O familie dintr-o suburbie a Chișinăului și-a redus practic la zero cheltuielile anuale pentru factura la energie după ce și-a instalat un sistem geotermal de încălzire și panouri solare. Un producător de fructe și legume din raionul Călărași își asigură cu ajutorul soarelui consumul de energie a depozitului frigorific. O femeie de afaceri la Bălți depune eforturi tot mai mari pentru producerea brichetelor din biomasă, în condițiile unui deficit de materie primă. Istoriile lor sunt povestite într-un nou documentar „Pur și Simplu Moldova” despre alternative energetice în Republica Moldova, care va fi difuzat pe 5 mai. Autorii documentarului, Eugenia Crețu și Nicu Gușan, povestesc într-un interviu-avanpremieră care este starea energiei verzi surprinsă în film.

Eugenia Crețu: „Am vrut să vedem ce alternative are Republica Moldova astăzi pentru gazul rusesc și pentru energia electrică livrată din regiunea transnistreană, dacă putem miza cumva pe niște surse de energie regenerabilă și cât de independenți putem deveni din punct de vedere energetic...”

Nicu Gușan: „...și ce potențial local avem de producere a energiei electrice, în primul rând.”

Eugenia Crețu: „Ceea ce se numește energie verde.”

Europa Liberă: Și cum arată tabloul, ce ați descoperit?

Nicu Gușan: „Dacă pornim de la sursele locale, lucrurile arătau în felul următor: cea mai mare cantitate de energia regenerabilă produsă în R. Moldova provine din surse eoliene, adică vântul.”

Eugenia Crețu: „Mai mult de jumătate...”

Nicu Gușan: „Da, mai mult de jumătate din toată cantitatea de energie verde care se produce în R. Moldova revine energiei eoliene, apoi urmează energia produsă cu panouri fotovoltaice, hidroenergia și foarte puțină energie produsă cu biogaz.”

Europa Liberă: Vom vedea în film inițiative private? Cine sunt cei care au investit în resurse alternative energetice?

Nicu Gușan: „Sunt doar inițiative private. Statul poate subvenționa, statul trebuie să asigure și este obligat să asigure legi favorabile și să se asigure că pe piață există condiții atrăgătoare pentru investitorii locali, sau de peste hotare. Cei cu care am vorbit vor să-și asigure în primul rând investiția, adică vor să fie siguri că își pot recupera investițiile, pentru că ei, până la urmă, văd energia regenerabilă ca pe o afacere și vor să obțină profit.”

Eugenia Crețu: „Dar nu avem doar oameni de afaceri în film. Avem și povestea unei gospodării casnice, obișnuite. Prin exemplul acestei familii am vrut să arătăm cum s-ar descurca o gospodărie dacă și-ar instala, iată, ca în acest caz, un sistem de încălzire geotermal, baterii solare pe acoperiș. Desigur, este vorba despre niște investiții mari. Trebuie să subliniem acest lucru. Din cauză că R. Moldova este totuși o țară săracă, sunt încă puține astfel de inițiative. Pentru o gospodărie privată, costurile s-ar ridica la mai mult de 10.000 de euro. Nu oricine își poate permite investiția. În plus, nu ar fi nici măcar eficient, dacă vorbim de suprafețe mici, un apartament sau o casă mică, cel puțin pe termen scurt. În general, aceste investiții sunt de durată, pe termen lung.”

Europa Liberă: Adică cei care, de exemplu, au de gând să ia un credit de la bancă trebuie să înțeleagă că vor vedea economiile în timp?

Eugenia Crețu: „Exact. Și aceasta este problema – siguranța zilei de mâine, siguranța că își vor recupera banii atât cei care văd sursele regenerabile de energie ca afacere, cât și cei care investesc pentru propriul consum și se gândesc inclusiv la ecologie.”

Europa Liberă: Apropo, cât de mult contează aspectul acesta ecologic, este luat în calcul de cei care fac investiții sau de autorități prin programele pe care le desfășoară?

Eugenia Crețu: „Mie mi s-a părut că cel mai mult pentru un om totuși contează confortul, contează banii – de ce nu? –, pentru că familia care are un sistem de încălzire geotermal, deci se încălzește din căldura pământului, din energia pământului spune foarte clar că pentru ei este mult mai comod așa decât să facă focul, care implică un efort mult mai mare. Deci, confortul și economiile sunt pe primul loc, dar nu este de neglijat și aspectul ecologic, evident.”

Nicu Gușan: „Este un bonus care vine la pachet. Dacă ne uităm în statele Uniunii Europene, acolo, dimpotrivă, sursele regenerabile sunt încurajate inclusiv din considerente ecologice. La noi, probabil, ecologia încă nu a devenit o prioritate. Mereu ne scuzăm că suntem săraci și avem o economie slabă, trebuie să punem accentul pe dezvoltarea economiei mai întâi și apoi să ne gândim la ecologie ș.a.m.d. Dar vedem că în ultimii ani lucrurile s-au acutizat, iar problemele ecologice ne ajung din urmă. Documentând acest film, am văzut că nu mai avem potențial, nu mai are rost să investești într-o hidrocentrală, de exemplu, pentru că tendința tuturor râurilor din Republica Moldova este de secare sau înnămolire și nu ai unde să pui o hidrocentrală, oricât de mică ar fi aceasta. Sau chiar dacă a existat o tentativă, cineva și-a construit anii trecuți o hidrocentrală undeva lângă Brânzeni...”

Eugenia Crețu: „...pe râul Răut, cel mai mare râu intern.”

Nicu Gușan: „Cineva și-a făcut o hidrocentrală. Specialiștii ne-au spus că, deși au instalat două turbine de un megawatt putere capacitate fiecare dintre ele, oricum ele nu lucrează la capacitatea maximă, iar ceea ce se produce acolo nu a meritat nici investiția, nici efortul.”

Eugenia Crețu: „Dar cel mai important este că a produs un dezastru ecologic, efectiv râul a secat, peștii au ieșit la mal.”

Nicu Gușan: „Exact, la asta voiam să ajung. Primarul din Căzănești, satul vecin, ne-a povestit cum sătenii nu înțelegeau unde a dispărut apa peste noapte.”

Europa Liberă: Cât optimism există printre agenții economici după ce au pus în aplicare sisteme care le permit să facă economii la consumul de energie electrică, de exemplu? Astăzi, cum își văd investiția făcută?

Eugenia Crețu: „Cei care și-au instalat turbine eoliene au o problemă cu aceste instalații, pentru că majoritatea sunt second-hand, cumpărate din țările europene, iar statul le oferă pentru energia furnizată în rețea un tarif cu mult mai mic decât dacă ar aduce niște mori de vânt noi. Dar asta ar însemna investiții mult mai mari. Și atunci, mulți dintre ei se întreabă dacă merită, își fac propriile calcule și-și dau seama că este o investiție de durată mult prea mare și optimismul le cam dispare, întrucât pentru orice om de afaceri este important să aibă un profit cât mai curând.”

Nicu Gușan: „Un agricultor din raionul Călărași la care am fost ne-a arătat un proiect mic, dar care funcționează și ne-a povestit cum poate deveni și profitabil într-un anumit moment. Și-a instalat panouri solare pe depozitul frigorific și în câțiva ani a reușit să asigure tot consumul de curent electric al frigiderelor. Ne-a explicat că atunci când panourile solare produc un surplus de energie, acesta este transmis în rețeaua electrică, ca apoi când panourile solare nu produc energie să ia înapoi din rețea acea cantitate de curent. La sfârșit de lună, se trage linie și se decontează în cazul în care a luat mai mult din rețea decât a dat. Agricultorul mai spunea că în perioada caldă a anului, când frigiderul lucrează la capacitate maximă, economisește aproximativ 40-50.000 de lei pe lună, bani pe care trebuia să-i dea pentru curent electric. Cu banii economisiți, achită creditul luat pentru panourile solare, iar în decurs de câțiva ani va plăti toată datoria. Panourile solare vor deveni apoi profitabile. Ne-a convins, într-un fel, cum poate deveni competitiv el ca agricultor.”

Eugenia Crețu: „De fapt, astfel de proiecte sunt tot mai populare anume printre întreprinderile mici și mijlocii. De exemplu, un producător de mobilă, un magazin mic, sau un producător agricol mic poate câștiga instalându-și un sistem de baterii solare, un sistem fotovoltaic. Există o perspectivă aici.”

Europa Liberă: Îmi aduc aminte, era anul 2016, când scriam că încălzirea cu biomasă devine tot mai populară în R. Moldova, s-au instalat cazane în instituții școlare, în instituții publice. Cum s-au schimbat lucrurile între timp?

Eugenia Crețu: „Da, a fost atunci un boom pe piața energetică a R. Moldova, în mare parte grație unui proiect inițiat de partenerii internaționali – PNUD în acel caz –, care au promovat pe scară largă energia din biomasă. Au avut caravane prin școli, au oferit granturi producătorilor de biomasă, au ajutat gospodăriile casnice și instituțiile să-și instaleze cazane, ca să treacă la această formă de energie mult mai ecologică. Între timp însă, lucrurile s-au schimbat mult. Din păcate, o dată ce s-a terminat acest proiect, s-a „dezumflat” și interesul pentru această formă de energie. Din circa 150 de producători de biomasă, pe piață au rămas acum mai puțin de 30 și aceștia se descurcă tot mai greu. Motivul principal este lipsa de materie primă. Asta pare ciudat pentru o țară în care ard deșeurile vegetale pe câmpuri, iată am văzut în această primăvară că pompierii au avut foarte mult de lucru din cauza vegetației aprinse. Și acest deficit de materie primă a făcut ca prețurile la peletele și brichetele din biomasă să se dubleze. Interesul oamenilor sau al instituțiilor nu a dispărut, dar nu prea există aceste pelete pe piață, nu au de unde să le ia.”

Europa Liberă: Și nu este mai ieftin.

Eugenia Crețu: „De fapt, între timp au crescut prețurile și la lemne, și la cărbuni, și la gaz, și la electricitate. Deci în principiu diferența nu este atât de mare, problema este că e un deficit de produse din biomasă. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că producătorii agricoli de la care cumpărau cei care fac pelete, brichete, granule din biomasă au crescut peste noapte prețurile, pentru că au văzut că există cerere pe piață și ăsta e probabil un lucru firesc într-o economie de piață. Un alt aspect este că unii dintre ei s-au reorientat și au început ei înșiși să producă biomasă, cum se întâmplă de exemplu cu un mare producător de ulei de floarea-soarelui care și-a cumpărat echipamente și a început să producă aceste pelete și brichete și le duce la export, unde le vinde mai scump, evident.”

Europa Liberă: Avea R. Moldova un angajament ca, până în anul 2020, 20 la sută din energia consumată să fie energie verde. Ce s-a ales din acest obiectiv, în ce măsură s-au apropiat de această cifră?

Eugenia Crețu: „Nu doar că s-a apropiat, dar chiar a depășit această cifră, însă doar pe hârtie. Sa recurs la un truc, de fapt. S-a făcut un recensământ al gospodăriilor casnice și autoritățile au întrebat oamenii cum se încălzesc, dacă folosesc lemne, paie, tizic etc. și au adăugat aceste cifre la biomasă. În schimb la alte capitole stăm foarte prost. De exemplu, energia electrică din surse regenerabile ar trebui să reprezinte 10 la sută, și nu reprezintă decât 3 la sută. Deja există o strategie nouă pentru anul 2030, dar fără indicatori clari, pentru că, se pare, autoritățile nu prea stăpânesc situația, nu prea știu care este tabloul real.”