sunt revoltată. Nu vom ierta niciodată ce ne-au făcut rușii.”
În sfârșit, un alt film pe cale de a stârni o mare polemică legată de corectitudinea politică este… Avatar 2. Cum o rezumă, în Belgia, La Dernière Heure, ca și în cazul primului film din serie, o parte a comunității native americane este critică și foarte divizată.
Cum o scrie mult mai în detaliu și Los Angeles Times, o parte a comunității indigene amerindiene consideră filmul „oribil și rasist” și cere boicotarea acestuia. Cotidianul citează cuvintele lui Yuè Begay, copreședinta asociației Indigenous Pride. Aceasta a criticat ferm filmul pe Twitter. „Cultura ne-a fost furată pentru a satisface complexul salvator al unui singur om”, a scris ea.
Alți critici denunță „aproprierea culturală" și reprezentarea grosolană a tatuajelor tradiționale maori din Noua Zeelandă, tā moko. După cum se vede în trailerul filmului Avatar 2, unele personaje au pielea acoperită de tatuaje. Pentru Mana Tyne, o tânără maori australiană, intervievată de Washington Post, formele „abstracte” și „lipsite de sens” ale tatuajelor servesc mai degrabă unei estetici goale.
Pentru mulți, problema constă și în faptul că personajele din triburile Na’vi sunt interpretate de actori care nu provin din comunitatea indigenilor americani, în vreme ce povestea este inspirată din istoria și cultura lor. „Este o formă de caricatură rasistă, pe care noi o numim „Blueface”, un fenomen care își propune să-și însuşească multe elemente ale culturilor non-albe, să le amestece fără discernământ, într-un mod flagrant, în timp ce lasă să joace actori albi pentru a putea folosi argumentul ficțiunii ca mijloc de validare a acestei reprezentări a lumii”, a explicat Yuè Begay pe Twitter.
Critici deja formulate după premiera primului Avatar. Într-un interviu pentru The Guardian în 2010, regizorul James Cameron spusese: „M-am simțit de parcă eram cu 130 de ani în urmă și mă uitam la ce ar fi putut spune niște indieni Sioux în momentul în care erau masacrați. Asta a fost o forță motrice în scenariu. Nu m-am putut abține să nu cred că dacă indienii Sioux ar fi avut un tunel al timpului care să le permită să vadă viitorul, să vadă că rata de sinucidere a copiilor lor este azi cea mai ridicată din națiunea noastră, să vadă ce se întâmplă în zilele noastre, atunci ei ar fi a luptat mult mai mult.”
