„Dacă noi nu cunoaștem istoria de acum 30 de ani, păi ce să mai spunem de istoria din urmă?”(FOTO/VIDEO)

Pe parcursul celor 28 de ani de independență, autoritățile Republicii Moldova au spus că în 1992 la Nistru a fost război de eliberare națională, război de independență, război pentru integritatea teritorială. Recent însă ministrul de externe, Aureliu Ciocoi, a declarat Europei Libere: „Din păcate, nu există o abordare generală, unică, națională, nu s-a făcut o analiză profundă a ceea ce s-a întâmplat din 1990 până în iulie 1992, când a fost semnat acordul de încetare a focului între Elțin și Snegur, președinții de atunci ai Federației Ruse și Republicii Moldova”. Aureliu Ciocoi spune: „Deci, suntem - ca să mă exprim mai diplomatic - într-o apreciere haotică a trecutului nostru recent”. Această declarație a șefului diplomației vine după ce anunțase mai devreme că: „factologic, armata rusă a intervenit pe Nistru pentru a opri vărsările de sânge”. Ce-și mai amintesc moldovenii despre evenimentele sângeroase din 1992? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

* * *

Ce a fost în 1992 la Nistru? În noaptea de 1 spre 2 martie, forțele paramilitare, deschizând foc din pistoale-mitraliere, au ocupat sediul Comisariatului de poliție din Dubăsari. Au fost luați ostatici câteva zeci de polițiști. Dimineață pe toate podurile și pe toate șoselele de pe malul stâng al Nistrului au fost instalate posturi de gardiști și cazaci, având în dotare transportatoare blindate. Pe 2 martie încleștarea s-a mutat la Cocieri, unde exista o unitate a fostei armate sovietice. Din depozitele acelei unități au luat arme atât susținătorii republicii lui Smirnov, cât și localnicii care sprijineau autoritățile de la Chișinău. Ziua de 2 martie este considerată în Republica Moldova ca începutul războiului de la Nistru. Ce se mai cunoaște astăzi despre ce s-a întâmplat atunci? Am adunat mai multe păreri la Cimișlia, raion de unde în 1992 peste 300 de localnici au plecat să apere independența țării.

– „La Nistru a avut loc un război între forțele rusești și Armata Națională. Au fost trimiși pe prima linie colaboratorii Ministerului Afacerilor Interne, pentru că la acel moment încă nu era Armata Națională.”

Europa Liberă: Rusia niciodată n-a recunoscut că a fost implicată în acel conflict armat.

– „Nouă ne pare rău și de declarațiile lui Ciocoi, care a spus că Rusia a intervenit și a oprit războiul, dar Rusia nu recunoaște. Care claritate dar atunci? Și cine spune minciuni? Eu cred că sunt amândoi mincinoși – și Ciocoi, și Rusia.”

Europa Liberă: Și cum vedeți soluționarea acestei probleme?

– „Moldova nu trebuie să fie împărțită, că vor rușii. Dacă noi o să începem a fărâmița pământul ista atât de mic, noi o să rămânem fără un stat care este Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar cum pot să se apropie cele două maluri ale Nistrului?

– „Dacă ar vrea populația tare, eu cred că ar fi influențați și politicienii și numaidecât noi am fi împreună cu România și dacă vom fi împreună cu România, vom fi în Europa. Asta este soluția!”

Europa Liberă: Igor Dodon insistă pe ideea convocării unui referendum național, să fie chemați cetățenii de pe un mal și altul al Nistrului să spună cum văd ei soluționarea acestei probleme.

– „Igor Dodon are foarte multe fețe. El azi vorbește una, mâine poate să vorbească alta, adică, reieșind din circumstanțele convenabile lui.”

Europa Liberă: Dar cine va avea vocea decisivă în soluționarea acestei probleme transnistrene?

– „Eu cred că tot populația. De ce noi trebuie să ne uităm la spate, că stă Rusia? Noi trebuie să hotărâm, dacă noi suntem independenți, dacă noi, într-adevăr, suntem un popor cu demnitate...”

Europa Liberă: Dar societatea e dezbinată?

– „Da, societatea îi foarte dezbinată.”

Europa Liberă: Și atunci?

– „Societatea este dezbinată, pentru că acei care-s patrioți și cu mintea lucidă îs plecați după hotare. Au rămas acei care gândesc că o să se întoarcă înapoi Uniunea Sovietică și o să fie pâinea cu 16 copeici și rachiul cu 4,12 sau 3,69 ruble cât era. Asta n-o să fie niciodată!”

Europa Liberă: Dvs. acum mai treceți Nistrul?

– „Da, se întâmplă uneori.”

Europa Liberă: Și?...

– „Mă simt foarte și foarte incomod când ajung la frontiera dintre, să-i spunem, malul drept și malul stâng, ca s-o trecem, e foarte mare umilință. Eu cred că ei nu vor vrea niciodată să-și retragă nici Rusia armata, nici Transnistria să-și ridice moneda. Fiecare, odată ce a ajuns la guvernare, vrea să guverneze. Crimele organizate se fac prin Transnistria, care discreditează și Republica Moldova, dar Transnistria de discreditare nu se teme. Noi ne temem, că noi suntem fața republicii la nivel mondial, nu-i Transnistria.”

Europa Liberă: De Ucraina depinde ce poziție, ce voce va avea în cadrul acestor negocieri în formatul „5+2”?

– „Da, foarte mult depinde. Depinde de Ucraina și de Rusia. Rusia n-o să-și retragă eu cred că degrabă, ea are un interes geopolitic, armata este orientată spre țările balcanice și acesta este un plațdarm (cap de pod) pentru Rusia.”

Europa Liberă: Și n-o să renunțe?

– „N-o să renunțe. Niciodată n-o să renunțe! De atâta repet încă o dată: ne salvează frontiera pe Nistru, Unirea cu România și să intrăm în Europa.”

Europa Liberă: Și asta se numește patriotism?

– „Da! Noi n-o să mai putem întoarce malul stâng al Nistrului, nu.”

Europa Liberă: Dar se zice că cedări de pământ dacă se fac, e păcat.

– „Dar altă soluție eu nu văd. Da, vrea și Tiraspolul, și malul stâng să fie cu noi, dar soluția asta n-o să fie niciodată, în favoarea noastră n-o să fie niciodată.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, am ajuns cu microfonul aici, la Cimișlia, și întrebăm localnici dacă își mai amintesc ce a fost în ‘92 la Nistru.

– „Cei care își amintesc mai puțin vin la piață, pentru că nu au ce cheltui.”

Europa Liberă: Cine cu cine a luptat atunci?

– „Eu, de pildă, am luptat cu rușii.”

Europa Liberă: Dvs. sunteți participant?

– „Da, sunt participant. Am fost pe toată durata.”

Europa Liberă: Și pentru ce ați luptat?

– „Pentru restabilirea orânduirii constituționale în Republica Moldova, dar intervenția armatei ruse a fost, practic, hotărâtoare, pentru că nepregătirea trupelor noastre, dar în principiu a polițiștilor, care au altă destinație și alte sarcini...”

Europa Liberă: Moscova niciodată n-a recunoscut că s-a implicat în acest conflict.

– „Nici n-o să recunoască, dar eu am vorbit, chiar personal am vorbit cu mercenari veniți din țările baltice, care erau la noi, la Gura Bâcului, ne-am întâlnit. Erau extrem de echipați.”

Europa Liberă: Și a meritat acea vărsare de sânge la Nistru?

– „S-a meritat, pentru că acea generație de luptători pentru independența țării, pentru că, practic, independența era pusă sub semnul întrebării...”

Europa Liberă: Există șanse ca să fie reunificate cele două maluri ale Nistrului?

– „Există șanse, numai că trebuie voință politică și cu ajutorul țărilor serioase se poate...”

Europa Liberă: Care țări?

– „Statele Unite ale Americii, Rusia; ele au interese aici, în zonă, și undeva o implicare mai activă a României.”

Europa Liberă: Această reglementare transnistreană ar trebui să ajungă la oferirea unui statut pentru această regiune?

– „Pentru ce să-i dăm statut aparte?”

Europa Liberă: Păi, în formatul de negocieri „5+2” nu se negociază inclusiv oferirea unui statut politic acestei regiuni?

– „Eu cred că problema statutului este o problemă de fărâmițare a țării și nu-i în interesul populației autohtone, reieșind din faptul că în Transnistria s-a adus o populație străină teritoriului nostru, care și guvernează.”

Europa Liberă: Președintele Igor Dodon a insistat pe ideea că, dacă se ajunge la identificarea unei soluții, atunci trebuie să fie organizat un referendum și în cadrul plebiscitului cetățenii de pe un mal și celălalt al Nistrului să spună cum văd ei viața în continuare împreună.

– „Igor Dodon îndeplinește ceea ce din ‘92 se străduiesc rușii să îndeplinească. El aduce mesajul lor sub altă formă.”

Europa Liberă: Adică?

– „Eu cred că Igor Dodon e un om vândut, practic, intereselor altor țări și nu lucrează el pentru interesele noastre, deoarece și lumea la piață vorbește că și rușii se miră de unde atâția bani pot duce moldovenii la Moscova, dintr-o țară atât de săracă. Și asta el îi exponentul principal. Moldovenii ar trebui acum să se gândească cum să-l debarce, ca să nu facă gafe istorice majore care vor avea niște urmări extrem de grave pentru noi, ceea ce totuși eu nu cred, pentru că eu nu cred că țările mari au interes pentru asta. Dacă este linia de foc a pământului în care ard vulcanii și se cutremură pământul, noi suntem pe linia strategică de foc. Iaca situația noastră așa-i.”

Europa Liberă: Ce a fost în 1992 la Nistru?

– „Ce a fost? A fost o intervenție a Rusiei contra Moldovei.”

Europa Liberă: Cine cu cine a luptat?

– „A luptat poporul moldovenesc contra imperialismului rus. Imperialismului rus peste tot năvălește - și asupra Gruziei, și asupra Ucrainei, și Crimeea a ocupat-o, și regiunile Luhansk și Donețk. Asta numai intervenția rusă-i peste tot.”

Europa Liberă: Și de la distanța de 30 de ani aproape, credeți că mai e posibil să fie soluționată problema transnistreană?

– „Numai dacă rușii vor ceda, altfel nu facem nimic.”

Europa Liberă: Dar cum înțelegeți această cedare a Rusiei?

– „Să plece, să-și iar armata din Transnistria și să plece la ei acasă. Și asta-i tot!”

Europa Liberă: Ce statut ar merita această regiune?

– „Ar trebui să fie în rând cu toate raioanele care sunt în Republica Moldova, nu statut aparte, doar acolo-i teritoriul nostru, îi pământul nostru, nu-i al lor, că ei au venit și s-au stabilit cu traiul și vor să spună că-i al lor, teritoriul lor. De unde-i al lor, că au venit ca ocupanți? E teritoriul nostru, e pământul nostru, până la Bug a fost țara noastră.”

Europa Liberă: Se poartă negocieri în formatul „5+2”, unde participă Chișinăul, Tiraspolul, Moscova, Ucraina, OSCE, Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană. Aceste negocieri până astăzi au dat vreun rezultat?

– „Nu se vede, nu văd eu mișcări înspre bine, cam prea multe cedări din partea Chișinăului și nicio cedare din partea Tiraspolului. Asta e. Și din partea Moscovei nici atât.”

Europa Liberă: Vă mai amintiți ce s-a întâmplat în ‘92 la Nistru?

– „D-apoi cum nu-mi amintesc?!”

Europa Liberă: Ce a fost atunci?

– „Război între Transnistria cu Rusia și Moldova noastră. Știu, că eu în anul acela am născut fata, în ‘92. Țin minte anul acela ca amuia, nici nu pot să-mi aduc aminte. (Plânge.)”

Europa Liberă: Dar de ce armata rusă nu vrea să plece acasă?

– „D-apoi dacă li-i bine în Moldova, toate celea este. Cum să se ducă ei acolo? În Rusia ce să facă? Eu am un băiat, iaca nu de mult a venit din Rusia și a zis că s-a săturat acolo... A fost greu, tare greu a fost.”

Europa Liberă: Mai credeți că e posibil să se unească cele două maluri ale Nistrului?

– „Parcă-i Moldovă independentă. Aș vrea să fim singuri stăpâni în țara noastră, nu să ne conducă cineva din alte părți. Eu, de pildă, nu aș vrea România și cu Moldova, nu.”

Europa Liberă: Dar ce statut ar merita această regiune transnistreană, dacă se ajunge la o înțelegere?

– „D-apoi Moldova ce nu-i tot statut ori ce? Acolo îs tot moldoveni de-ai noștri, săracii, și, iaca, suferă și ei, suferim și noi.”

Valentina Ursu sunt, de la Radio Europa Liberă. Pot să vă adresez o întrebare?

– „Poftim, dacă...”

Europa Liberă: Acum se discută foarte mult despre ce a fost în 1992. Vă mai amintiți ce s-a întâmplat la Nistru?

– „Cu Nistru nu pot să spun, pentru că nu am participat.”

Europa Liberă: Dar cine cu cine a luptat în ‘92?

– „Au băgat lumea așa și au calicit-o acolo, nu s-au înțeles nacealnicii între dânșii și au calicit lumea. Iaca ce a fost.”

Europa Liberă: Dar de la ce?

– „Ei, de la ce? De la suveranitatea asta, eu știu de la ce, nu știu, nu pot să spun.”

Europa Liberă: Dar acum cum ați vrea să fie rezolvat acest conflict transnistrean?

– „Să fie pace, să se înțeleagă moldovenii cu cei din Pridnestrovia (Transnistria), pensiile să le mărească, să avem de lucru, băieții noștri să aibă și să vină acasă de peste hotare. Lumea pleacă, pentru că n-are la ce ședea. Eu am doi băieți și s-au dus, săracii.”

Europa Liberă: Ce statut ar merita regiunea transnistreană să i se confere?

– „Nu pot să spun.”

Europa Liberă: Cum vreți Dvs. să fie rezolvată problema transnistreană?

– „Pe cale pașnică.”

Europa Liberă: De cine depinde această rezolvare a problemei?

– „De cei mai de sus. Dar noi, ce? Au să zică: hai acolo. Hai acolo. D-apoi ce-o să facem?...”

– „Nouă nu ne trebuie. Așa teritoriu mic, așa țară mică și să mai fie federalizată, nu. Rusia e mare, las’ să se federalizeze cât vrea, dar noi, o țară așa de mică și să ne mai federalizăm... Pentru ce? Trebuie să fim o țară unitară.”

Europa Liberă: Și viitorul Moldovei – mai aproape de Est, mai aproape de Vest?

– „Mai aproape de București! Asta-i părerea mea.”

Europa Liberă: Dar cu Transnistria cum facem?

– „Păi o luăm cu noi... (Râde.) Trebuie să meargă cu noi împreună, este teritoriul nostru.”

Europa Liberă: Dar o să mai curgă multă apă la moara așteptării?...

– „Păi... mai are Nistrul și Prutul de curs.”

Valentina Ursu sunt. Europa Liberă a ajuns cu microfonul aici, la Cimișlia, și întrebăm localnicii dacă își mai amintesc ce s-a întâmplat în ‘92 la Nistru.

– „Conflict armat între Armata Națională și armata rusă, în care au fost peste 300 de morți și mulți calici au rămas.”

Europa Liberă: Dar vă este clar de ce a izbucnit atunci conflictul?

– „Mie, da.”

Europa Liberă: Din ce motiv?

– „Din neînțelegerile dintre conducere, nu vor să cedeze nici unii, nici alții și de atâta și se ține conflictul acesta.”

Europa Liberă: Dar cine și ce cedări ar trebui să facă?

– „În primul rând, Rusia ar trebui să-și retragă armata și conducerea noastră cu Pridnestrovia ar trebui să iasă la o înțelegere, care să convină și pentru populația de acolo, și pentru populația din partea asta.”

Europa Liberă: Ce statut ar merita această regiune transnistreană?

– „Da, cred că cum pentru Găgăuzia s-a făcut autonomie, las’ să fie și acolo autonomie.”

Europa Liberă: Dar în acești aproape 30 de ani, cine a făcut cedări?

– „Cred că nici unii, nici alții.”

Europa Liberă: Și câți ani ar mai trebui ca cele două maluri ale Nistrului să se reintegreze?

– „Cred că în viitorul apropiat poate se va merge la o concluzie oarecare...”

Europa Liberă: Ați mers vreodată în stânga Nistrului?

– „Am mers. Îi mai mult cu Rusia Pridnestrovia, partea noastră-i mai mult cu Europa. Ne-au desfăcut în mai multe părți și prea multe partide politice sunt în Moldova, de atâta și se întâmplă toate acestea.”

Europa Liberă: Dacă s-ar ridica nivelul de trai, dacă ar fi salarii mai bune, pensii mai bune, nu ar fi corupție, nu s-ar ajunge mai repede la o prosperitate și lumea ar vedea viitorul altfel?

– „Da, asta așa-i, dar cum să ajungem fără corupție și fără...”

Europa Liberă: Să alegeți dvs., în vârful puterii să ajungă oamenii cei mai buni, care să vă îndreptățească așteptările.

– „Când ajung acolo, toți își schimbă și viziunile politice, și mentalitatea și-o schimbă.”

Europa Liberă: Dacă ați fi Dvs. în fruntea puterii, ce ați face ca să rezolvați această problemă transnistreană?

– „Cred că totuși aș ceda mai mult. Timpul o să arate care mai bun sprijin o să fie – al Europei sau al Moscovei.”

Europa Liberă: Armata Rusiei trebuie să plece acasă?

– „Ar trebui.”

Europa Liberă: Dar de ce nu pleacă?

– „Pentru că au interesul lor aici. Cum a fost pe timpul Uniunii Sovietice, armata asta ținea Balcanii; e răscrucea drumurilor aici, la noi în Moldova, e de-o importanță mare în geopolitică, dar suferă populația noastră.”

Europa Liberă: Ce se mai cunoaște despre declanșarea conflictului armat de la Nistru din ‘92?

– „Chiar îmi pare foarte rău despre declarațiile ministrului de externe și nici nu-mi ajung cuvinte. Sincer să vă spun, sunt foarte indignată, îmi pare foarte rău, pentru că au trecut atâția ani și noi nu vrem să spunem lucrurilor pe nume.”

Europa Liberă: Dar ce a fost atunci, în ‘92, la Nistru?

– „Dar cum ce a fost în ’92?! A fost un conflict între armata rusă și armata Moldovei! Păi, Armata a 14-a, știe toată lumea că sunt și acum muniții, armamentul armatei care a rămas pe teritoriul Transnistriei, care până în ziua de azi nu sunt evacuate și asta este o problemă. Și noi acum spunem că rușii au venit să ne vrea binele?!... Doamne ferește! Cum se poate un ministru de externe să-și permită să facă așa declarații? Asta este culmea! E puțin spus că ne-a scuipat în suflet, asta reiese că suntem nimeni, dacă noi nu cunoaștem istoria de acum 30 de ani, păi ce să mai spunem de istoria din urmă? Păi sunt oameni vii, suntem cei care am trăit zilele când a fost conflictul în Transnistria. Nu se poate, nu se poate! E foarte rușinos! Îmi pare foarte rău. S-au pierdut vieți nevinovate, s-a vărsat sânge, au rămas copii orfani, familii distruse... Și care este sensul, doamnă, că noi am ajuns acum și nu spunem lucrurilor pe nume? Păcat de așa o națiune! Trebuie să spunem lucrurilor pe nume, așa cum a fost: da, armata rusă a venit pe teritoriul nostru, a fost un conflict armat și astea sunt consecințele! Și în ziua de astăzi este bucata aceasta de pământ de partea cealaltă de Nistru care plânge.”

Europa Liberă: Se vor reunifica, se vor reintegra cele două maluri ale Nistrului?

– „Sperăm foarte mult, dar doar cu implicarea forțelor din Occident, pentru că, din păcate, în Republica Moldova nu sunt politicieni care să fie cointeresați în rezolvarea conflictului respectiv. Ne pare foarte rău că miniștrii, președintele de țară au ajuns la conducere să ne trădeze în fața rușilor. Foarte urât! Noi trebuie să trăim bine cu toți vecinii - și cu rușii, și cu ucrainenii, și cu europenii, și cu toți, dar noi trebuie să spunem lucrurilor pe nume, pentru că asta este istoria noastră care ne doare.”

Europa Liberă: Ce statut merită această regiune?

– „Eu cred că trebuie să se hotărască să fie înapoi Moldova unită. Plânge Nistrul, fără statut, este o porțiune a Moldovei și a fost de-o viață. Să se termine odată conflictul acesta, să se clarifice și să pună punctul pe „i”. Nu se poate să ne transnistrizăm, să ne numim separatiști, neseparatiști, e foarte urât lucrul acesta. Suntem toți moldoveni ai neamului, ai plaiului și, dacă nu le place români, las’ să fie moldoveni, dar fără armata rusă și uniți într-un stat, că ei se declară stataliști. Da, avem președinte care se declară statalist. Ce fel de statalist este el, dacă merge în Transnistria și pune flori la cazaci, la monumentul lor? Foarte urât! Îmi pare rău.”

– „S-a început conflictul în ‘92. Nu noi l-am pornit, dar tot ai noștri moldoveni cu securitatea rusă l-au pornit, ca să se poată ascunde securiștii noștri din Moldova, ca să ducă arhiva încolo, în Tiraspol, să nu mai știe nimeni. Și rușii n-au acel interes ca să dea drumul la independența Moldovei. Anume de atâta noi și în ziua de azi suntem asupriți de dânșii și ne tot prostesc pe noi că dacă ne apropiem de Europa. Vasăzică la toți le place Europa, America, Canada și toți spun că... „Ei, acolo e NATO, noi nu vrem cu NATO”. Dar, oameni buni, și transmit și la moldovenii noștri: „În Europa toate țările sunt în NATO și văd că trăiesc tare bine și n-au nicio problemă. Și în America, 41% de ruși vor să plece din Rusia. Din ce cauză? Pentru că au zis că în Rusia îi banditism, sărăcie și mafie.”

Europa Liberă: În acești ani, din ‘92 încoace, se negociază pentru ca să se identifice o soluție durabilă pentru problema transnistreană și trebuie să i se ofere un statut politic.

– „Dar nu trebuie niciun statut, că acolo-s tot aceiași cetățeni ca și în partea asta – moldoveni și acolo, moldoveni și aici; ruși și acolo, ruși și aici. Eu nu văd niciun statut nimic. Pentru ce statut?”

Europa Liberă: Dar această reîntregire a celor două maluri ale Nistrului ar suporta un cost din partea Republicii Moldova?

– „Desigur că ar costa, dar noi nu ne mai uităm la costuri, dar dacă le vor da dreptul la veto și lor ca și aici, apoi noi nu mai facem nimic, republica noastră o să rămână îngenuncheată în vecii vecilor. La noi președintele țării e un antinațional, dar moldovenii noștri nu vor să înțeleagă că el e antinațional.”

Europa Liberă: Igor Dodon, în calitate de șef de stat, a zis că el ar putea să găsească compromisul și să rezolve această problemă. Cu ce preț?

– „O s-o facă o gubernie a Rusiei și, iaca, el cu asta se prezintă, dar asta nu-i problemă hotărâtă, ca să federalizezi țara, să vinzi țara pentru așa ceva. Trebuie și noi să fim mai îndrăzneți, că altfel noi... dacă ei cum ceva, gata, ei se duc la Moscova și au susținere. Știți, doamnă, eu vă spun așa, dacă ei n-ar avea susținerea Moscovei, la noi nici găgăuzii n-ar mai căsca gura și nici ei. Asta totul Rusia face și n-avem noi ce mai grăi că, iaca, Transnistria, acolo nu-i Transnistria, asta-i Federația Rusă și armata a trebuit demult scoasă. Rusia are interesul de un plațdarm (cap de pod) aici la noi, în Basarabia, n-are ea nevoie de drujba (prietenia) moldovenilor cât îi negru sub unghie. Și, iaca, asta-i, ei ca să aibă interes aici, să fie mai aproape de Balcani, mai ales că aici e și NATO în România și ei „hai să ținem, chipurile, că noi vă mai ajutăm, vă mai dăm încolo-încoace” și-i prostesc pe moldoveni că voi sunteți moldoveni, dar nu români și iaca așa-i treaba.”

– „Aici plațdarmul îi foarte bun, pentru că, dacă se duc rușii de aici, apoi aici au să intre alții.”

Europa Liberă: Cine?

– „Cine? Americanii. D-apoi altcineva cine, dacă-i NATO?”

Europa Liberă: Și câți ani ar mai trebui va să fie rezolvată această problemă transnistreană?

– „Noi n-o să fim pe fața pământului când o să fie asta, încă dacă-o mai fi.”

Europa Liberă: De ce sunteți pesimist?

– „Da’ eu cred că n-o să mai fie niciodată. Că ei, rușii, cu una, cu două n-au să cedeze pământul acesta. Și gata! Ei spun că-i al lor încă de pe vremea lui Suvorov, de când cu Cantemir, cu toate nebuniile acestea.”

– „Eu aș renunța la regiunea transnistreană din simplul motiv că se urmărește transnistrizarea Republicii Moldova, nu integrarea Republicii Moldova. Rusia propune Donbasul să-l transfere în varianta transnistreană. Rusia are nevoie de pârghii și asta-i o pârghie și frâiele în mâini o să le țină permanent. E clar că politicienii de la Chișinău, dacă era dorință, se ajungea la altă situație.”

Europa Liberă: Dar voința asta politică cum ar putea și trebuie să fie exprimată?

– „Trebuie de discutat pe masă. La noi se discută pe sub masă, la noi se declară una... Am ajuns la aceea că Ștanski și cu Șevciuk erau în asediu la Chișinău. Acesta-i circ.”

Europa Liberă: Dialogul dintre Igor Dodon și Vadim Krasnoselski a dat roade?

– „Nu poate să dea roade, că nu de dânșii depinde. Asta-i un fel de mimare și colb în ochi.”

Europa Liberă: Și, până la urmă, cetățenii de pe un mal și celălalt al Nistrului au mai mult interes comun sau mai degrabă lucruri care-i dezbină?

– „La momentul de față nu există comunicare, la nivel de popor nu se discută tema asta, nu-i o prioritate, fiindcă la noi poporul conștientizează că nu de dânsul depinde, îi politica rusă...”

– „Când vedem la ziua de azi ce se întâmplă, când ministrul afacerilor externe face așa declarații, noi, poporul simplu, pur și simplu ne vine să ne luăm lumea în cap și nici nu știu încotro s-o apucăm și ce să mai facem de așa tâmpenii care se petrec în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar ce vă deranjează în Moldova?

– „Mă deranjează faptul că „armata rusă a oprit războiul”, pe când invers s-a întâmplat, că armata rusă a declanșat războiul și el ne dovedește nouă invers că armata rusă a stopat războiul. Asta-i culmea! Ce să facem, oameni buni? Să ne luăm lumea în cap și să ne ducem toți din Moldova? Și așa-i destul că au plecat copiii noștri și am rămas numai noi aici, ai nimănui, nimeni absolut nu-și bate capul de noi.”

Europa Liberă: Dar la orizont apare șansa asta ca să se identifice o soluție pentru conflictul transnistrean?

– „Eu nu văd.”

Europa Liberă: Ce statut ar merita această regiune?

– „Regiunea asta atâta timp cât este ținută sub aripa Moscovei, atâta timp o să fim nevoiți să ne supunem și noi Moscovei din cauza Transnistriei. Eu socot așa, că trebuie să ne hotărâm odată și odată: avem nevoie de Transnistria ori avem nevoie împreună cu România, cu Uniunea Europeană să ne aranjăm viața mai departe? Ținându-ne de Transnistria, noi o să pierdem încă multe zeci de ani.”

* * *

Au fost opinii ale oamenilor din Cimișlia, cu care am discutat ocazional despre conflictul armat de la Nistru din 1992. Mai multe organizații de veterani din Republica Moldova cer demisia ministrului de externe, Aureliu Ciocoi, din cauza declarației sale, potrivit căreia „factologic, armata Federației Ruse, dislocată în estul țării, a intervenit în forță pentru a opri vărsările de sânge”. Ion Leahu, fost reprezentant al Chișinăului în Comisia Unificată de Control, califică această declarație contrară principiilor de independență ale statului.

Ion Leahu: „În ‘92, la Nistru a fost o tentativă foarte puternică a Federației Ruse de a stopa procesul de democratizare, de renaștere națională, de orientare europeană a Republicii Moldova, însă din start Moscova s-a ciocnit cu o situație nu prea clară pentru ea. Cu toate că regimul separatist a acaparat, practic, teritorial o parte din Moldova, cu excepția Dubăsariului și a Benderului, a lichidat toate structurile de forță, Chișinăul stătea „rece”, adică putea să mai treacă un timp foarte scurt, să fie silite pe cale pașnică să plece de acolo Comisariatul de poliție din Bender și din Dubăsari și Transnistria le cădea lor ca un măr copt, fără nicio luptă. Pe dânșii asta nu-i aranja. De lupte era nevoie, întâi și-întâi, pentru a demonstra că aici are loc renașterea fascismului, dar, principalul, aici erau stocate cantități enorme de armament pe care nu putea să fie pusă mâna pur și simplu, fără experimentare prin lupte. Adică, luptele crâncene trebuiau să explice de ce persoanele necunoscute, neabilitate au pus mâna pe aceste stocuri imense de armament. Iată, în linii mari, ce a fost în ‘92 la Nistru.”

Europa Liberă: Și iată că, după 28 de ani de la declanșarea acelui conflict, au început să fie interpretate diferit lucrurile și dacă îl cităm pe șeful diplomației moldave, Aureliu Ciocoi, el spunea că „Federația Rusă a venit la Nistru pentru a opri vărsările de sânge”.

Ion Leahu: „Periodic apar situații când este nevoie sau de a reînnoi situația, sau de a recapitula, sau de a accentua o anumită atitudine. În cazul de față, noi ne confruntăm cu o acțiune strategică, promovată de către Partidul Socialiștilor și liderul acestui partid, care este președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, de a demonstra că situația este în favoarea lor, că ei sunt stăpâni pe situație, că ei nu se tem de nimic. Forțele democratice sunt demoralizate, forțele patriotice, inclusiv mișcările combatanților sunt dispersate și în această situație ei pot să spună orișice - și iată am auzit ce a spus dl Ciocoi - și chiar să procedeze. Ei au devenit stăpâni pe situație. Asta trebuia s-o audă la Moscova, asta trebuia s-o audă la Bruxelles și asta trebuie s-o audă aici, în Chișinău, potențialii lor alegători. Acei care în toamnă trebuie să meargă la urne, trebuie să știe că Partidul Socialiștilor este unul atotputernic, care pe toate dimensiunile este hegemon și în special pe una care pe dânșii îi interesează foarte mult, totuși, care-i orientarea politică externă.”

Europa Liberă: Dvs. ați amintit că sunt disperate entitățile participanților la acel conflict armat de la Nistru, dar în piață, în stradă au ieșit veteranii războiului și au cerut inclusiv demisia ministrului de externe.

Ion Leahu: „Nu putem să mizăm noi în confruntarea cu un partid puternic, susținut masiv de Moscova, pe un grup de oameni care demult au depășit vârsta medie, care sunt afectați de boli, de răni...”

Europa Liberă: Deși Igor Dodon a venit cu o reacție și a spus că nu au fost înțelese corect declarațiile pe care le-a făcut dl Ciocoi, el spunând că dl Ciocoi s-ar fi referit la forțele de menținere a păcii.

Ion Leahu: „Pentru orice eventualitate, vin cu o asemenea remarcă, dar acesta a fost nu un test, aceasta a fost o afirmație, o afirmație cu trei destinații: interne –pentru electorat, externe – pentru Moscova și pentru Bruxelles. Și toate tentativele de a găsi un echilibru în relațiile cu Occidentul, probabil că de acum au să fie în zadar.”

Europa Liberă: Ce urmează să se întâmple în formatul de negocieri „5+2” după aceste declarații?

Ion Leahu: „În formatul de negocieri „5+2” va urma o stabilitate. Pentru orice caz, Dodon va mai revedea poziția Chișinăului, neapărat vor pregăti un set de cedări, de schimbări a deciziilor, undeva pe la mijlocul anului, mai aproape de alegeri, probabil vor fi semnate încă câteva acorduri cu telecomunicațiile, cu relațiile interbancare, care sunt cele mai solicitate de Tiraspol. Asta, în primul rând, că o să se liniștească spiritele în jurul procesului de negocieri și, în al doilea rând, o să-i permită lui Dodon să realizeze planul prin care și cetățenii locuitori în stânga Nistrului vor participa la alegeri.”

Europa Liberă: Moscova ar trebui să fie recunoscătoare autorităților Republicii Moldova pentru aceste declarații?

Ion Leahu: „Moscova o să primească raportul că „am executat întocmai, tovarășă Moscova, indicațiile dvs.” Nu se nasc aici asemenea planuri. Aceste planuri sunt plămădite la Moscova și-apoi ele vin încoace, doar nu în zadar zilele trecute pe rând au mers la Moscova Krasnoselki, Ignatiev, s-au întreținut cu Kozak, s-au întreținut cu alte persoane care trag sforile la Chișinău.”

Europa Liberă: Aceste realități ar putea să forțeze găsirea cât mai rapidă a unei reglementări transnistrene?

Ion Leahu: „...Reglementarea în sensul lor al cuvântului, în niciun caz în sensul Chișinăului. Reglementarea situației din Chișinău trebuie să pornească de la aceea că să fie dată o apreciere: cine a pornit rebeliunea, în ce măsură este el vinovat și a fost sau nu a fost condamnat pentru această vină? Atâta timp cât aceste lucruri nu se fac, reglementarea nu poate avea loc.”

Europa Liberă: Dvs. ați făcut parte din Comisia Unificată de Control câți ani?

Ion Leahu: „Treisprezece ani.”

Europa Liberă: Ați discutat vreodată acolo cine a pornit acest conflict, cine cu cine a luptat?

Ion Leahu: „Nu, discuții nu au avut loc. Vreau să vă aduc drept exemplu poziția unui reprezentant al Moscovei, Astahov. La un moment dat, el a spus: „Apoi voi, ce, vă considerați victime?...”. Iată poziția lor.”

Europa Liberă: Dar există acordul semnat în vara anului ’92 de Mircea Snegur și Boris Elțin, cei care erau conducători de stat la acea vreme și, dacă e să ținem cont de cum se interpretează acest document, acolo se vorbește despre „părți”, dar nu e specificat că părțile sunt Republica Moldova și Federația Rusă, ci mai degrabă asta ar lăsa de înțeles că e vorba despre Chișinău și Tiraspol?

Ion Leahu: „Sunt unele abateri de la normele pregătirii unui document internațional. În situația în care documentul este semnat de Snegur și de Elțin, asta înseamnă că ambii recunosc că părțile implicate în conflict, despre care este vorba în acest document, sunt Moscova și Chișinăul.”

Europa Liberă: Dar de ce nu se vorbește cum a fost stopată acea confruntare?

Ion Leahu: „Nu se vorbește din simplul motiv că este o pagină foarte și foarte tragică în istoria poporului moldovenesc și în istoria relațiilor cu Moscova. La 26 iunie ‘92, când a venit încoace generalul Lebed, primul lucru pe care l-a făcut – a consolidat toate forțele transnistrene cu Armata a 14-a, formând un singur punct, un singur organism militar. Doi: a dat indicații să fie identificate vreo 10-11 ținte foarte și foarte sensibile pentru apărarea Republicii Moldova. Au apelat la Ministerul Apărării al Federației Ruse și de acolo le-au venit lunete speciale cu laser, le-au venit ofițeri în grad de căpitani și maiori pe care-i foloseau în funcțiile de soldați obișnuiși, adică au completat efectivele cu specialiști la cel mai înalt nivel. Și între 2-3 iulie, timp de 45 de minute, 72 de tunuri și 36 de piese de lansatoare de mine au bombardat integral tot platoul, începând de la Cocieri și terminând cu Benderul. Repet: selectând, în primul rând, cele mai sensibile puncte. Evident că, după un asemenea bombardament, capacitatea de apărare a Republicii Moldova era la zero. Iată cum Lebed a oprit războiul.”

Europa Liberă: Și acest lucru a impus să se găsească compromis între Chișinău și Moscova?

Ion Leahu: „Da, sigur că! Dacă la 3 iulie a fost bombardamentul, dacă nu mă înșel, la 7 iulie, la Limanscoie a venit generalul Semionov și s-a întâlnit cu generalul Costaș și cu comandatul suprem, ei au discutat și a fost încheiat armistițiul. După asta, la 19 iulie, la Helsinki, a avut loc întâlnirea Snegur-Elțin și la 21 iulie a fost semnat acordul.”