Vasăzică, trăim trei decenii într-o ţară în care politicienii şi-au văzut de viaţa lor şi nu au făcut mai nimic pentru popor, dar au strigat mereu că muncesc pentru cetăţeni. Trei decenii cu nişte conducători incapabili să scoată ţara din mlaştină, demagogi şi traseişti, şi care, cu toate acestea, vorbesc mereu în numele poporului. Pe alte meridiane, asemenea politicieni ar fi cuprinşi de jenă la un moment dat şi ar renunţa să ne mai bombardeze cu obuzele demagogiei. Aici însă băieţii nu pot renunţa la populism şi demagogie şi o tot ţin cu apartenenţa lor la optica poporului.
Igor Dodon l-a felicitat cu victoria pe Alexandr Lukaşenka printre primii din lume. Numai Vladimir Putin a fost mai rapid. Şi Dodon l-a felicitat în numele poporului moldovenesc. E o problemă aici serioasă, după părerea mea. În primul rând, există suspiciuni că victoria longevivului conducător al Belarusului a fost obţinută cu mişmaşuri. Sunt confruntări între cetăţeni şi poliţie pe străzile mai multor oraşe din Belarus. De ce în atare situaţie confuză să te grăbeşti să-l feliciţi pe Lukaşenka? Doar pentru că a făcut-o Putin?
În al doilea rând, de ce crede Igor Dodon că reprezintă întregul popor moldovenesc? După tot răul făcut aici în anii tranziţiei, absolut toţi politicienii moldoveni ar trebui să înţeleagă că legătura lor cu poporul e foarte aproximativă şi incertă. Nici un politician din RM nu reprezintă poporul, nici chiar Igor Dodon. La rigoare, Dodon îşi reprezintă alegătorii care nu sunt nici o jumătate din populaţia Moldovei. De aceea, ar fi bine să trimită felicitări nu în numele poporului moldovenesc, ci în numele Preşedinţiei sau alegătorilor săi. Pentru că, sunt convins, mai există mulţi oameni care nu vor ca Dodon să-l felicite pe Lukaşenka în numele lor. Destul de mulţi.
