O noua premiera la Teatrul Geneza Art, care și-a câștigat faima unei trupe extravagante, grație repertoriului de natură să capteze interesul spectatorului tânăr și stilului regizoral, comparat alteori cu maniera lui Roman Viktiuk.
De aceasta data regizoarea Daniela Burlaca a montat piesa dramaturgului Laurent Baffie, care descrie o sesiune colectivă improvizată de pacienții adunați în cabinetul unui psihoterapeut, printre ei infiltrându-se chiar psihoterapeutul afectat de boala folosirii spontane si involuntare de cuvinte obscene.
Europa Liberă: Ați spus din scenă după spectacol că nu vă place să montați comedii. De ce?
Daniela Burlaca: „Nu e genul meu, probabil. Eu mă regăsesc în lucruri mai profunde, deși n-aș putea spune că tema pe care am abordat-o în acest spectacol nu este una profundă, ba, dimpotrivă, ne dă de gândit și este ca o oglindire a noastră, cred eu.”
Europa Liberă: Dar comedia cel mai simplu umblă la butoanele spectatorului...
Daniela Burlaca: „Exact, exact, dar e și aici o chestie de feeling, așa cum simți tu, așa cum îți place sau nu-ți place. Eu o fac! Și în procesul de lucru...”
Europa Liberă: Cu măiestrie o faceți!
Daniela Burlaca: „Mulțumesc foarte mult!”
Europa Liberă: Și am scris că dacă așa face Daniela când nu-i place, apoi trebuie să ne imaginăm ce se întâmplă când îi place. Și am văzut...
Daniela Burlaca: „Vă mulțumesc foarte mult! În procesul de lucru am găsit momente chiar foarte plăcute pentru mine, pentru că au venit de la colegii mei care mi-au arătat posibilități, abilități foarte curioase în procesul de lucru și uite așa a ieșit un spectacol care se pare că are priză la public.”
Europa Liberă: Cum e să fii regizor într-un rol? Nu cunosc alte exemple celebre cum ar fi Reazanov sau Tarantino, care își iau un rol, episod acolo ca să...
Daniela Burlaca: „...sau Mihalkov...
Europa Liberă: ...sau Mihalkov, dar așa, nu se bagă chiar în față. Dumneata ești chiar antrenor în teren, așa, chiar joci-joci și după umila mea părere ai luat rolul cel mai profitabil, cel mai recognisable, așa, după gustul meu.
Daniela Burlaca: „Mersi încă o dată. E complicat, e foarte complicat. Factorul nr. 1 al acestui moment este că personajul tău apare al meu, apare abia în ziua premierei, pentru că până atunci eu nu mă ocup de el, de acest personaj. Și am mai spus-o și în alte interviuri...”
Europa Liberă: Și partenerii de scenă cum se raportează atunci, dacă e o enigmă?
Daniela Burlaca: „Cumva s-au acomodat și merg pe încredere.”
Europa Liberă: Deci cu holograma lucrezi?
Daniela Burlaca: „Da, ei merg pe încredere. Bine, că pun niște repere în momentele de repetiție, dar de cele mai multe ori sunt în sală și le dau replicile de acolo.”
Europa Liberă: De aia și întrebam cum e să fii și acolo, și acolo.
Daniela Burlaca: „Da... Și în momentele în care plasez lumina sau fac anumite mizanscene chiar este invitată o altă actriță care nu este implicată în acest spectacol și merge pe pașii mei acolo. E complicat, dar se pare că-mi iese. Profesorii mei spuneau că „nu te apuca de așa ceva, că n-o să-ți iasă”...”
Europa Liberă: Dar de ce neapărat vreți să fiți și în scenă, și regizoare?
Daniela Burlaca: „Probabil din foarte mare dragoste pentru această profesie, vorba din popor: hapsână!”
Europa Liberă: Care dintre ele, pentru că sunt două totuși – actoria și regia? Și ții echilibrul foarte bine, deocamdată.
Daniela Burlaca: „Dacă ar fi momentan să aleg dintre aceste două profesii pentru țara noastră, ce aș face la noi în țară – actorie sau regie –, aș alege regie să fac, ca să fac niște spectacole pentru oamenii care vin la teatru, pentru că ei vin pentru aceste spectacole. E ceva cu aceste spectacole din momentul în care sunt sensibilizați, pentru că acesta este feedback-ul publicului, dar dacă ar fi să aleg între aceste două meserii pe sufletul meu, cu siguranță aș rămâne să fiu actriță, pentru că cred că asta-mi este menirea, cu asta trăiesc.”
Europa Liberă: N-ați avut niciodată senzația sau priviri așa, de la ceafă, că le luați pâinea unor actrițe care poate ar vrea și ele?...
Daniela Burlaca: „Ce să facă?”
Europa Liberă: Să facă rolul acesta, nu?
Daniela Burlaca: „A... Nu. Dar știți că eu nu am o problemă cu chestia asta, eu chiar mă distribuisem în alt rol, în rolul lui Lili de la început, al fetei care repetă, ca până la urmă chiar actorii să zică: „Păi, stai un pic, probabil rolul acesta este mai mult pentru tine”. Și eu zic: „OK!” Dar fac și eu așa, retrospectiva rolurilor mele și dacă văd că nu iese, eu schimb imediat. Deci și aici am avut așa caz. Actorul lucra și ceva nu mergea și atunci am zis: „Așa, tu ai luat rolul acesta, tu l-ai luat pe acesta”. – „Nu, nu sunt de acord!” – „Păi hai să încercăm. Dacă n-o să iasă bine, vedem”. Și am avut spectacole unde au rămas la această schimbare. Aici nu s-a întâmplat, totuși rolul îmi venea.”
Europa Liberă: Am mai discutat cu Dvs. aici, în platoul Europei Libere, despre modalitatea de a alege anumite texte, anumite piese. Asta este un fel de new caragialism?
Daniela Burlaca: „Nu m-am gândit la asta.”
Europa Liberă: Seamănă mult cu Cutia Neagră. Că tot ați umblat la niște secrete păstrate în telefoanele mobile. Aici e o situație similară, oarecum scoateți în vileag niște vicii, dar nu sunteți didacticistă.
Daniela Burlaca: „Categoric! Mesajul este punctul forte pe care mizez într-un spectacol. Pe mine mă interesează ca publicul să iasă din sala de spectacol cu ceva băgat în cap, să fie o însușire
Mesajul este punctul forte pe care mizez într-un spectacol...
pentru el. Alta e că seamănă cu Cutia Neagră. Probabil pentru că sunt niște teme globale, teme cu care se confruntă omenirea astăzi. Nu știu dacă e o comedie de bulevard, poate undeva s-ar părea așa, dar probabil pentru că e dinamica asta, pentru că fiecare are o problemă a lui și asta este un adevăr al secolului nostru, pentru că fiecare om are lumea sa interioară foarte ascunsă. Pe moment simt că așa este.
Fiecare om are undeva momentul său prin care a trecut sau nu, vorbesc acum de depresii, de fobii, de complexe, de obsesii, de minciună, trădare și tot așa. Eu o să încerc să pun degetul pe rană cu următorul spectacol care iată-iată îmi bate la ușă cu Macbeth. Și eu spun lucrurilor pe nume, așa cum sunt ele astăzi.”
Europa Liberă: Am văzut afișul. E promițător, trebuie să curgă sânge acolo.
Daniela Burlaca: „Trebuie să curgă, da...”
Europa Liberă: Ne întoarcem la alegerea piesei. Ați ezitat atunci când ați văzut câte cuvinte obscene conține textul?
Daniela Burlaca: „Da, sigur! Sigur că da! Era o problemă...”
Europa Liberă: Hai să precizăm. Acolo e în interior un experiment făcut de un psihoterapeut...
Daniela Burlaca: „Da!”
Europa Liberă: Autorul provocării este acest psihoterapeut, care pentru a provoca o sinceritate și o situație anume, el se dă drept om care are ticul de a folosi obscenități.
Daniela Burlaca: „El pe bune are ticul acesta, pentru că este și o modalitate a lui de a se trata și concomitent de a-i ajuta și pe alții.”
Europa Liberă: Deci, ca să înțeleagă oamenii care încă n-au ajuns la spectacol și vor fi mergând, cuvintele obscene nu sunt doar din astea care se folosesc la șantier atunci când scapă piatra peste picior...
Daniela Burlaca: „Exact, sau de dragul jargonului, sau de dragul...”
Europa Liberă: Da, acolo face parte din corpul textului, din mesaj. De dragul mesajului ați înghițit cumva și niște posibile replici de la oamenii pudibonzi?
Daniela Burlaca: „Nu, dimpotrivă! Dimpotrivă, chiar ni s-a spus că nu este vulgar, pentru că este justificat și Andrei Porubin spunea: „E suficient să-l pui pe Freud pe scenă, portretul lui, chiar dacă este o caricatură și-ți justifici tot ce se întâmplă”. Dar, deocamdată, nu am avut asemenea păreri, dar noi când am pornit cumva nu știam dacă să fim foarte discreți sau mai puțin și cineva ne spunea că o să ne pierdem publicul, pentru că lumea o să ne ia drept neserioși, că vrem să facem ceva care nu ne pune în lumină bună. Totuși am riscat și, având două foi cu cuvinte necenzurate, am bifat acolo unde am zis că asta o să meargă, asta nu...”
Europa Liberă: Ați făcut selecție, totuși?
Daniela Burlaca: „Cu siguranță, da! Așa că am descoperit noi câte cuvinte obscene are limba română, multe care n-au intrat în spectacolul nostru, dar asta este realitatea.”
Europa Liberă: Bine, dar uneori obscenitățile astea românești nici nu sunt percepute în Basarabia, la Chișinău?
Daniela Burlaca: „Da, exact. V-aș da un exemplu...”
Europa Liberă: Cum se înjură la Lețcani, nu întotdeauna îți dai seama.
Daniela Burlaca: „Da, da, da... Bine că noi totuși am mers pe o română neutră.”
Europa Liberă: Cel mai firesc sigur că e rolul Dvs., la fel cum e rolul tipului care se teme să calce pe linie și să le intersecteze. Seamănă mult cu credința exagerată în horoscoape și tipa evlavioasă la fel e foarte bine caricaturizată. Ar fi fost niște obsesii, niște apucături cărora le-ați face loc Dvs. mai puternice decât ceea ce e descris în piesă?
Daniela Burlaca: „Da.”
Europa Liberă: Și vă dau un exemplu: dietele. Obsesia dietelor și a îngrășatului.
Daniela Burlaca: „Și nu numai. Obsesia implantelor, a tatuajelor și multe, multe din astea. S-ar părea subtil, da?”
Europa Liberă: Da, eu la spectacol mă gândeam că aș pune punct și virgulă, aș fi adus încă vreo 4-5 personaje care ar da de gândit. La bărbați, de exemplu, obsesia mașinilor. E un drog la fel de puternic ca și femeile cu slăbitul și cu frumusețea, make-up-ul...
Daniela Burlaca: „Exact.”
Europa Liberă: Cu spectacolul acesta dacă ați merge la țară, la Soroca, ați fi la fel de înțeleși?
Daniela Burlaca: „Cred că ar râde de aceste cuvinte necenzurate. Nu știu dacă ar intra atât de mult în esența mesajului, pentru că lumea la țară totuși este mai pudică, mai credincioasă, mai corectă. Cred că ar râde de chiar anumite treceri, anumite găselnițe pe care le luăm. Aceeași hârtie pentru WC, da?, deci este utilizată...”
Europa Liberă: Sau deschiderea ușii cu cotul...
Daniela Burlaca: „Dar cred că acest spectacol totuși nu este pentru lumea rurală Cu toată stima și respectul pentru oamenii care trăiesc în sate. În același timp, mi-ar părea un pic banal acest moment într-un secol în care trăim, în care avem acces la tot ce vrem. Și mi se pare cumva un fel de floricele pe câmpii.”
Europa Liberă: Foarte bine că ați punctat. Secolul în care trăim este secolul alegerii, tu alegi cum și ce faci cu viața ta – o irosești aiurea, îți bați joc de tine sau folosești timpul acesta și oportunitățile...
Daniela Burlaca: „...în favoarea ta.”
Europa Liberă: Deci, următoarea premieră, în iunie?
Daniela Burlaca: „Următoarea premieră, în iunie – 5, 7, 8, 9 și sunt doar patru reprezentații. Nu știu dacă pe urmă vom mai reveni la acest spectacol. Este un proiect Macbeth după Shakespeare. Un spectacol-metamorfoză, i-am zis eu, pentru că am făcut adaptarea așa cum am avut eu nevoie astăzi – ceea ce mă doare astăzi, ceea ce mă deranjează, ce aș vrea să nu se întâmple. Și aici pornesc de la motivul principal, tema principală – puterea cu toate conotațiile sale, dar și relația dintre bărbat și femeie de la Adam și Eva și de la acea Lilith, despre care mai puțin cunoaștem și despre care miturile spun că ar fi existat, ca fiind prima soție a lui Adam. De aici pornesc aceste două personaje principale feminine, pentru că toți noi, iarăși cum am spus și la început, avem mai multe fețe, vrem sau nu vrem, nu neapărat să fie negative, dar ele există în noi, răbufnesc la un moment dat și asta se întâmplă cu Macbeth în spectacolul pe care urmează să-l scoatem.”
