După Italia, Spania este în acest moment a doua țară cea mai afectată de epidemia de coronavirus din Europa și a patra în lume, cu peste 11.000 de cazuri de contaminare şi aproape 500 de decese. Iar în ambele trăiesc și lucrează zeci de mii de cetățeni români și moldoveni.
Pavel Costaş s-a stabilit în Spania cu 15 ani în urmă. Are de zece ani o mica afacere dar este și conducatorul unei Asociatii de ajutorare a persoanelor nevoiaşe. El povesteşte că de mic a fost învățat să poarte de grijă celor care o duc greu. Când era acasă, a organizat acțiuni de binefacere, fiindcă, ajutându-i pe alții, te ajuți pe tine, crede moldoveanul stabilit la Madrid.
Valentina Ursu a stat de vorbă cu Pavel Costaş :
Europa Liberă: Cum se comportă oamenii acolo pe timpul acestei pandemii?
Pavel Costaș: „Lumea e un pic speriată, pentru că informația e foarte variată și, vă dați seama, este stare excepțională, stare de urgență în toată țara, în principiu 70% țara-i blocată, lumea stă acasă, sunt sfătuiți toți să nu iasă din casă. Și e mai greu pentru familiile unde economic nu stau atât de bine, dacă au și copiii și stau toți acasă. Deocamdată nu am primit nicio solicitare ca să ajutăm, să intervenim undeva.”
Europa Liberă: Ceea ce vedem noi de aici, de la distanță, e că spaniolii din mai multe orașe ale țării au ieșit la ferestre, le-au mulțumit cu aplauze medicilor și celorlalți angajați din domeniul sanitar care depun în aceste timpuri eforturi imense pentru combaterea acestei epidemii.
Pavel Costaș: „Prima dată au fost vecinii de lângă un spital, spitalul principal din Madrid. Ei vedeau de la balcoanele lor toată mișcarea care se face în spital și continuă, continuă, continuă în toată Spania. În ultimele două zile, peste 3.000 de persoane care au fost infectate cu coronavirus și e un pic alarmantă situația. Medicii lucrează fără întrerupere și atunci, vecinii din zona spitalului au decis între ei la o oră anume, când ei aveau un pic de pauză, i-au aplaudat, le-au mulțumit, ceea ce a fost o mare încurajare. Și de acolo, pentru că au făcut publică în internet toată chestia asta, toată țara s-a unit.
La 8 seara ies copiii la balcon și cântă, la 10 seara iese toată lumea, sunt orele gestului de mulțumire pentru lucrătorii medicali.
La 8 seara ies copiii la balcon și cântă, la 10 seara iese toată lumea, sunt orele gestului de mulțumire pentru lucrătorii medicali. E un lucru încurajator și în afară de asta e un stimul și pentru cei care stau în casă. Vă dați seama, să stai atâtea zile în casă, fără să ieși din casă, doar dacă ai urgent nevoie... Și dacă ai și copii, ieșitul acesta la balcon, la geam îți dă un pic de încurajare, mai vezi și alți vecini care ies și cântă, care strigă, aplaudă . E un lucru foarte bun, fiindcă fac ceva frumos pentru toată țara.”
Europa Liberă: Se ridică moralul într-un fel, ca lumea să nu intre în panică, să nu trăiască cu frică, să nu intre în depresie?
Pavel Costaș: „Da, exact! Avem un grup pe WhatsApp, moldovenii din Madrid, suntem foarte mulți, nu văd să se pună acolo lucruri de groază, care ar demonstra că lumea-i speriată, dar totuși tăcerea asta demonstrează că lumea-i preocupată.”
Europa Liberă: Din observațiile Dvs., cum credeți, cum se descurcă autoritățile spaniole, gestionând această stare de urgență?
Pavel Costaș: „Eu cred că destul de bine, pentru că au alocat sume enorme de bani, în afară de asta sunt firme particulare mari care intervin economic cu măștile acestea de pus pe față, alcool pentru igienă, mănuși, contribuie cine și cu ce poate și deocamdată nu văd nimic foarte grav. Eu am trei zile de când lucrez, nu m-am oprit și mă mișc încontinuu prin Madrid și în afară, e poliție peste tot, dar nimeni nu te oprește. Dacă mergi pe stradă, nu se arată o stare alarmantă, lumea mai iese, se plimbă, merg la magazin, încă nu-i atât de grav. Se prevede să fie mai rău, pentru că virusul acesta nu s-a oprit, nu-i stagnat, continuă să crească.”
Europa Liberă: În magazine există alimente suficiente, nu se fac cozi, nu sunt golite tejghelele?
Pavel Costaș: „Se mai întâmplă, dar depinde un pic și de zonă. Eu am fost într-un magazin care-i plin cu de toate. Cozile se fac datorită faptului că stau serviciile de pază sau lucrători de la magazin, stă poliția care roagă cumpărătorii să păstreze o distanță de cel puțin 2 metri între o persoană și alta și dacă se acumulează în magazin mai multe persoane, îi rețin afară, se formează un pic de coadă, dar nu e atât de multă lume, cât distanța pe care li se recomandă s-o respecte, dar în sens alimentar, chiar și social nu se simte că lumea ar fi alertată. A fost săptămâna trecută, s-a simțit că s-au golit magazinele, pentru că lumea acumula, făcea depozite în casă, dar chestia asta acum s-a liniștit, s-a stopat.”
Europa Liberă: Ați spus că nu ați întrerupt activitatea. Aveți o afacere proprie?
Pavel Costaș: „Da, eu am afacerea mea, nu este un negoț, lucrez în serviciul de curățenie și întreținere a edificiilor și la particular, și la nivel de public. Am oameni cu care lucrăm, noi nu ne-am oprit activitatea. La noi deocamdată criza nu se simte, nu ne-am oprit, s-au oprit firmele mari, unde au aglomerație de persoane.”
Europa Liberă: Pentru că aveți și această experiență de a practica voluntariatul de mulți ani de zile, să vă întreb: cum vedeți Dvs. solidaritatea acolo, în Spania, compasiunea, întinderea mâinii de ajutor pentru cel aflat în dificultate?
Noi La 8 seara ies copiii la balcon și cântă, la 10 seara iese toată lumea, sunt orele gestului de mulțumire pentru lucrătorii medicali.
Pavel Costaș: „Dacă vorbim de spanioli, spaniolii în general sunt foarte amabili și foarte săritori la nevoie. Ei întotdeauna intervin și se ajută, se susțin unul pe altul. Dacă vorbim de comunitatea moldovenilor, aș zice că un pic mai puțin, suntem un pic mai egoiști, dar totuși la momentul actual noi avem aproximativ 15 voluntari la Asociația „Salvați pentru a salva” (tradus în română), care toți sunt moldoveni. Noi La 8 seara ies copiii la balcon și cântă, la 10 seara iese toată lumea, sunt orele gestului de mulțumire pentru lucrătorii medicali.– Alcalá de Henares și Torrejón de Ardoz –, două orașe vecine.
Avem și un spaniol, care de vreo trei ani e căsătorit cu o moldoveancă și ei vin de fiecare dată împreună, dar în rest, toți voluntarii care vin să ajute sunt moldoveni. Sunt persoane frumoase la suflet, care muncesc și după lucru vin și mai dedică seara 3, 4, 5 ore ca să pregătim produsele, să calculăm, avem produse care sunt pentru bebeluși, avem pentru copii, pentru maturi, toate trebuie luate în considerare și calculat cantitățile și cât revine. Și după asta, când încep a veni beneficiarii, trebuie să ducem cont de fiecare...”
Europa Liberă: Care e categoria de beneficiari pe care îi ajutați?
Pavel Costaș: „Familii nevoiașe. Noi nu ducem cont de starea sănătății, de asta se ocupă spitalul; noi ducem cont de starea economică, colaborăm cu serviciile sociale și cu Crucea Roșie și ei trimit la noi familiile care consideră că au nevoie de ajutor. Când e necesar, intervenim, putem să le facem o vizită la domiciliu, acasă, ca să vedem starea lor acolo. Dacă e nevoie de ajutat nu doar cu alimente, dar și cu alte produse sau articole de primă necesitate cum ar fi prosoape, detergenți, hăinuțe dacă sunt copii ș.a.m.d.”
Europa Liberă: Această mărinimie, generozitate vine din familie, se cultivă în familie?
Pavel Costaș: „Vă referiți la mine? Dacă la mine, da, eu îmi amintesc că de mic m-au educat părinții că atunci când poți să faci o faptă bună, nu trebuie să eziți. Eu chiar și în țară împreună cu fratele meu am avut acțiuni de binefacere, pentru că el e muzician, făceam și concerte gratuite de caritate, fără să luăm bani, pentru că a fost și perioada de criză a anilor ‘90-’95, când aproape nu existau muzicieni care să dea un concert gratuit, iar lumea avea nevoie să mai iasă, să meargă la Casa de cultură; noi dădeam gratuit. În plus, făceam acțiunile astea de 1 iunie sau 1 septembrie, când puteau relaționa copiii cu familia și făceam și cadouri la copii.”
Europa Liberă: Frumos...
Pavel Costaș: „Am avut multe momente când eram descurajat aici, mai ales economic, pentru că nu ne ajută nimeni, și avem un cost de aproape 1.000 de euro lunar, ce ne costă activitatea pe care o facem și aici e intervenția voluntarilor, a persoanelor fizice care de asemenea doresc să ne ajute economic, dar în general o suportăm din buzunarul nostru. Și de multe ori aveam momente de descurajare când mă gândeam să lăsăm mâinile în jos, dar întotdeauna ceva a intervenit care ne-a susținut: sau o persoană, sau o situație, sau o familie la care într-adevăr criza era atât de mare că trebuia să intervenim și aceasta era ca un impuls să revenim din nou la ritmul nostru.
Am început activitatea de mai mult de 10 ani și, mulțumim, deocamdată e bine, continuăm, nu ne plângem. Voluntarii de fiecare dată vin foarte binedispuși, suntem veseli. În afară de faptul că noi ajutăm beneficiarii, de momentele acestea profităm ca să comunicăm între noi, să facem schimb de experiență la nivel de familie, la nivel de lucru, să ne ajutăm unii pe alții. Avem o jumătate de oră, câteodată poate și mai mult, aducem prăjituri de acasă, cineva aduce o sticlă de vin, aduce un ceai, o cafea și avem, e și părtășia noastră care deocamdată nimeni și nimic n-a reușit să ne-o întrerupă. E un lucru frumos, e ceva care, nu știu, câteodată nu pot să descriu în cuvinte.”
Europa Liberă: Cum ați reacționa dacă o persoană-două eventual v-ar cere ajutor? Mă refer la o persoană-două infectate cu coronavirus?
Pavel Costaș: „În cazurile de coronavirus nu putem interveni, pentru că nu suntem medici, nu suntem în capacitatea de a oferi acest tip de ajutor. Nu știu, nu m-am gândit, m-ați surprins cu întrebarea asta.”
