Conform clasamentului „Mercer”, sistemul de pensii danez este cel mai bun din lume: la atingerea vârstei de 65 de ani, plățile lunare permit pensionarilor danezi să trăiască confortabil chiar și în cazul în care, la o vârstă mai tânără, o persoană avea un salariu mai scăzut sau, din anumite motive, nu a lucrat deloc. O fostă cetățeană a Ucrainei, pensionari de pe străzile din Copenhaga și experți au vorbit pentru CurrentTimeTV despre cine și ce pensie primește în Danemarca și în ce condiții.
„Sărăcia printre pensionari este un fenomen foarte neobișnuit”
Sistemul de pensii danez are două elemente principale – o pensie de la stat și o pensie pe care persoana o primește de la un fond de pensii. Pensia de stat se calculează astfel: dacă o persoană avea un venit ridicat și a acumulat economii mari, pensia va fi mai mică. În schimb, dacă o persoană nu câștigă prea mult sau nu a lucrat deloc, statul îi va plăti mai mult, explică Torben Andersen, profesor de economie la Universitatea din Aarhus.
Pensia de stat ajută persoanele în vârstă să scape de sărăcie, iar pensia din fondul de pensii este proporțională cu venitul pe care îl au în timpul muncii.
Cei care nu au economii de pensii primesc o așa-numită pensie de bază. În cazul în care o persoană locuiește singură, această sumă constituie aproximativ 18 mii de coroane daneze (aproximativ 2 800 de dolari), spune Andersen. Din această sumă, persoana trebuie să plătească niște impozite, însă vor rămâne suficienți bani pentru un trai prosper.
Sărăcia în rândul persoanelor în etate din Danemarca este un fenomen foarte neobișnuit, subliniază profesorul. De regulă, aceasta li se întâmplă doar celor care s-au mutat în țară la o vârstă înaintată: ei pot pretinde doar la o parte din pensia de stat. Dacă e să-l luăm drept exemplu pe un danez de rând, pe unul nu foarte bogat, atunci pensia lui va fi de aproximativ 65-70 % din venitul său de muncă. Aceasta, în principiu, vă permite să vă mențineți standardul de trai obișnuit, deoarece la vârsta de pensionare unele cheltuieli deja nu le mai faceți.
La pensie, viața mea abia a început
Olga Fruerlund are 76 de ani. Ea a venit în Danemarca acum 18 ani din Sevastopol. La acel moment, în Ucraina, ea deja ieșise la pensie, la vârsta de 55 de ani. Spune că i-a fost foarte greu de trăit, dar s-a descurcat cumva. Femeia s-a mutat în Europa pentru a o ajuta pe fiica ei. Dar s-a întâmplat că fiica ei a murit, iar în grija Olgăi au rămas cei trei nepoți.
În Danemarca, Olga s-a căsătorit, a învățat limba și a început din nou să lucreze. La acea vreme avea aproape 60 de ani. Cinci ani mai târziu, Olga a ieșit la pensie, din funcția de șef de departament la unui magazin. Atunci a aflat că nu va putea obține o pensie de bază sută la sută, iar în fondul ei personal de pensii va avea, la fel, foarte puțini bani, din cauza perioadei scurte de muncă în țară.
„La acel moment, locuisem în Danemarca timp de 8 ani, însă pentru a obține o pensie de bază cu drepturi depline trebuie să trăiești aici timp de 40 de ani. Bineînțeles, pensia mea a fost mică. Dar administrația Comunei (unitate administrativă în Danemarca – n.r.) a luat în considerare cazul meu. Mi s-a adăugat o sumă până la coșul minim de consum”, spune Olga.
Apoi a murit soțul Olgăi. Ea a rămas singură, ceea ce, de asemenea, a afectat situația în care se afla. Conform legilor daneze, atunci când unul dintre soți în vârstă de pensionare moare, văduva sau văduvul obține o parte din economiile sale. Suma depinde de specificul planului de pensii din cadrul fondului și de vârsta la care a murit persoana respectivă. În cazul în care persoana a murit la o vârstă mai mică, suma va fi mai mare, și invers. În plus, în caz de deces al unui soț, pensia de stat se schimbă și ea, astfel încât persoana să nu coboare sub pragul sărăciei.
„Dacă nu-ți ajunge pensia, poți să mergi la Comună și să discuți cu rådgiver-ul tău. Este persoana care te va ajuta să găsiți o decizie corectă. De exemplu, am avut nevoie de o proteză dentară. Statul mi-a plătit-o parțial. Dar se iau în considerare veniturile tale: dacă ești în măsură să plătești tratamentul singur, ei te pot refuza”, povestește pensionara.
În Danemarca, pensionarii au numeroase beneficii. În linii mari, este o plată suplimentară pentru locuințe închiriate și medicamentele gratuite.
Vizitele Olgăi la medic sunt achitate de stat, iar medicamentele – în funcție de venitul persoanei. „De exemplu, am probleme cu tensiunea. Statul îmi achită 85% din costul medicamentelor”, explică femeia.
Cei care locuiesc în țară pentru o perioadă lungă de timp și au economii își pot permite să cumpere o casă și să trăiască într-o mare prosperitate, spune Olga Fruerlund. Ea a închiriat un apartament ieftin și mic (45 m²) în Copenhaga, într-o zonă în care trăiesc mulți bătrâni. „Nu am avut timp să dau acestui stat ceea ce am oferit statului meu”, a spus ea. „Totuși, mi s-a oferit posibilitatea de a trăi într-un apartament separat”.
A stat în rând pentru acest apartament timp de un an. Comuna acoperă o parte a contractului de închiriere din cauza pensiei sale mici.
„În linii mari, plătesc cam 3 000 de coroane daneze pentru chirie, împreună cu plățile comunale (aproximativ 470 dolari – n.r.). Dar, repet, este vorba despre cea mai ieftină locuință”, explică pensionara.
Potrivit Olgăi, ea nu face economii pe alimente. „Nu se poate, în special persoanelor în vârstă”. Ea spune că cheltuie tot atât de mult atât pentru mâncare, cât și pentru apartament.
În acest an, nu își poate permite să plece în vacanță în străinătate, deoarece și-a făcut o proteză dentară, dar speră să strângă bani pentru anul viitor. „Dar totul este modest, totul este foarte modest în ceea ce privește cheltuielile. Într-un an pot aduna 3 000 - 4 000 de coroane (470-620 de dolari) pentru o călătorie – să mă odihnesc sau să văd ceva. Mă mai ajută și nepoții mei”.
Amintindu-și de viața ei din Ucraina, Olga Fruerlund afirmă că în Danemarca oamenilor în vârstă li se oferă mai multă atenție: „Când am ieșit la pensie, mi s-a părut că viața mea tocmai a început. În țară există oportunități foarte mari pentru oamenii din generația mai înaintată în vârstă”.
În fiecare sector din Copenhaga există o filială a organizației Aeldre Sagen. Aceasta ajută persoanele în vârstă și le oferă oportunitatea, de exemplu, de a învăța limbi străine sau de a procura excursii și călătorii ieftine.
„Există reduceri pentru călătorii, poți să faci sport. Eu, de exemplu, merg la cor și la pilates. Iau lecții gratuite de dans, nu pentru că vreau să ies pe scenă, ci pentru dezvoltarea mea, ca să scap de demență”, spune Olga.
Să oferi oamenilor o „saltea de siguranță” este o idee foarte nobilă
Pe lângă pensia de stat pe care pot conta toți danezii în vârstă, în țară există un sistem de acumulare. „De exemplu, lucrați într-o companie privată, iar suma egală cu 12% din salariul dumneavoastră este transferată în fondul de pensii: 4% plătiți dumneavoastră și 8% sunt plătite de către angajator”, spune consilierul financiar Mark Hansen.
Potrivit lui Mark, antreprenorii și proprietarii întreprinderilor mici pot să nu facă contribuții la pensie. Dar, în acest caz, angajații nu acumulează economii de pensii și rămân neprotejați.
De asemenea, în Danemarca, taxele constituie de obicei aproximativ 40%. Însă dacă venitul unei persoane depășește o anumită limită, impozitele cresc până la 57%.
„Bineînțeles, cuiva aceasta poate să-i pară mult, dar datorită acestor taxe avem un sistem fiabil de protecție socială”, explică Mark Hansen. „Dacă vă aflați într-o situație nefavorabilă, de exemplu, nu ați putut face economii pentru pensionare, atunci veți primi o pensie de stat care se formează din taxele pe care le plătesc oamenii”.
Mark Hansen este sigur că a oferi oamenilor o „saltea de siguranță” este o idee foarte nobilă. „Mă refer la pensiile publice, în ciuda faptului că oamenii nu își pot permite cu acești bani același standard de viață ca în cazul în care ar fi lucrat”.
Pe de o parte, este bine că sistemul de acumulare încurajează oamenii să-și facă economii pentru pensionare. Nu toată lumea poate face acest lucru. Pe de altă parte, oamenii înșiși pot decide dacă vor să acumuleze sau nu.
Ce spun danezii
Birte, 86 de ani:
- Soțul meu avea o pensie. Acum primesc pensia soțului meu și, în paralel, primesc o pensie de stat. Avea un salariu bun și am o pensie de văduvă (enkepension), deci trăiesc bine. Probabil, cineva este nemulțumit de sistem, dar eu sunt bine.
Gorm, 53 de ani:
- Sistemul este bun, deoarece contribuie la o protecție socială largă. Dar avem câteva sisteme, pensii private sau pensii pretimpurii pentru cei care au reușit să acumuleze înainte de vârsta de pensionare. Dar, în general, avem o protecție socială puternică, iar persoanele care îmbătrânesc în Danemarca nu sunt sărace sau foarte sărace. Cred că, în general, sistemul este bun.
Doris, 74 de ani și Kirsten, 64 de ani:
– Mi-am investit banii în pensie. Nu cred ca am ceva special, dar m-am asigurat.
– Când o persoană se pensionează, ea are posibilitatea de a călători?
– Da, bineînțeles. Cred că este prea scump să te afli în Danemarca. Astfel ne-am cunoscut, am fost în Goa.
– Dar oricum, ne plângem.
– Da, întotdeauna ne plângem.
– Deși ne descurcăm bine.
Cum a avut loc reforma sistemului de pensii în Danemarca
Torben Andersen, profesor de economie la Universitatea din Aarhus, povestește cum a fost introdus sistemul de pensii acumulate în Danemarca. Guvernul, spune el, a încurajat oamenii să facă economii pentru pensie, inclusiv prin avantaje fiscale: având în vedere nivelul ridicat al impozitării în Danemarca, în cele din urmă, pentru mulți aceasta s-a dovedit a fi profitabil.
„În 1980-90 au fost multe discuții pe această temă, dar a existat și o mare voință de a face acest lucru”, își amintește el. „Oamenii au fost încurajați să acumuleze prin micșorarea impozitelor și sistemul a fost adoptat destul de repede”. Mai târziu, nu au existat premise serioase pentru lichidarea lui. Acum, toată lumea vede că a fost o idee bună. Majoritatea oamenilor sunt mulțumiți de sistemul de pensii acumulate. Angajatorii au susținut și ei această idee”.
„În Danemarca, toată lumea se temea de o problemă: plătiți într-un fond de pensii care investește acești bani. Dar unde? Însă în realitate aceasta nu a devenit o problemă mare. Liderii fondurilor de pensii au realizat rapid faptul că trebuie să servească interesele oamenilor, pentru ca oamenii să-și investească banii. Acum, activitatea fondurilor de pensii este foarte transparentă: există multe reguli pentru a evita situațiile în care banii sunt folosiți în alte scopuri greșite”, subliniază Andersen.
În Danemarca există multe fonduri de pensii: un ATP, jumătate din care aparține statului, fonduri non-profit sau comerciale private. Oamenii au din ce alege.
În prezent, în Danemarca, bărbații și femeile se pensionează la vârsta de 65 de ani. Dar, recent, s-a decis majorarea vârstei de pensionare la 67 de ani, iar ulterior să fie stabilită în funcție de speranța de viață.
„Autoritățile au explicat bine necesitatea acestor schimbări”, spune Andersen. „Toată lumea înțelege că guvernul nu are nici o intenție de a fura. Aceasta face parte din contractul social. La noi medicina este asigurată de către stat, educația este de asemenea gratuită. Dar nimic nu poate fi gratuit. În Danemarca taxele sunt destul de mari. Acestea contribuie la pensii, educație, îndemnizații, medicină și așa mai departe. Este un contract social: oamenii sunt dispuși să plătească taxe mai mari, pentru că ei văd că taxele lor sunt gestionate cu înțelepciune, că banii se cheltuie pentru lucrurile necesare. Este un element important din ceea ce noi numim „statul bunăstării tuturor”.
(Traducere: Ivan Pilchin)
