Începând cu acest an, persoanele cu nevoi speciale pot cere sprijin atunci când doresc să obține un loc de muncă, lucru care a devenit posibil o dată cu reglementarea procedurii de angajare asistată. Promotorii acestui serviciu, activiști din mediul asociativ notează că persoanele cu dizabilități sunt discriminate frecvent la angajare și speranța lor este că această procedură va schimba atitudinea agenților economici despre abilitățile de muncă a persoanelor cu nevoi speciale. Cum funcționează serviciul și ce rezultate au fost înregistrate, a căutat să afle Tamara Grejdeanu.
Din luna mai încoace, 29 de persoane cu nevoi speciale au reușit să-și găsească un loc de muncă prin intermediul serviciului de angajare asistată. Acesta este oferit de mai multe organizații obștești care își asumă sarcina să găsească cele mai potrivite oferte de muncă, care să corespundă nevoilor și abilităților beneficiarului. În egală măsură, în discuții sunt implicați și potențialii angajatori, care trebuie convinși uneori că au pe cine se bizui, spune Alexandrina Reaboi, coordonatoare de proiecte în cadrul Asociației Casmed, care oferă servicii de angajare asistată pentru zona de nord a Moldovei.
Alexandrina Reaboi spune că primii beneficiari ai serviciului sunt persoanele cu dizabilități dispuse să iasă din intimitatea casei și să se adapteze unor condiții noi:
„Sunt persoane care într-adevăr își doresc să obțină libertatea aceasta, inclusiv financiară. Își doresc să aibă un loc de muncă unde să plece zilnic, să socializeze, să se simtă importanți, să contribuie la succesele echipei.”
Pentru promotorii serviciului, activiști din mediul neguvernamental, angajarea a peste 25 de persoane este o reușită, întrucât, spun ei, experiența beneficiarilor arată mai degrabă reticența și ezitarea antreprenorilor atunci când decid să ofere sau nu un loc de muncă unei persoane cu dizabilități. Alexandrina Reaboi crede ce angajarea asistată nu va rezolva peste noapte problema, dar treptat, va schimba atitudinea celor care încă se împotrivesc:
„Chiar și noi, în procesul de acordare a serviciilor am văzut că sunt posturi de muncă lansate pe piața muncii, telefonezi și spun că te așteaptă, dar în momentul în care mergi cu beneficiarul la locul de muncă ca să îi propui această candidatură, automat primești refuz, că locul de muncă a fost deja ocupat. Încă este reticență și stereotipuri în societate.”
Experiența angajării asistate arată că nu doar agenții economici sunt neîncrezători, dar și membrii familiei, care preferă să-și țină apropiații acasă, decât să-i sprijine în dorința lor de a fi parte a unui colectiv, mai spune Alexandrina Reaboi.
Grija excesivă și uneori teama de atitudinile preconcepute din societate îi face pe mulți dintre părinți să stăvilească dorințele tinerilor cu dizabilități încă la etapa studiilor, atrage atenția Natalia Cojocaru, specialistă în cadrul Asociației Keystone Moldova, organizația care a lucrat cu pedagogi, părinți și tineri cu nevoi speciale în cadrul unui proiect pentru orientare profesională.
Natalia Cojocare spune că ghidarea în carieră este practic absentă în mediul educațional, lucru care derutează toți tinerii în alegerea meseriei, mai cu seamă pe cei care au nevoi speciale:
„Am avut situații când tinerii ne spuneau că își doresc o profesie la care însă, cu siguranță n-ar putea să se angajeze. Ar fi cazul meseriei de pompier, atunci când el are dizabilitate fizică, adică e utilizator de scaun rulant. Sau cineva spunea că are dizabilitate de vedere, dar vrea să fie șofer de tir. Deci nu are cum, pentru că condiția fizică nu-i permite. Și atunci, inclusiv aici s-ar putea lucra pe acest domeniu ca să explici copiilor care sunt abilitățile, care este potențialul lui și în ce domeniu ar putea să se angajeze.”
Mai mulți beneficiari ai Asociației Motivație, care a promovat activ conceptul de angajare asistată, și care și-au împărtășit experiența de angajare, recunosc că pe lângă sprijinul din afară, integrarea într-un colectiv de muncă, în societatea, depinde și de dorința unei persoane cu dizabilități de a demonta stereotipuri, de a-și asuma riscuri și responsabilități, altfel eforturile activiștilor sunt zadarnice.
