Linkuri accesibilitate

Daniela Herța: Simt cum incertitudinea zilei de mâine mă mănâncă pe dinăuntru


Daniela Herța

Jurnalul săptămânal la Radio Europa Liberă cu specialista în comunicare Daniela Herța.

Născută pe 21 iulie 1996 la Chișinău. A absolvit facultatea de Relații Economice Internaționale, filiera francofonă la ASEM. Face Master în Administrarea afacerilor la ASEM și, în paralel Relații Publice la Universitatea Babeș-Bolyai la Cluj. Activează ca specialistă în comunicare și PR în compania Parsec.

Luni

Începe o săptămână nouă, iar eu încă nu am reușit să mă odihnesc de la săptămâna precedentă. Pandemia devine tot mai apăsătoare, oamenii iresponsabili din jur tot mai strașnici, iar sănătatea mintală este tulburată de acest stres zilnic. Simt cum incertitudinea zilei de mâine mă mănâncă pe dinăuntru, probabil nu e cea mai bună perioadă din viață… și nu doar la mine.

Săptămâna aceasta termin primul obiect la masterat, facem lecțiile pe discipline, apoi examen, apoi obiect nou - comod pentru concentrare, dar și primul examen vine degrabă. Am de făcut un raport, un referat, teme pentru acasă, totul în câteva zile, mă simt ca la școală.

La prânz, am descoperit câteva scurtmetraje rusești, după scenariile lui Aleksandr Tsypkin - geniale, recomand, aduc aminte prin imprevizibilitatea lor de povestirile lui Hemingway. Între timp, campania noastră „Un Tată Bun” e în toi, ador această campanie. Timp de câteva luni am avut ocazia să cunosc istoriile unor bărbați și tați adevărați, care se implică, ajută, își prețuiesc și iubesc soția - aur! Întrebarea este, cum să găsești o astfel de persoană potrivită pentru tine?

Seara, după orele de master, ajunsă pe la 21:00 acasă, avem cu mama o cină și discuții de suflet, cea mai frumoasă parte a zilei. Margo (pisicuța noastră cu 3 lăbuțe) a urcat astăzi pe masă pentru prima dată, ne privește cum vorbim și admiră noul tablou din bucătărie.

Marți

De dimineață am fost la veterinar cu Frida și Pablo, părinții de pisicuțe au la fel de multe responsabilități ca și cei de copii. Veterinarul zice că arată foarte bine, au o blăniță superbă și sunt sănătoși - sunt o mamă mândră.

La lucru mă așteaptă din nou tații buni. Azi e o zi liniștită, fără prea multe evenimente sau noutăți. Am făcut la lucru un chestionar despre satisfacția în muncă - toate rezultatele sunt înalte, în afară de satisfacția despre statutul oferit în societate de jobul nostru. Aparent nu ne simțim foarte speciali, că suntem comunicatori, dar poate nu noi suntem cei care trebuie să ne apreciem?

Seara mă așteaptă masteratul, este ultima lecție teoretică și urmează prezentările de rapoarte și referate. Am învățat astăzi despre soluționarea conflictelor și cum să faci față stresului - de ar fi totul atât de simplu și în practică…

Miercuri

Azi la noi în sat îi Hram! Sau cu alte cuvinte, cod roșu pe situația pandemică în țară și verde la slujbe și pupat icoane în capitală. Astăzi am dormit puțin mai mult, căci lucrăm de acasă - am anticipat aglomerația din centru și nu doream să mă expun pericolului. Însă, când am intrat pe facebook, mi-am dat seama că totul e mult mai grav decât credeam.

Simt frustrări enorme legate de starea de sănătate publică în țară, în fiecare zi, dar astăzi e una din zilele când sentimentul se intensifică. Câtă iresponsabilitate poate fi în jur? Unde se uită guvernul, ministerul, primăria? Nici nu vreau să scriu numele acestor instituții cu literă mare… Oare ce număr de cazuri pozitive zilnice trebuie să atingem, sau câți morți trebuie să avem în fiecare zi, ca acești oameni să se trezească la realitate? Ultima picătură - medicilor le-au fost oferite câte o floare în ghiveci și o icoană, drept recunoștință… serios? Off…

I-am propus lui Dan să sărbătorim în doi Hramul, dar ca de obicei nu are timp decât pentru campania prezidențială. E greu să iubești un membru de partid și deputat… dar așa-i dragostea asta.

După spaniolă, am pus un vin la rece cu mama, cine dacă nu mama este mereu alături să te susțină, să te încurajeze și să îți fie bine la greu, dar și în momentele frumoase?!

La Mulți Ani, Chișinău, să te păzească Dumnezeu de oameni ca noi!

Joi

De dimineață revin la lucru, în paralel, încerc să mă conectez la un seminar online al Școlii NATO de Securitate - e ultimul seminar înainte de test - numai teste săptămâna asta.

Astăzi am publicat un nou video cu „Un Tată Bun”, din nou multe comentarii de admirație și apreciere - ce frumos! Lucru merge liniștit și mă bucur că am revenit la lucru de la birou, să-mi văd colegii în fiecare zi.

Astăzi am de prezentat la universitate raportul în baza chestionarului despre satisfacția în muncă - încerc să-mi schițez o mică prezentare, în pauza de masă, ca studentul tipic în ultimul moment. Am fost să-mi iau cărțile comandate despre „Inteligența emoțională” și „Inteligența socială” ale lui Daniel Goleman. Când o să ajung să le citesc - nu știu...

Seara prezint a doua raportul, avem rezultate foarte bune în companie, în comparație cu alți colegi - mă simt împlinită ca angajat, dar ca și student, că am reușit să mai scap de o sarcină. Mi-a mai rămas doar referatul pe tema Inteligenței emoționale.

După lecții mă văd cu Cătălina, demult căutam să ne sincronizăm ca să bem un pahar de vin și să mai scărpinăm limbile. Ziua se termină frumos, cald și plăcut, mai am puțin până la weekend.

Vineri

În sfârșit e vineri - parcă nu se mai sfârșește această zi. Mă simt cam rău astăzi, dar trebuie să mă iau în mâini să lucrez și să termin de scris Jurnalul săptămânal. Am băut câteva pastile - ce minuni face medicina modernă!

Astăzi am de făcut câteva rapoarte la lucru, iar seara nu am masteratul, pentru că am prezentat ieri raportul - în sfârșit am timp să fac lecția de spaniolă azi. Într-o lună am examen și simt cum cunoștințele nu se înmulțesc deloc. Totuși e o mare relaxare să înveți și să faci ce îți place.

Seara trebuia să luăm cina cu Dan, dar desigur că e anulată și de data asta. Poate se vor schimba lucrurile după prezidențiale? Fiecare așteaptă noiembrie pentru ceva, cineva vrea un președinte nou, altul vrea, ca în sfârșit, să se implementeze niște măsuri drastice privind pandemia, eu aștept ca Dan să revină la obișnuit.

Vreau să transfer niște bani unor voluntari ce salvează pisicuțele și revin la sarcinile de lucru. Seara, după spaniolă, vreau să privesc un film din cadrul Festivalului Filmului Polonez CinePOLSKA, va fi disponibil online gratuit - ador acest festival, polonezii fac filme geniale în ultima perioadă.

Abia aștept weekend-ul să mă odihnesc puțin și să-mi mai caut de suflet.

XS
SM
MD
LG