Viața pictorului Alphonse Mucha s-a schimbat după vizita făcută în Bosnia-Herțegovina în intenția de o deschide către lumea civilizată. A fost o vizită cu un impact profund nu doar asupra imaginii Bosniei în Europa ci și asupra vieții artistului.

Alphonse Mucha (1860-1939) a fost un artist ceh care s-a făcut cunoscut prin afișele sale fantastice cu femei frumoase, create pentru a ilustra campanii publicitare.

Pe când picta acest afiș, în 1899, pentru șampania Moet, Mucha a câștigat un comision bine plătit pentru decorarea pavilionului Bosniei-Herțegovina la Expoziția Universală de la Paris, 1900.

Expoziția prezenta realizările tehnice și culturale din 40 de țări, care și-au construit pavilioane pentru eveniment.

Înainte de deschiderea expoziției, Mucha a primit un abonament feroviar pentru a călători prin Bosnia în vederea cercetărilor. Ulterior, scria: „Am fost nu numai foarte mulțumit de călătoria mea, ci și uimit. Ceea ce căutam atât de intens în tot acest timp am găsit printre slavii din Balcani. ”

Mucha, a cărui patrie se afla și ea sub controlul austro-ungar, a remarcat că, în timp ce ilustra „evenimentele glorioase și tragice din istoria [Bosniei], m-am gândit la bucuriile și durerile propriei mele țări și ale tuturor slavilor”.

Efortul lui Mucha de a prezenta Bosnia vizitatorilor de la Expo Paris (48 de milioane, după estimări) a fost finanțat de Imperiul Austro-Ungar, dornic să prezinte teritoriul balcanic ca pe o „colonie model”.

Pentru acele picturi de mari dimensiuni, Mucha s-a inspirat din legendele și istoria bosniacă.

Deși și-a petrecut mare parte din viața creatoare la Paris, Alphonse Mucha s-a considerat mereu un artist ceh.

Faimoasa actriță Sarah Bernhardt își descria prietenul colaborator ca pe „un ceh din Moravia nu numai prin naștere și origine, ci și prin simțire, prin convingere și prin patriotism”.

Un reportaj publicat de revista Scientific American spunea lapidar că pavilionul ilustrează „nu numai istoria [Bosniei], ci și progresele realizate în artele și industriile, agricultura, educația, căile ferate etc.”

Pe când se străduia să ilustreze moștenirea strămoșilor săi slavi, Mucha a avut, după cum spunea mai târziu, un moment de revelație: „Era miezul nopții și acolo eram singur în studio ... printre poze, afișe și panouri. Am devenit deodată foarte surescitat. Mi-am văzut opera împodobind saloanele celei mai înalte societăți sau măgulind oamenii din marea lume cu portrete zâmbitoare și înnobilate. Am văzut cu ochii minții cărțile pline de scene de legendă, ghirlande florale și desene care glorificau frumusețea și tandrețea femeilor.

„Îmi risipeam astfel viața, viața mea prețioasă, în vreme ce națiunea mea era pusă să-și potolească setea bând apă din șanțuri ... În timp ce stăteam acolo meditând la toate acestea, am făcut un legământ solemn că îmi voi dedica restul viața creând pentru pentru națiunea mea".

Operele expuse la Expoziția de la Paris i-au adus Legiunea de Onoare din partea guvernului francez. După aceea, Mucha a găsit un patron pentru a finanța Epopeea Slavă, ciclu de picturi ilustrând istoria și mitologia slavilor. A început această epopee picturală în 1910, când țara sa era încă parte a Imperiului Austro-Ungar și a terminat-o în 1928 - la 10 ani după ce Cehoslovacia a obținut independența.