„Dar ce a fost independență în acești 28 de ani?” (VIDEO)

La cei 28 de ani de independență, care vor fi sărbătoriți la 27 august, Republica Moldova continuă să rămână cel mai sărac stat din Europa. Multe statistici la nivel mondial, realizate de instituțiile internaționale, arată că țara rămâne pe ultimul loc în Europa după venitul național brut. Preciza și fostul premier Pavel Filip, care mai spunea că în ultimii ani sunt creșteri economice și majorări de pensii și salarii. Actualul prim-ministru, Maia Sandu, îl contrazice pe predecesorul ei, actualmente deputat democrat în opoziție, și spune că cetățenii au trăit într-un regim corupt, care a creat găuri în bugetul de stat, iar nota de plată o plătesc cu toții. Atât FMI, cât și Uniunea Europeană au promis Guvernului de la Chișinău o reluare rapidă a finanțării externe începând cu toamna acestui an. Despre anevoiosul drum al independenței vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Ce au pierdut și ce au câștigat moldovenii după proclamarea independenței din 27 august 1991 – sărăcie, corupție, conflict separatist, armată rusă pe teritoriul țării, aproape un milion de cetățeni fugiți peste hotare, o limbă fără denumire, o duzină de politicieni iresponsabili? Despre independență cu gust amar am discutat cu oamenii întâlniți ocazional la Edineț.

– „Dar ce a fost independență în acești 28 de ani? Am vrut să ne învățăm a fi independenți, dar nu s-a reușit, de atâta că la conducere au nimerit oameni care n-au avut interesul acesta. Mi se pare că și acum oricât de mult se străduiesc, mi se pare că nici acum n-au să poată ieși din situație.”

Europa Liberă: Care este interesul național în jurul căruia ar trebui să se unească o întreagă societate?

– „Interesul național e să ne putem concentra, să muncim pentru nepoți, să le lăsăm ceva din urma noastră, că muncim cu mâinile

crăpate și nu avem nimic. Iaca amuși vin intermediarii și ne iau grânele cum vor ei. Deja s-a scumpit și solearka (motorina), și benzina și, iaca, așteptăm energia, și gazul, și toate celelalte. Eu n-am încredere că are să fie ceva mai bun deloc nici cu aceștia care se străduiesc.”

Europa Liberă: Câți președinți a avut Moldova în acești 28 de ani de independență?

– „Vreo șase, mi se pare.”

– „Practic, de președinte în orice țară nu depinde tare mult; depinde de prim-ministru, depinde de Guvern, depinde de Parlament...”

Europa Liberă: Câți premieri a avut Moldova?

– „Mulți...”

Europa Liberă: Pe care l-ați reținut și pentru ce?

– „Mie mi-a plăcut Ion Sturza. Dacă ar mai fi unul ca Sturza, apoi la noi ceva o să se schimbe.”

Europa Liberă: Peste 28 de ani, cum ați vrea să arate Republica Moldova?

– „Peste 28 de ani, eu n-o să mai fiu, dar fiică-mea trăiește în America și anul acesta am fost în America. Într-adevăr, acolo

legea-i în capul mesei. Am verișori, am nepoți în Franța, în Europa – iarăși e lege. Părerea mea eu v-o spun: trebuie să se uite numai la Europa, dar nu în altă parte. Rusia îi prietenă, Rusia tot ne-o ajutat, ne-o dat să avem unde lucra, să avem de unde mânca, este acolo, că îi mare, este unde lucra, este, lucrează o mulțime de oameni, dar bun nu ne-a făcut nimic.”

Europa Liberă: Problema transnistreană de ce n-a fost soluționată în acești ani de independență?

– „Nu au avut interes nimeni s-o reguleze, din cauză că acolo la dânșii îi cormușka (loc în care, profitând de lipsa de control, poți obține orice pe căi ilegale; n. trad.) la toți, fac cum vor ei, îs clanuri de care vrei.”

Europa Liberă: Ia ziceți și Dvs., 28 de ani de independență ai Republicii Moldova, cum au fost ei pentru cetățeni?

– „O fost, o fost ceva, dar numai-numai se pornesc și iar dau înapoi.”

Europa Liberă: De ce s-a făcut un pas înainte și doi înapoi?

– „Așa-i conducerea.”

Europa Liberă: Aleasă de către dvs., cetățenii.

– „Dar ce să facem? Noi alegem, dar dacă ei nu ne stimează, noi ce să facem? Ei nu se uită la noi, ei se uită la dânșii. D-apoi, uitați-vă, Șor are avion, dar noi avem... să mă îmbrac acătării, mi-o dat 1.200 de lei și niște copeici acolo. Ce să fac cu dânsa? Dacă nu m-aș ghionti eu pe la piață, pe la..., nu faci nimic cu dânsa.”

Europa Liberă: Cine a reușit să ajungă om bogat în Republica Moldova?

– „Toți parlamentarii, toți conducătorii, miliția are bani, dar pe noi ne-au lăsat așa...”

Europa Liberă: Câți bani i-ar trebui moldoveanului să zică că are o viață decentă?

– „Eu aș fi bucuros măcar vreo 6-8.000 să aibă pensionarul. Ei scumpesc tot, dar noi rămânem cu aceeași pensie, iaca, mai avem...”

Europa Liberă: Și cât munciți în zi?

– „Mă scol de la 5 dimineață și noaptea pe la 11 intru în casă. Ba e porc, ba e albină, ba e iepure, muncim ca să avem ceva. Am băiatul, e la Moscova, nepoții îs în Moscova, am unul aici, muncește la gradină și apoi amuși nu are unde vinde. Uitați-vă ce... Dar de la aceea am bucurie că am trăit în Moldova, pe pământul acesta.”

Europa Liberă: Peste 28 de ani, cum ați vrea să arate Republica Moldova?

– „N-o să ajung, aș vrea să ajungem să fie o conducere acătării, înțeleaptă, să ne înțeleagă și pe noi, oamenii de la țară. Să nu fie corupția asta toată, blatul (a pune cineva pile) acesta să nu fie. Ei toți – cumătrul, socrul, nănașul, finii –, toți sunt la conducere.”

Europa Liberă: Vorbim despre 28 de ani de independență ai Republicii Moldova. Cum au fost anii aceștia pentru țară și pentru cetățeni?

– „Dacă înainte lucrau la colhoz și era trei ruble ziua și nu ne puteam hrăni copiii, acum lucrăm și cel care lucrează – acela are. Foarte mulți nu vor să lucreze, caută muncă mai ușoară, ca să iasă banul mai mult.”

Europa Liberă: Dar care sunt calitățile frumoase ale moldovenilor?

– „Hărnicia...”

Europa Liberă: Dacă-s harnici, de ce trăiesc în sărăcie?

– „Nu mai suntem noi chiar așa de săraci, uitați-vă pe stradă: îs BMW-uri, Mercedes-uri, mașini scumpe, luxoase, case mari,

frumoase. Nu socot că suntem săraci, suntem... Pur și simplu, cerințele oamenilor îs mult mai mari decât erau odată, de atâta că pe timpuri ne aranja absolut tot, acum vor două mașini, trei mașini... Dar în privința politicienilor ce aș putea spune? Eu pe timpuri, de exemplu, am fost un patriot înflăcărat. Să fii patriot înseamnă să-ți iubești patria, să faci totul ca să fie în țară bine, să muncești, să fii cinstit, să fii onest, iată ce înseamnă ca să fii patriot în Republica Moldova, dar m-am deziluzionat din cauză că politicienii nu-și onorează promisiunile.”

– „Sunt regrete după ce noi votăm, alegem, pur și simplu nu se îndeplinește aceea ce se promite înainte de votare, că omul dacă își ia angajamentul, politicianul dacă și-l ia, apoi trebuie să-l ducă până la capăt, trebuie să facă ceva pentru populația care este, ca să nu plece după hotare lumea.”

Europa Liberă: Cu ce asociați Republica Moldova, cu ce o comparați?

– „Cu un stup de unde albinele zboară și nu se mai întorc. Și acolo nu se mai face miere. Gata!”

– „Tot tineretul pleacă. Cine mai face viitorul? Noi, care am ajuns

la o vârstă, de exemplu, 50-60 de ani deja, cât mai avem noi de lucrat și de activat? Am impresia că, peste 20-30 de ani, în țară nu va mai rămâne nimeni. Trebuie de creat condiții ca tineretul să revină în țară.”

Europa Liberă: Dar următorii 28 de ani pot fi mai buni decât cei care au trecut?

– „Dacă parlamentarii și-ar asuma răspunderea ca să facă un viitor mai normal, înseamnă că da, poate să fie și mai bine.”

Europa Liberă: De ce plasați toată responsabilitatea în curtea politicienilor? Cetățenii nu au responsabilități?

– „De atâta că avem și noi responsabilități, dar trebuie să ne creeze condiții de lucru, să ne permită să putem lucra.”

– „Întreprinderile mici toate sunt înghițite de oligarhi, nu le dau voie la lume să lucreze și de atâta lumea pleacă, oamenii simpli iaca stau la piață, n-au unde să vândă marfa, și pe om îl lasă numai cu munca. Și de atâta toți pleacă. Și eu tot am să plec.”

Europa Liberă: Dar Dvs. cu ce comparați Republica Moldova, cu ce o asemănați?

– „Republica Moldova pentru mine e tot. Eu foarte mult o iubesc și, cum o zis și doamna, eu chiar îs patriot. Niciodată nu m-am gândit că o să-mi fac cetățenie românească, niciodată, chiar eram contra. Acum mi-o fac, din cauză că vreau să plec.”

Europa Liberă: De ce vreți să abandonați țara?

– „Am trei copii și nu pot aici să le ofer existența măcar...”

Europa Liberă: Și chiar dacă dați din coate, oricum vă este greu să vă descurcați?

– „Da, da, chiar ne este greu, că vreau și al meu copil să deschidă frigiderul și să ia același fruct, același lapte, absolut tot, ca un copil normal, nu numai cei care-s sus să mănânce bunătăți, dar și ai noștri. Ar trebui să fie salarii mai bune pentru oameni ca să rămână în țară, să-și crească copiii.”

Europa Liberă: Dacă s-ar întoarce acel milion plecat de cetățeni în Republica Moldova, cum ar arăta țara?

– „Dar Dvs. v-ați întoarce?... Dacă s-ar întoarce, ar arăta țara mai frumoasă, am avea și noi clienți care ne-ar cumpăra marfa, iată cum dacă s-ar întoarce moldovenii în țară. De exemplu, noi suntem pe piață și an de an se simte că e foarte puțină lume.”

Europa Liberă: Dar dacă v-ați schimba cu locurile – Dvs. ați merge să fiți deputat în Parlament și alesul poporului ar veni aici, la piața din Edineț, să vândă, credeți că s-ar schimba situația? Ați putea face mai mult decât fac cei de la putere?

– „Nu. Cred că nu aș putea face mai mult, de aceea că lucrul nu se face de unul singur, așa că trebuie echipă. La putere nimeresc foarte mulți oameni întâmplători , care nu au studiile necesare...”

Europa Liberă: Aleși cu votul cetățenilor.

– „De unde votul? Îs impuși de banii ăștia. Dvs. nu știți că erau impuși, toți cunoscuții erau impuși să plece la adunări pe stradă, toți se temeau, erau victime ale partidelor democrate și ale altor partide. Ei spuneau că „voi sunteți obligați să ieșiți și acolo”.”

– „Degeaba ne-au dat independență, că noi nu avem

independență, noi tot cu frică și tot cu grijă și te temi și cu ușile încuiate, și cu porțile încuiate șezi. Iaca asta-i, că-i tot banditism peste tot locul, ba și un polițist merge prin bazar și dacă îi grăiești ceva, el dă din mână și se duce înainte.”

Europa Liberă: Dar în general moldovenii au vrut și vor să trăiască în democrație, în libertate?

– „Da, ei au vrut să trăiască în libertate, că au fost supuși...”

Europa Liberă: Dar moldovenii își cunosc drepturile, obligațiunile, libertățile?

– „Drepturile acestea trebuie și să le îndeplinească drepturile acestea.”

Europa Liberă: Moldovenilor le place să trăiască în libertate, în democrație?

– „Le place...”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă democrație?

– „Democrație e atunci când totul e corect făcut și oamenii îs liberi, vorbesc liber, nu ascund nimic, așa, știți, un fel de democrație, să se facă totul drept.”

Europa Liberă: Vorbim despre 28 de ani de independență ai țării. Cum au fost anii aceștia pentru cetățeni?

– „Pentru mine că lucrez și muncesc, apoi mie mi-e bine.”

Europa Liberă: Din ‘91 până astăzi ce vi s-a întipărit în minte că a fost bine, că n-a fost bine?

– „Pentru mine a fost bine din ’91 încoace, fiindcă eu în ’89 mi-am ridicat casă, pentru că am muncit și am avut cu ce ieși la mal, dar care nu lucrează și așteaptă Fondul social să le dea...”

Europa Liberă: Câți președinți a avut Moldova în acești 28 de ani de independență?

– „Snegur, Lucinschi, Voronin și Timofti, și-amu Dodon. Amu la Dodon nu știu ce nu-i chiar bine, că nu face ce a promis și nici la democrați n-a fost rău, de atâta că democrații au ridicat nalogurile(impozitele), dar ajungeau bani și pentru pensionari, și pentru bugetari că le-a mărit. Dar de ce lui Maia Sandu nu-i ajunge și vrea de-amu să împrumute de la Europa? Ce Europa o să aibă să ne dea? Tot de pe spinarea noastră și tot la aiștia care lucrează.”

Europa Liberă: Ca și cetățean, sunteți mândră de țara Dvs.?

– „Numaidecât că-s mândră, că nu m-am dus nicăieri, câștig aici, pe loc.”

Europa Liberă: Dar cu ce vă mândriți?

– „Că sunt acasă. Am educat copiii, am făcut totul aici, acasă.”

Europa Liberă: Vorbim despre 28 de ani de independență ai Republicii Moldova. Cum au fost anii aceștia?

– „Anii aceștia au fost cu multă speranță. Am doi feciori, slavă Domnului, sunt la Chișinău ambii, i-am păstrat grămăjoară, dar nu știu dacă am avut dreptate. Și acum cred că a cincea oară dacă mă dezamăgesc, nu știu ce se va întâmpla.”

Europa Liberă: Vă amintiți cine a condus țara în acești 28 de ani, pe cine i-a avut președinți?

– „D-apoi cum nu? Este Mircea Snegur, este dl Lucinschi, este Voronin și după Voronin – Timofti.”

Europa Liberă: Cum au intrat în istorie fiecare din acești președinți?

– „Fiecare îs cu schelete în dulap. Și nu știu de ce, dacă îi iei pe fiecare separat, parcă îi integru când te uiți, parcă ține la neam, la pământ, dar nu știu de ce, e un ceva specific al nostru, nu știu...”

Europa Liberă: Care sunt calitățile bune ale moldovenilor?

– „Calitățile bune ale moldovenilor? Nu știu dacă să spun că hărnicia sau să spun că e munca în dodii... Uneori, hărnicia asta este exagerată, nu-și trăiesc viața...”

Europa Liberă: Onestitatea îi caracterizează?

– „Până la un anumit moment.”

Europa Liberă: Patriotismul?

– „Eu sunt profesoară 40 de ani, dar oricât de mult le spunem elevilor, totdeauna am simțit în compunerile lor fățărnicie în ultimii ani.”

Europa Liberă: E vina părinților, societății, școlii? A cui e vina?

– „Părinții probabil că trebuie să-i excludem de la acest capitol – educația patriotică. Ceea ce se face în școală e foarte multă fățărnicie. Copilul ca nimeni altul simte, vorba ceea: „Una gândim, alta spunem și a treia facem” și aici e chiar grav, cu exodul, cu ceea ce vedem în altă parte. Cred că trebuie să se schimbe niște generații...”

Europa Liberă: O generație s-a schimbat în acești 28 de ani de independență.

– „Da, dar spre regret...”

Europa Liberă: Care sunt păcatele clasei politice că atât de mult a dezamăgit societatea, cetățeanul simplu?

– „Eu nu știu de unde atâta hapsânie. De ce nu conștientizează că oricum dormi într-un pat, ori cât îi trebuie unui om? Adică, vorba asta banală: cât îi trebuie unui om?”

Europa Liberă: Dar aveți o explicație de ce goana asta după avuție, după multă, multă bogăție, după acces de materialism?

– „Trufie! Adică s-a început de la poarta vecinului. Dacă e așa, cu ornament, trebuie să am și eu așa poartă ori mai frumoasă. Invidia... Sau trebuie să demoleze casa bună în care sunt condiții normale de atâta că vecinul a făcut așa. Și competiția asta a ajuns la un nivel mai mare care îmi permite să mă gândesc că intelectul oamenilor de afaceri nu e tocmai acela care vor ei să ne convingă că îl au.”

Europa Liberă: Care a fost rolul intelectualității în acești ani de independență?

– „La un moment a fost rolul intelectualității.”

Europa Liberă: Ați spus „la un moment”...

– „Atunci când era Mișcarea ceea de Eliberare Națională, când umblam cu căldarea cu clei în mână și când făceam agitație și noaptea cu soțul încleiam, dar după aceea a urmat o dezamăgire,

altă dezamăgire, altă dezamăgire... După aceea am văzut tăcerea intelectualilor. Eu nu vreau să văd pe Facebook cum se ceartă doi scriitori, pe mine ca cetățean mă interesează omul de litere, hai să zicem, pictorul, actorul să fie integru, să fie patriot, să fie implicat, să fie un exemplu pentru ceilalți.”

Europa Liberă: Sunt modele în societate astăzi? Și cine ar fi aceste modele?

– „Astăzi noi nu avem modele. La vârsta mea și la experiența mea, eu nu mai pot pune mâna în foc pentru nimeni și asta e grav. De aceea vorbesc cu lacrimi...”

Europa Liberă: Dar dacă nu sunt modele, după cine să se orienteze cetățeanul?

– „Tocmai asta e tragedia. Nihilismul în societate e foarte dezvoltat. Eu vreau să cred în viitorul nepoților mei, la urma urmei, care sunt aici.”

Europa Liberă: Dar când ziceți Republica Moldova, la ce vă gândiți?

– „La o așchie de țară.”

Europa Liberă: Și ce-i doriți la cei 28 de ani Republicii Moldova?

– „Trebuie să revenim la normalitate, trebuie să ne debarasăm de încălcarea Bibliei, hai să zic așa. Nu zic că sunt religioasă și vorba Smarandei: „Te duci la biserică din Paști în Paști, Ștefane!”, cam așa și eu, dar mă miră lucrul acesta: de ce nu e rușine să furi, să spui minciuni de la tribună chiar, să fii fățarnic, ipocrit? Păi, astea sunt toate păcate...”

Europa Liberă: Și peste 28 de ani, ce va fi aici?

– „Peste 28 de ani... Ei, aici va fi provincia românească înfloritoare. Vreau să cred în asta!”

Europa Liberă: Valentina Ursu sunt.

– „Da, Valentina Ursu. Toată vremea sâmbăta o ascult. Numai Europa Liberă spune drept. Și v-am recunoscut...”

Europa Liberă: Ian ziceți, în 28 de ani de independență, cum s-a trăit în Moldova?

– „Tare greu! Pensia ne-au pus-o la călcâie, jos ne-au pus-o și nu se uită la aiști bătrâni deloc, deloc, deloc... Nici nu li-i rușine, că iaca amu când au intrat au spus că au să mărească pensiile, au să mărească zarplățile (salariile). Nici nu pomenesc de pensionari. Eu am lucrat 40 de ani și primesc 1.600 de lei.”

Europa Liberă: Și cum vă descurcați cu banii aceștia?

– „Cum mă descurc? Tare greu mă descurc, iaca mă duc după deal cu ierburile... Am vândut mărar, pătrunjel, păstăi și mă duc să-mi cumpăr leacuri. Ne-o uns ochii cu 600 de lei Plahotniuc și gata, i-a uns pe toți.”

Europa Liberă: Cine-i de vină că lumea vorbește despre necazuri?

– „Cine-i de vină? Aiști de sus, toți îs vinovați.”

Europa Liberă: Aleși de cei de jos.

– „Că ei îs cumpărați toți aiști de jos.”

Europa Liberă: Dar de ce își vând votul cei de jos?

– „De ce își vând? Că-s greutăți, au greutăți și mie dacă mi-ar da, eu i-aș spune că-l votez, dar eu aș face ce știu eu, dacă ai noștri nu fac aceea ce trebuie. Eu iubesc pământul românesc și iubesc România 100%.”

Europa Liberă: Dvs. de ce iubiți Republica Moldova?

– „O iubesc, pentru că într-însa m-am născut.”

Europa Liberă: Valentina Ursu, de la Europa Liberă, a ajuns cu microfonul aici, la Edineț, și întrebăm localnicii despre cei 28 de ani de independență ai țării. Ce a fost bine, ce a fost mai puțin bine în acești ani?

– „Cândva a fost odată bine, dar acum îi cam trist, fug din țară, se duc și nu vine nimeni.”

Europa Liberă: De ce fuge lumea din țară?

– „Dar de ce fug? Pentru că salariul îi tare puțin...”

Europa Liberă: Dar care au fost frânele care au ținut statul pe loc?

– „Frânele care au ținut statul pe loc? Totul a fost politica lui Plahotniuc. „Был захват власти” (a fost preluarea puterii în stat) și nu puteai face nimic, absolut nimic, că numai căscai gura și a doua zi erai arestat.”

Europa Liberă: Lumea trăia cu frică?

– „Numaidecât, cu frică și cu mare frică!”

Europa Liberă: Ce înseamnă să trăiești cu frică?

– „Înseamnă că nu poți să-ți aperi dreptatea, că numai ai căscat gura și îndată îți găsește dosar. Eu, de pildă, am avut două judecăți, cu politica am fost drept 100% și m-au pedepsit. Și să am cui mă jelui, nu am avut cui, dar am fost drept și întrebarea, și la judecăți am fost și am cerut: „Докажите мне, что я виноват!” („Demonstrați-mi că sunt vinovat!”).”

Europa Liberă: De ce justiția nu a fost independentă de politică?

– „Justiția a fost capturată, că este multă lume care și acum șede la închisoare pe nedreptate.”

Europa Liberă: Moldovenii vor să trăiască în democrație, în libertate?

– „D-apoi nu numai că vor, dar trebuie s-o avem democrația ceea și libertatea. Și poate amu s-a face.”

Europa Liberă: La mulți ani, Republica Moldova!

– „La mulți ani, Republica Moldova!”

Europa Liberă: Și de ce iubiți Moldova?

– „Că sunt născut aici.”

Europa Liberă: Dar cum vedeți viitorul țării?

– „Măcar dreptate să fie. Hai încolo și hai și încoace, dar să trăim bine și cu unul, și cu altul – și cu Estul, și cu Vestul.”

* * *

Au fost părerile pe care le-am adunat la nordul Republicii Moldova, la Edineț, în ajunul aniversării a 28-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Despre interminabila tranziție și viitorul statului am discutat și cu o cercetătoare în domeniul istoriei. Mariana Țăranu crede că Republica Moldova niciodată nu a fost un stat independent, pentru că nu a avut lideri naționali.

Mariana Țăranu: „Dacă vorbim despre independența Republicii Moldova, fiecare a trăit-o, o trăiește în funcție de aspirațiile sale, de nivelul intelectual și de faptul cum a fost implicat în acele

evenimente. Cum rămâne în istorie? Rămâne ca un an de cotitură, an în care Republica Moldova a fost reînființată, într-un fel, pentru că este succesoarea RSSM-ului, dar, în același timp, acești 28 de ani, de fapt, sunt niște ani ratați pentru această palmă de pământ, sunt niște ani în care cei care au avut șansa sau neșansa să se nască aici au suportat o veșnică perioadă de tranziție, timpuri incerte, au ales din răul cel mai mic; sunt ani pierduți pentru această palmă de pământ și îndeosebi pentru populația care s-a născut aici, pentru că toți avem o viață biologică și tot timpul am fost în așteptarea schimbărilor.”

Europa Liberă: Unii spun că destinul ar fi fost vitreg de la început, pentru că s-a declanșat conflictul armat de la Nistru, războiul moldo-rus care a făcut să curgă sânge mult la Nistru. Iată că, după atâția ani, nu s-a reușit să se identifice o soluție.

Mariana Țăranu: „Anul 1992 este anul când oficial se consideră că s-a început războiul de la Nistru. De fapt, conflict, diferend, sunt niște termeni pe care i-au promovat cei de la Kremlin și ni i-au impus nouă și politicienii de aici i-au preluat, pentru că, de fapt, a fost un război de agresiune a statului Federația Rusă împotriva Republicii Moldova și acest război făcea parte din planul vast pe care l-a avut Uniunea Sovietică. Cred că acest plan a fost trasat atunci când exista Uniunea Sovietică, dar s-a materializat atunci când au fost condiții favorabile de a-și păstra influența în zonele în care Rusia deja avea interes.

De ce cei de la Chișinău nu utilizează corect această sintagmă, că, de fapt, a fost un război ruso-moldovenesc? În primul rând, pentru că-i impune prin definiție să recunoască că Federația Rusă a fost un stat agresor și, în al doilea rând, atunci când este vorba de război, sunt veterani, sunt oameni pe care statul trebuie să-i protejeze prin lege. Or, autoritățile de la Chișinău se absolvă de această responsabilitate și atunci când se zice că a fost conflict, noi nu avem nimic cu nimeni. În cazul războiului, avem veterani și trebuie să le plătim; avem văduve de război și trebuie să le plătim o anumită perioadă de timp; avem copii orfani și trebuie să le dăm indemnizații și responsabilitatea statului crește.”

Europa Liberă: De ce nu s-a reușit reunificarea celor două maluri ale Nistrului?

Mariana Țăranu: „Nici n-o să se reușească, pentru că statul Republica Moldova niciodată nu a avut parte de politicieni care să reprezinte interesele lui, interesele majorității populației. De fapt, în 1940 s-a creat un stat artificial numit RSSM și Republica Moldova este succesoarea acestui stat din cele mai sărace zone a două state cu culturi diferite, cu populații diferite, cu tot diferit – România și Republica Sovietică Socialistă Ucraineană.

Zona transnistreană este, de fapt, RSS Ucraineană, succesoarea acesteia. Iarăși, istoriografia sovietică a inventat RASSM, pentru că tu când ai o casă și în cinci camere pereții sunt vopsiți în alb, iar în una îs vopsiți în verde, cea verde nu-i casă aparte, îi tot casa ta. Exact așa și aici – RASSM este o parte componentă a Ucrainei și populația este ucraineană și noi nu putem să unim aceste două maluri.”

Europa Liberă: Și totuși, cinci șefi de stat pe care i-a avut Republica Moldova și doi președinți interimari, toți au încercat să aducă prioritară această problemă pe agenda discuțiilor pe care le-au purtat, în primul rând, cu cei de la Moscova. Eforturi s-au făcut, sprijin a venit și din afară, din partea Uniunii Europene, din partea Statelor Unite ale Americii...

​Mariana Țăranu: „Dvs. spuneți că președinții Republicii Moldova pe care i-am avut au făcut ceva. Eu personal sunt născută în apropierea Nistrului, în raionul Criuleni, eu am vorbit cu oamenii de acolo, eu interacționez cu oamenii de acolo, în mod special mă interesează acest subiect și eu consider că nu s-a făcut nimic substanțial...”

Europa Liberă: E un conflict internaționalizat, asta am vurt să spun...

Mariana Țăranu: „Exact. Este un conflict internaționalizat, despre care se vorbește mai mult în exterior decât se vorbește în interior și se face în interior. Și mă axez aici cu toată responsabilitatea pe faptul că, din momentul declanșării acestui război până în prezent, nu s-a promovat o politică de unificare.

Oamenii din partea stângă a Nistrului de ce nu se identifică cu autoritățile constituționale de la Chișinău? Pentru că autoritățile constituționale nu-i protejează. Eu știu precis că, în timpul în care dl Mircea Snegur își exercita mandatul de președinte, la Președinție au venit sute, mii, saci întregi de scrisori ale locuitorilor din partea stângă a Nistrului, din raioanele care acum sunt în jurisdicția Tiraspolului și oamenii scriau scrisori colective și cereau ajutor de la autoritățile statului și autoritățile statului nu le-au răspuns niciodată. Și iată foarte mulți din acel moment și-au dat seama că, dacă Chișinăul nu-i apără, cineva trebuie să-i apere.

Nu mai vorbesc acum despre calvarul prin care trec cele câteva școli – șapte școli cu predare în limba română din partea stângă a Nistrului –, iar atunci când vorbim despre pensionarea cetățenilor, atunci când vorbim despre salariile celor din partea stângă a Nistrului, ei la propriu sunt motivați economic ca să primească, să accepte cetățenia transnistreană și noi, vrem sau nu vrem, dar ne pomenim că locuitorii multor sate și din partea dreaptă a Nistrului au cetățenie transnistreană și în ceea ce privește școlile nu se face nimic, în ceea ce privește acordarea cetățeniei, în ceea ce privește punctele de control care pe zi ce trece tot se schimbă, își schimbă destinația...”

Europa Liberă: Crește numărul lor...

Mariana Țăranu: „Da, crește numărul lor și tot vin, vin spre...”

Europa Liberă: Crește numărul lor în favoarea Tiraspolului.

Mariana Țăranu: „În favoarea Tiraspolului, da. Aici nu mai

vorbesc despre marile cedări pe care le-a făcut Chișinăul și care sunt de-a dreptul umilitoare în ceea ce privește recunoașterea diplomelor și în ceea ce privește recunoașterea numerelor mașinilor înmatriculate în zona transnistreană...”

Europa Liberă: De ce clasa politică rămâne a fi restanțieră când e vorba de aducerea bunăstării, de aducerea prosperității în stat, în casa cetățeanului?

Mariana Țăranu: „Republica Moldova niciodată n-a avut parte de o clasă politică care să îi reprezinte.”

Europa Liberă: Dar în 28 de ani putea să apară o clasă politică responsabilă?

​Mariana Țăranu: „Nu s-a format, putea să apară. În primii ani de independență, eșalonul întâi al Partidului Comunist și-a schimbat denumirea – din primul secretar a devenit președintele statului sau președintele Parlamentului, dar, de fapt, el era același funcționar sovietic, era format de Kremlin, ca să slujească Kremlinului.”

Europa Liberă: A crescut o altă generație de politicieni.

Mariana Țăranu: „Exact. Teoretic, da, dar practic – cei din eșalonul doi au preluat puterea, pentru că cei din eșalonul întâi și-au promovat subalternii și pe cei în care aveau încredere. Acum ar fi normal, la aproape trei decenii de independență, să avem o clasă politică – teoretic și practic – formată în noile împrejurări, dar

nu o avem, pentru că guvernează aceleași clanuri, iarăși prin oamenii lor. Mai mult decât atât, de foarte multe ori copiii celor din partidele de stânga sunt acum în partidele de dreapta și dacă se retrag ei, vin nașii lor, vin finii lor, tot oamenii lor.

Cu alte cuvinte, nu văd viitorul acestui stat atâta timp cât noi nu vom avea o clasă politică, dar nu se face nimic și în următorii 20 de ani sunt relativ pesimistă că vom reuși să avem această clasă. Noi nu avem tineri care sunt plecați peste hotare pe banii statului ca să preia doctrine, tehnologii sau să facă studii în domeniu. De ce statul nu-i trimite? De ce statul nu face acest lucru? Trebuie să fie o politică de stat foarte clară, inclusiv în privința cadrelor.”

Europa Liberă: În aceste aproape trei decenii, Republica Moldova a rămas mai săracă cu un milion de cetățeni, pentru că majoritatea au luat calea pribegiei, căutându-și bucata de pâine în străinătate. Se zice că cei din diasporă ar putea să întindă o mână de ajutor și să vină la putere în Republica Moldova pentru a prelua pârghiile și a schimba inclusiv mentalitățile. E cu putință acest lucru?

Mariana Țăranu: „Sigur că nu, pentru că mafia care se află la guvernare – și nu mă tem să spun, când spun „mafia”, iarăși mă refer la rude, prieteni, afaceriști, oameni care au afaceri în comun – n-o să le permită niciodată. Șansele pe care le are un tânăr să se integreze în viața socială în afara Republicii Moldova nu le are

aici. Aici, dacă nu ești membru al unui partid care se află la guvernare sau dacă cineva nu are apartenență politică din anturajul tău, nu ai nicio șansă. Și diaspora, văzând și trăind după regulile democrației autentice, venind în Republica Moldova și confruntându-se cu ceea ce am vorbit mai devreme, își dă seama că, de fapt, este o luptă pierdută din start și se întoarce.”

Europa Liberă: Dar un început trebuie să existe?

Mariana Țăranu: „Un început trebuie să existe, dar sunt create așa niște impedimente că, dacă nu ești omul sistemului, tu nu ai posibilitate ca să întreprinzi practic nimic.”

Europa Liberă: Dar sistemul acesta cineva trebuie să-l demonteze?

Mariana Țăranu: „Da, trebuie să-l demonteze...”

Europa Liberă: Cine sunt curajoșii care s-ar pricepe și ar vrea să facă acest lucru?

Mariana Țăranu: „Ei toți se pricep. Cei care sunt la guvernare se pricep și tot timpul s-au priceput, dar sunt absolut convinsă că numai sub influența organismelor internaționale s-ar putea face acest lucru și organismele internaționale urmează să vină nu doar cu recomandări, dar cu indicații și să verifice. Iată acum se lasă impresia că s-au schimbat lucrurile, dar, de fapt, noi nu avem niciun condamnat, noi nu avem pe nimeni de la cei care se spune că au făcut ilegalități să li se fi confiscat averile, banii sau ce au furat ei din haznaua statului și fostul sistem trece, pur și simplu, în opoziție.

Eu urmăresc și am impresia că intenționat se face acest lucru. Pe de o parte, îi impunem sau oamenii sunt constrânși ca să depună cereri și să plece din funcții sau sunt demiși, dar nimeni nu este pedepsit și ei stau într-o parte și adună forțe și mâine iar au să înceapă aceleași bătălii politice.”

Europa Liberă: Cine vrea binele Republicii Moldova?

Mariana Țăranu: „Cetățenii. Declară și clasa politică, dar, deocamdată, nu se văd niște pași concreți.”

Europa Liberă: Politicienii mai degrabă vorbesc despre cine sunt dușmanii Republicii Moldova.

Mariana Țăranu: „Politicienii mai mult vorbesc despre cine sunt

dușmanii, pentru că eu am rezerve și la calitatea politicienilor. Și aici mă bazez pe faptul că, practic, toate generațiile de politicieni, cu câteva excepții, au știut cum să ajungă la putere, dar n-au știut cum să se mențină la putere.

Și nicio guvernare n-a făcut reforme ale căror rezultate să fie în timp, reforme de durată și reforme durabile. Totul s-a făcut pe

moment. Deci la nivel declarativ e una, la nivel practic e total altceva. Mai mult decât atât, în Republica Moldova este în floare corupția și aici chiar nimic nu poți să faci fără a da mită, fără a-ți crea o siguranță că, dând această mită, te protejezi.”

Europa Liberă: Dar mereu vina se plasează pe clasa politică, mai cu seamă pe cei care guvernează, iar cei care guvernează se zice că reflectă ceea ce este în societate sau cetățenii își merită guvernarea pe care o au. De ce acest ping-pong între cei de jos și cei de sus și nimic nu se alege?

Mariana Țăranu: „Nu se alege, pentru că partidele politice sunt niște mici clanuri în care oamenii cu merite niciodată nu ajung. Și dacă ajung, sunt unu-doi și aceia îs de umplutură și aceia sunt cei care trag lista, dar, de fapt, nu pot lua decizii, că în partid, ca și în societate câștigă cei care sunt mai mulți și ridică mâna. Și în momentul în care tu vii într-un partid unde e finul, fina, nașul, feciorul, rudele, amantele, vii cu o părere și toți ei se unesc și nu-ți votează această părere. Și atunci, oamenii care au ceva de spus fie că urmează să candideze independent, fie că urmează să scrie cărți sau să plece în afară. Nu au nicio șansă.”

Europa Liberă: Dar nu e un paradox să auzi de la cetățenii acestui stat că nu au încredere în viitorul lui?

Mariana Țăranu: „Nu, aceasta e firesc, pentru că Republica Moldova nu a avut politicieni formați în școlile occidentale. A fost eșalonul întâi al KGB-ului și al Partidului Comunist, a fost eșalonul doi; acum vin oamenii lor de încredere, care sunt formați, gândesc în interesele altui stat, ale altei puteri.”

Europa Liberă: Republica Moldova de peste 28 de ani cum va arăta, cum ar putea să arate, cum ar trebuie să arate?

Mariana Țăranu: „Deci, Republica Moldova peste 28 de ani ar trebui să fie parte componentă a țării din al cărei corp a fost ruptă în 1940, ar trebui să se unească cu România. În cazul în care își urmează cursul în hotarele existente, ar trebui să fie o țară în care, dacă se elimină corupția, se dezvoltă în mod firesc democrația și toate celelalte elemente specifice unui stat firesc, unui stat normal.”

Europa Liberă: Dar cetățenii Republicii Moldova pun accent, preț pe libertate, pe democrație? Pentru că, deseori când merg în Moldova profundă, mai degrabă de la ei aud că și-ar dori conducători autoritari, care să bată cu pumnul în masă, să aibă bățul în mână.”

Mariana Țăranu: „E firesc acest lucru, pentru cetățenii Republicii Moldova sunt produsul unui stat totalitar, unui stat în care n-a

existat democrație. Noi nu prea știm a trăi într-un stat democratic, noi așteptăm și astăzi să ne spună cineva ce să facem și cum să facem și iată asta este o mentalitate post-totalitară – când oamenii parcă vor, parcă se tem, parcă nu le trebuie. Și de asta așteaptă ca cineva să le spună ce să facă. Cetățenii Republicii Moldova nu știu a trăi în democrație. Dacă vorbim despre un stat de 28 de ani, care are o vârstă de 28 de ani, aici nu poate fi democrație. Democrația se dezvoltă în timp, democrația trebuie cultivată. Deci, ca să vorbim despre un stat democratic, cel puțin la a treia generație putem să spunem că este o democrație mai mult sau mai puțin autentică...”

Europa Liberă: Istoricul Mariana Țăranu când spune: „La mulți ani, Republica Moldova!”, la ce se gândește?

Mariana Țăranu: „Istoricul Mariana Țăranu când spune: „La mulți ani, Republica Moldova!”, se gândește: „La mulți ani rudelor, prietenilor care locuiesc în Republica Moldova, să fie sănătoși, să fie demni de această palmă de pământ!”. Pentru că, deși are o soartă pe care nu și-o merită, s-a vărsat foarte mult sânge și fiecare palmă de pământ are preț mai greu în comparație cu alte zone ale țării noastre, România, și ale altor țări; pentru că, dacă vorbim despre secolul XX, pe fiecare palmă de pământ s-a murit de foame, s-a murit în deportări, s-a plâns când s-au confiscat și s-au naționalizat animalele, păsările, casele – totul, de fapt.

S-a murit nejustificat, în timpul operației Iași-Chișinău, mii de oameni au murit, care nu meritau această soartă; Prutul a fost roșu în 1940. Nu vorbesc despre Nistru, care și acum are cadavrele multor oameni care chiar nu și-au meritat soarta, dar au fost omorâți și aruncați în Nistru. Deci, este o palmă de pământ care numai în secolul XX se menține pe sute de cadavre, nu mă tem să spun la metru pătrat. Și tocmai de asta spun: «La mulți ani rudelor care locuiesc aici! Să fie demni că s-au născut și sunt cetățeni ai Republicii Moldova»!”