Într-o analiză publicată în primul număr din acest an al revistei 22, Armand Goșu se ocupă de evoluția Republicii Moldova după „revoluția twitter” din aprilie 2009. Deceniul trecut de atunci a suferit un punct de cotitură în 2014. Până atunci, țara a fost condusă de coaliții care s-au numit Alianța pentru Intregrare Europeană: cinci ani „în care Chișinăul a excelat în promovarea unor reforme care au transformat fosta republică sovietică în premiantul clasei Parteneriatului Estic”.
Golind de conținut instituțiile democratice și schimonosindu-i practicile...
„După alegerile parlamentare din toamna 2014, Moldova s-a îndepărtat tot mai mult de modelul democrației occidentale, optând pentru unul autoritar. Nu asumat, nu dintr-odată, ci treptat, golind de conținut instituțiile democratice și schimonosindu-i practicile. (…) Moldova s-a transformat, din premiant, în repetentul clasei Parteneriatului Estic”. Vlad Plahotniuc a fost personajul cel mai influent în ultima fază, dar, scrie Goșu, „un rol important în piesa scrisă de oligarhul moldovean avea să joace România”. Regimul Plahotniuc a primit cel mai consistent sprijin de la București și nu e clar dacă și cât au contribuit la această atitudine a Bucureștiului Ministerul Afacerilor Externe sau Serviciul de Informații Externe. Fapt e că analiști străini de intelligence cred că e posibil ca Plahotniuc să fi controlat „prin șantaj și corupție oameni politici de la București, lideri de opinie, dar și bucăți din SIE și MAE, ceea ce ar putea crea o vulnerabilitate pentru securitatea națională”.
Armand Goșu laudă reușitele și progresele blocului unit al opoziției pro-occidentale, format din Partidul Acțiune și Solidaritate (lider Maia Sandu) și Platforma Demnitate și Adevăr (lider Andrei Năstase), chiar dacă au guvernat doar cinci luni. Au reușit câteva măsuri esențiale, iar Maia Sandu a ieșit întărită din poziția de prim-ministru, fiind acum liderul opoziției și principalul candidat al forțelor pro-europene la alegerile prezidențiale. Șansele opoziției în aceste alegeri depind, în mod paradoxal, de Igor Dodon, arată analistul de la 22: dacă acesta alege – așa cum se pare – modelul Plahotniuc de a conduce, opoziția are mari șanse să câștige cu Maia Sandu. Dacă, dimpotrivă, se va profila după modelul lui Vladimir Voronin, va fi mai greu.
Dan Tăpălagă se ocupă pe site-ul G4Media de presupusele nepotriviri de păreri dintre președintele Klaus Iohannis și premierul Ludovic Orban față de ideea alegerilor anticipate. Se tot spune că Iohannis le dorește, iar Orban nu prea, ba chiar că între cei doi ar fi apărut asperități care anunță un nou „război între palate”. Și Iohannis și Orban neagă zvonurile. Drept dovadă, premierul a demarat negocieri cu partidele parlamentare pe tema anticipatelor, știut fiind că Partidul Social Democrat și Partidul Pro-România vor alegeri la termen.
Tăpălagă înclină să dea crezare ideii că problema lui Orban e simplă: nu e sigur că va mai fi premier, dacă demisionează pentru a provoca anticipatele, de unde și ipoteza că el ar putea doar mima negocierile. Fapt e că, pentru Partidul Național Liberal, este moment cel mai bun posibil. Rezultatele ultimului sondaj IMAS, cercetare prezentată și de Magda Grădinaru pe siteul ziare.com, arată că 45% dintre votanți ar opta pentru PNL (un scor dublu față de cel de la începutul lui 2018), și doar 18% pentru PSD. Au scăzut în sondaj și partidele noi: USR și PLUS, ceea ce ar îndreptăți un efort de clarificare rapidă cu cine se vor alia.
