Despre lecțiile conflictului transnistrean, nerezolvat de trei decenii, similitudinile cu războiul din Ucraina și îngrijorările pe care le-a stârnit, Valentina Basiul a discutat cu locuitori din satele moldovenești din Zona de Securitate de la Nistru.
La Cocieri, localitate situată în Zona de Securitate de la Nistru, oamenii trăiesc cu frica războiului în fiecare zi, spune secretarul de la primărie, Ion Mițcul, iar sentimentele sunt amestecate a unui război prin care au trecut în urmă cu 30 de ani și îngrijorări legate de războiul ruso-ucrainean ce s-ar putea extinde în regiunea estică a R. Moldova.
Ion Mițcul a fost rănit din primele zile de martie 1992, iar senzația pe care o are acum spune că e de deja vu, e adevărat că la alte dimensiuni. Ca unul pățit, care a mers la Kiev în noiembrie-decembrie 1992 pentru o proteză și după ce a stat într-un salon de spital cu un bărbat din Harkov care a luptat de partea separatiștilor transnistreni, spune că ar vrea să-i revadă azi pe acești ucraineni și să le vorbească.
„Pentru mine asta este o zi tristă”
„Parcă se repetă. Pentru mine asta este o zi tristă, pe fundalul la aceea ce se întâmplă acum în Ucraina, căci la noi a fost nivel foarte scăzut în comparație cu Ucraina, la ei e strașnic. Folosesc așa arme care la noi nu au fost folosite. La noi în loc de rachete au fost alazan, în loc de obuze erau cele mai mari mine, la sfârșit ei pornise și cu artileria, dar nu obuze mega care fac ravagii mari în populație și în tot”.
Europa Liberă: Ați fost rănit în 1992, la Cocieri, chiar din primele zile.
„Iată mâine va fi a doua mea zi de naștere. Voi avea jubileu pe 3 martie am fost rănit”.
Europa Liberă: Pe oamenii din Cocieri îi îngrijorează iminența unui nou război?
Lecțiile ori să le înveți, ori să nu le înveți, totdeauna toți calcă pe greblă, cum nu ai da...
„Foarte tare, mai ales că ieri dacă ați văzut Lukașenko arăta o hartă unde vădit se vedea o săgeată spre Moldova, înseamnă că în planurile lor este și prelungirea, posibil să se repete ceva. Noi de-acum suntem, știți, foarte pățiți și, ca acela, ne temem și de umbra noastră. Războiul nu cruță, nici pe copii, pe nimeni. Și mai ales că statistica războiului din perioada asta modernă e că cel mai mare procent populația civilă pierde viața, nu militarii.
Planurile lor nu le știm, înainte declarau că vor Novorossia și Transnistria demult... iată ei acum așa sunt de liniștiți. Totul se repetă. Lecțiile ori să le înveți, ori să nu le înveți totdeauna toți calcă pe greblă cum nu ai da”.
Fostul combatant și primar de la Varnița, Tudor Serbov spune că starea de urgență legată de războiul din Ucraina și limitarea acțiunilor comemorative la depuneri de flori nu a umbrit marcarea celor 30 de ani de la evenimentele de la Nistru. Dimpotrivă, el pune cele două războaie în același șir logic. În acest an gândul veteranilor moldoveni a fost și la militarii ucraineni care își apără independența și integritatea teritorială în fața rușilor și, indirect, spune Tudor Serbov, apără și R. Moldova.
„Nu se șterge nimic istoria rămâne istorie. Durere în suflet când știu prin ce am trecut și pentru ce băieții noștri au decedat, noi am pătimit, dar rezultatele, cu părere de rău, nu le-am avut și nu le avem”.
Europa Liberă: Care sunt lecțiile neînsușite de Chișinău, de R. Moldova, de statul independent pentru care ați luptat?
„Conducerea țării a fost indiferentă de tot ce s-a petrecut și a doua – ne-au trezit ca să luptăm și ne-au trădat ca pe niște mâțe moarte”.
Europa Liberă: Mai multe regrete înțeleg. Sunteți îngrijorat cumva de faptul că în planurile rușilor ar putea exista R. Moldova, acea joncțiune a regiunii Odesa cu Donbasul, de exemplu, așa-zisa Novorossia?
„Rușii n-au uitat de noi, pur și simplu sunt ocupați cu probleme mai mari, dar noi suntem în planurile lor, după cum vorbește Putin, adică nu dispare problema că mâine-poimâine să îi vedem aici, dacă ei bombardează Ismailul, Odesa, nu- departe și Moldova. Norocul numai Bojica poate să ne-l dea și victoria Ucrainei”.
Europa Liberă: Cu cât va rezista mai mult...
„Cu atât mai mult avem șansă să nu fim asupriți de ruși”.
Ca în multe localități, veteranii de la Nistru din Soroca s-au adunat la un miting, au depus flori la monumentul în memoria camarazilor lor uciși în confruntările armate și au organizat chiar și un parastas, spune liderul organizației locale Alexandru Cimbriciuc, în trecut deputat, polițist și viceministru al apărării. Cimbriciuc recunoaște că a trebuit să explice unor combatanți de ce starea de urgență legată de războiul din țara vecină a redus elanul de organizare a acțiunilor comemorative.
„2 martie pentru toți veteranii din țară și îndeosebi pentru cei de la Soroca pe care-i reprezint înseamnă un eveniment de tristețe. Niciodată nu m-am gândit că în veacul XXI același agresor care 30 de ani în urmă ne-a agresat și ne-a umilit poporul acum este peste Nistru. Chiar acum mă uit în partea cealaltă și te apucă jalea ce se întâmplă în statul vecin”.
Despre lecțiile care trebuie învățate, Alexandru Cimbriciuc enumeră evitarea dezinformării și manipulărilor din mass-media, informarea din surse credibile și renunțarea la opinii categorice. Este un lucru cert, precizează el, războiul mereu a adus necazuri și suferință.
