Cum o anunță, fără a intra în comentarii morale, la München, Süddeutsche Zeitung, Social-democrații germani (SPD, partidul cancelarului Olaf Scholz) au aflat că fostul cancelar Gerhard Schröder va rămâne membru al partidului, în ciuda prieteniei sale personale cu Vladimir Putin și a legăturilor de afaceri cu companiile energetice ale Kremlinului.
Un alt mare cotidian, Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) precizează că decizia a fost luată de Comisia de arbitraj din Hanovra, care a respins un recurs împotriva unei decizii anterioare, care îl găsise —și aceea — pe Schröder nevinovat de încălcarea regulilor partidului.
Verdictul afirmă că nu se poate „determina cu suficientă certitudine” că Schröder ar fi încălcat statutele sau principiile partidului social-democrat și nici că s-ar fi făcut vinovat de vreun act dezonorant sau că a nesocotit solidaritatea internă a partidului. „Acest lucru nu poate fi stabilit cu suficientă certitudine”, se arată în verdict.
Potrivit deciziei comisiei de arbitraj din Hanovra: „Poate că politicienii germani de la conducere au apreciat greșit în ultimii 25 de ani pericolele dependenței de aprovizionarea cu energie a Rusiei.” Dar acest lucru este valabil și pentru alți politicieni din alte partide. „A acuza oponentul de o astfel de judecată greșită poate merge prea departe”.
Cum petrolul rus hrănește propaganda în Polonia
La Paris, Libération publică, în acest timp, tradus din polonă, un articol al jurnalistului Michal Kokot, care scrie în principalul ziar polonez Gazeta Wyborcza (ziar de opoziție, foarte critic cu actualul guvern conservator de la Varșovia) și care interpelează viguros guvernul într-o chestiune mai puțin știută.
În timp ce Moscova tocmai a tăiat orice export de petrol spre Polonia, anterior principalul său client european, jurnalistul Michal Kokot amintește că profitul petrolului rusesc a alimentat multă vreme cuferele statului și proiectele politice ale liderilor polonezi:
Scrie Kokot: «Weekendul trecut, Rusia a anunțat că suspendă exporturile de petrol și gaze către Polonia. Guvernul polonez afirmă că acest lucru nu va avea niciun impact asupra economiei, deoarece țara și-a diversificat deja importurile de petrol. Dacă acesta este cazul, atunci de ce importă de luni de zile încoace materii prime rusești, în valoare de sute de milioane de dolari, participând astfel la finanțarea invaziei?
Rusia și-a oprit pentru prima dată complet exporturile de gaze către Polonia în al doilea trimestru al anului 2022, înainte de a face același lucru în urmă cu câteva zile cu petrolul.
Până atunci, Polonia era cel mai mare importator de petrol rusesc în Uniunea Europeană. De atunci încoace, ipocrizia s-a instalat la putere: în timp ce guvernul a criticat strident alte țări UE, în special Germania, pentru importurile sale de materii prime rusești, noi continuam liniștiti să cumpărăm din Rusia.
Pe 1 ianuarie, când Germania a încetat complet importul de petrol rusesc, guvernul polonez a continuat să cumpere “„ur negru” de la Moscova.
De ce această discrepanță? Poate are de-a face cu profiturile uriașe pe care compania Orlen, controlată de stat, le-a făcut din petrolul rusesc ieftin. Anul trecut, profiturile s-au ridicat la 21,5 miliarde de zloți, sau 4,5 miliarde de euro.»
Iar Michal Kokot acuză: «Acești bani hrănesc cuferele statului și proiectele politice ale liderilor noștri. Cu acești bani, Orlen a achiziționat mai multe ziare regionale. Mass-media din Polonia funcționează adesea ca un instrument de propagandă pentru cei de la putere – lucru esențial în perioada premergătoare viitoarelor alegeri legislative. Pentru acești oameni, ceea ce contează este să rămână la putere.»
Blinken și Lavrov, o primă întâlnire „scurtă”, dar „fără negocieri”
Joi, 2 martie, pentru prima dată de la începutul războiului din Ucraina, în marginea summitului G20 din New Delhi, Antony Blinken și Serghei Lavrov au vorbit față în față „vreme de mai puțin de zece minute”, relatează presa de peste Atlantic. Dar se pare că această întâlnire dintre secretarul de stat american și ministrul de externe rus nu ar fi dus la vreun progres în chestiunea războiului.
Comentariul unei surse anonime guvernamentale americane în Washington Post este revelator: „Nu putem spune spune că în urma acestei întâlniri ne așteptam la vreo schimbare pe termen scurt”.
Comentariul Mariei Zaharova, purtătoarea de cuvânt a ministrului rus de externe, a fost și mai sec: „Nu au avut loc negocieri”.
«Acarul Păun» al Greciei
Presa greacă este unanimă: „Cel mai mare dezastru feroviar pe care l-a cunoscut vreodată țara”.
În noaptea de marți 28 februarie spre miercuri 1 martie, s-a produs coliziunea a două trenuri care circulau pe aceeași cale în sens opus în apropierea orașului Larissa, în Grecia centrală, accidentul făcând cel puțin 57 de morți și 85 de răniți.
Și în Franța, Le Monde își deschide numărul datat din această dimineață de 3 martie cu o serie de întrebări despre starea de învechire avansată a rețelelor de căi ferate ale Greciei.
Sindicatele denunță lipsa întreținerii adecvate și absența unor sisteme de securitate eficiente. Dacă emoția rămâne puternică – trei zile de doliu național au fost decretate – circumstanțele accidentului rămân însă tulburi. Unii văd acolo rezultatul învechirii accelerate a unei rețele feroviare neglijate vreme de zeci de ani, mai ales după criza economică (2010-2018) și măsurile de austeritate care au dus, în 2017, la preluarea companiei feroviare grecești, Trainose, de către compania publică italiană Ferrovie Dello Stato Italiane (FS).
Oficial, scrie în Franța Le Point, “un șef de gară a recunoscut că a comis o eroare” și este acum arestat, însă problema reală e mult mai vastă decât vinovăția personală a acestui “acar Păun” grec.
Cum o constată și Le Monde, supraviețuitorii, dar și întreaga opinie publică, se declară „șocați”, dar și supărați – compania feroviară greacă, redenumită Hellenic Train („Trenul Elen”), nu a avut miercuri sera, la închiderea ediției de azi a ziarului, nici un cuvânt de scuze, ba chiar i-a trebuit mult timp și până la emiterea unui comunicat de presă. Mai presus de toate, toată lumea denunță întârzieri și incidente recurente pe această linie de tren care leagă Atena de al doilea oraș al țării, Salonic.
„Privatizarea ucide”
Când Grecia a fost nevoită să-și privatizeze activele în 2017 sub presiunea creditorilor țării – Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internațional, Uniunea Europeană – organismul feroviar național al Greciei a fost vândut cu 45 de milioane de euro companiei private italiene Ferrovie dello Stato dar „nu s-au impus cumpărătorului condiții pentru îmbunătățirea rețelei feroviare a țării, rămasă dărăpănată și cu mari probleme de securitate”, remarcă Le Temps, în Elveția.
„Lipsă cronică de personal”
„Statul însuși estimează că ar ar fi nevoie de circa 2.100 de lucrători feroviari, în timp ce astăzi doar 750 de oameni deservesc sistemul feroviar în toată Grecia”, spune Nikos Tsikalakis, care conduce Asociația lucrătorilor feroviari și lucrează ca comutator.
Astăzi, „cea mai mare parte a criticilor nu este îndreptată către guvern sau vreun partid politic anume, ci către responsabilitatea clasei politice în ansamblu, punând în lumină funcționarea eșuată a statului grec însuși și austeritatea politicilor din ultimele decenii”, conchide, în Spania, El País.
Le Monde: prudența se impune în jurul teoriilor despre Covid
Tot Le Monde se ocupă în detaliu de anunțul făcut recent de FBI, și anume că virusul de Covid ar fi provenit dintr-un laborator, de unde s-ar fi răspândit printr-o eroare de manipulare.
Declarația a apărut pe prima pagină a ziarelor întregii prese occidentale. „Cel mai probabil, pandemia de Covid a fost Declanșată de un potențial incident la un laborator din Wuhan, în China”, a declarat directorul FBI, Christopher Wray, pe 28 februarie, într-un interviu cu televiziunea conservatoare Fox News, adăugând totuși că el se pronunță cu un nivel „moderat” de convingere.
CNN și New York Times dezvăluiseră încă din toamna anului 2021 că FBI-ul înclină spre teza scurgerii dintr-un laborator.
Le Monde scrie însă că explicațiile vagi și contextul politic încărcat îi fac pe mulți experți să aibă încă îndoieli pentru moment. Comunicatul de presă al FBI-ului i-a mulțumit însă pe susținătorii tezei privind scurgerile dintr-un laborator de SARS-CoV-2, cum ar fi biologul molecular Alina Chan, care găsește teoria «plauzibilă»:
„Accidentele de laborator au loc cu o frecvență surprinzătoare. Mulți oameni nu aud despre asta pentru că lucrul nu este făcut public. »
„Nu există un consens în guvernul SUA”
Oricum, explică Le Monde, opinia FBI-ului și a Departamentului Energiei rămâne minoritară. Statele Unite au șaptesprezece agenții de informații, dintre care șapte investighează originea virusului, la cererea președintelui Joe Biden. Dacă două agenții din cele șapte înclină acum spre o scurgere accidentală dintr-un laborator, celelalte cinci optează în schimb pentru contaminarea în natură (zoonoză) – cel mai frecvent scenariu pentru o pandemie. „În prezent nu există un consens în cadrul guvernului”, a recunoscut, vorbind cu Associated Press, purtătorul de cuvânt al Consiliului de Securitate al SUA, John Kirby.
Aici se situează principala problemă în această dezbatere. Nu există încă dovezi concludente care să susțină o ipoteză sau alta. Cea al zoonozei, de exemplu, se confruntă cu imposibilitatea până în prezent de a identifica animalul infectat care ar fi putut transmite virusul la om. Cea a scurgerii dintr-un laborator nu este mai avansată: niciuna dintre secvențele de virus la care se face referire de către principalele laboratoare și cunoscute până în prezent nu corespunde unui strămoș direct al SARS-CoV-2. În ambele cazuri, China blochează anchetele, amintește Le Monde.
