Un articol semnat de Eduard Andriușcenko și Robert Coalson, corespondenții Europei Libere, în traducerea și adaptarea lui Lucian Ștefănescu.

Acum 70 de ani, când între Statele Unite și Uniunea Sovietică, foști aliați în al Doilea Război Mondial, începea Războiul Rece, John Steinbeck, unul din cei mai proeminenți scriitori americani, și Robert Capa, unul din cei mai respectați fotojurnaliști din lume, publicau „Un jurnal rusesc”. Era un volum subțire, etichetat drept „o relatare onestă despre cea am văzut și auzit, fără comentariu editorial, fără a trage concluzii despre lucruri pe care nu le-am cunoscut îndeajuns”.

Cartea lui Steinbeck, ilustrată cu fotografiile frapante ale lui Capa, era o încercare de a explora „măreața parte cealaltă”.

„Nu e povestea rusească”, spunea cartea, „e doar o poveste rusească”.

Cartea din 1948 avea la bază o călătorie de 40 de zile în Uniunea Sovietică pe care cei doi o făcuseră vara precedentă, la un an după faimoasa declarație a lui Winston Churchill că „de la Stettin în Baltica la Trieste în Adriatica o ‘cortină de fier’ a coborît peste continent[ul Europei].”

În timpul călătoriei, au vizitat Moscova, Leningrad (acum St. Petersburg), și Georgia. Au petrecut de asemenea nouă zile în Ucraina Sovietică, vizitînd Kievul și cîteva ferme colective din apropiere.

Current Time TV, proiectul comun al Europei Libere/Libertatea și al Vocii Americii, a avut acces la un raport de șapte pagini al poliției secrete sovietice despre partea ucraineană a acestei călătorii istorice. Documentul, intitulat „Raport special despre vizita în Ucraina a scriitorului american John Steinbeck”, și datat 31 august 1947, a fost recent desecretizat de fosta arhivă KGB de la Kiev.

E posibil ca documente similare despre alte părți ale vizitei celor doi să rămână secretizate în arhivele rusești.

„În timpul șederii lor la Kiev, Steinbeck și Capa au fost însoțiți zilnic de agenți, au fost supravgheați tot timpul, și ______”, spune documentul. Era o practică standard a ofițerilor de securitate să lase astfel de spații albe în rapoartele lor, pe care le umpleau ulterior scriind de mână pentru a preveni ca dactilografele să afle informații sensibile. Acest spațiu alb nu a fost însă niciodată completat și rămâne un mister ce anume ar fi trebuit să-l umple.

Sovieticii aveau o părere bună în general despre Steinbeck. Romanul său clasic „Fructele mâniei”, care descrie suferințele unor fermieri americani în timpul Marii Recesiuni, a fost publicată și citită în masă în URSS, ca un exemplu al ororilor capitalismului. Cu toate astea, la ora când Steinbeck sosea în URSS, fermierii americani o duceau mult mai bine, și scriitorul lăudase guvernul american pentru sprijinul oferit acestora.

Robert Capa s-a născut în Ungaria în 1913 și a devenit unul din cei mai curajoși și respectați corespondenți de război. A acoperit războiul civil din Spania,unde a surprins una din cele mai tulburătoare imagini ale acelui conflict, și al doilea război sino-japonez de la sfîrșitul anilor 1930. În timpul celui de-al doilea Război Mondial a debarcat împreună cu forțele americane la Omaha Beach în Ziua D și a făcut cele mai faimoase 11 fotografii din acea operațiune istorică. A fost ucis în 1954, la vîrsta de 40 de ani, când a călcat pe o mină anti-personal în timpul războiului francez din Indochina.

Din raportul sovietic făcut în 1947 reiese clar că agenții erau convinși că Steinbeck și Capa aveau o misiune de la guvernul american. Ei au notat că unul din primele lucruri pe carele-a făcut Steinbeck când a ajuns la Moscova a fost să se întîlnească cu amabsadorul american în Uniunea Sovietică Walter Bedell Smith.

Potrivit documentului, sovieticii credeau că „cercurile conducătoare din Statele Unite foloseau statura de scriitor a lui Steinbeck și autoritatea lui politică în Uniunea Sovietică pentru a face propagandă pro-americană”. Obiectivul, scriau ei, era să dea vina pe URSS pentru deteriorarea climatului politic internațional.

Agenții notează că Steinbeck a făcut declarații publice în favoarea ajutorului economic american pentru Europa și a refuzat să-și exprime sprijinul pentru comuniștii americani și pentru străinii pro-sovietici.

La o întîlnire găzduită de dramaturgul ucrainean Oleksandr Korneiciuc, șeful Uniunii scriitorilor ucraineni, Steinbeck a participat la un toast în onoarea dictatorului sovietic Iosif Stalin, dar a subliniat că bea „și pentru poporul sovietic”.

Potrivit unor alte documente găsite în arhiva fostului KGB de la Kiev, cel puțin trei scriitori ucraineni prezenți la eveniment erau informatori.

În plus, Steinbeck era acuzat că „studiază dispoziția politică a oamenilor, și, aparent, potențialul agricol al Uniunii Sovietice”. Raportul notează și că Steinbeck era al patrulea american venit în Uniunea Sovietică care a pus întrebări despre agricultură și recoltă.

Steinbeck era descris în raport ca fiind „tăcut” și „închis”, cu observația că punea rar întrebări și răspundea fără plăcere când era la rândul lui întrebat ceva. Capa era opusul - neobișnuit de vorbăreț și curios. Cu toate acestea, era clar că sovieticii îl considerau pe Steinbeck șeful misiunii, și au dat puțină atenție acțiunilor și declarațiilor lui Capa.

Raportul KGB pretinde că deși Steinbeck nu a pus nici o întrebare, el s-a întors de la fermele colective cu date exacte despre cîte tractoare, mașini de muls și generatoare aveau acele ferme. În raport se mai notează că Steinbeck a călătorit de la Kiev direct în regiunea agricolă Don a Rusiei, fără să arate nici un interes pentru a vizita regiunea industrială Donbas din estul Ucrainei.

Agenții sovietici bănuiau că Robert Capa, care era născut în Ungaria, vorbea în secret rusește. Steinbeck scrie în carte că asta nu era adevărat, precizînd însă că „într-o lună el a învățat cîteva cuvinte pe care le pronunța cu un accent parcă uzbek”.

Raportul sovietic spune însă că fotograful Capa răspundea la întrebări înainte ca interpretul să aibă timp să le traducă, și reacționa la glume și la alte declarații fără să aștepte traducerea. Capa și-a exprimat frecvent simpatia pentru Uniunea Sovietică, se mai spune în raport.

Majoritatea fotografiilor făcute de Capa pentru acest raport arătau URSS într-o lumină pozitivă. În raportul KGB se spune că „mai multe” din negativele sale au fost confiscate de cenzori înainte ca fotografului să i se permită să plece, fără însă să fie clar ce s-a întîmplat cu ele. Raportul pretinde de asemenea că lui Capa i s-au confiscat cîteva documente necunoscute cu „conținut dubios”. Aceste documente, despre care se se presupune că ar fi trebuie să fie anexate raportului KGB, lipsesc și ele.

Nu se știe dacă Steinbeck avea într-adevăr o misiune de la guvernul american în timpul călătoriei sale din 1947. Cu toate acestea, cercetătorul Brian Kennard a publicat în 2013 un studiu intitulat „Steinbeck: cetățeanul spion”, care a scos la lumină legăturile scriitorului cu CIA.

Kennard a reușit să pună mâna pe o scrisoare din 1952 trimisă de Steinbeck la CIA înainte de o călătărie în Europa, în care îl informa pe directorul CIA - același Walter Bedell Smith care era ambasadorul american la Moscova în 1947 - că i-ar face „plăcere să se pună la dispoziție”.

Într-o altă scrisoare pusă la dispoziție de CIA, Smith a răspuns cu aprecierea: „Poți într-adevăr să ne fii de ajutor ținînd deschiși ochii și urechile la orice evoluții politice în locurile prin care călătorești”, scria Smith, propunîndu-i lui Steinbeck o întîlnire la revenirea lui în Statele Unite.

În 1962, John Steinbeck a obținut premiul Nobel pentru literatură. În toamna anului următor, s-a întors în Statele Unite, vizitînd din nou Kievul. În arhiva fostului KGB nu s-a găsit însă nici un document legat de această călătorie.