Una dintre strategiile de aplicare a Pactului Verde European se numește „De la fermă la furculiță” (Farm to fork) și se referă la transformările pe care le vor suferi până în 2050 agricultura și producția de mâncare, precum și obiceiurile alimentare. Supusă la vot în formă de dosar nelegislativ în Parlamentul European, strategia a stârnit nedumerire și îngrijorare. Nedumerire din partea europarlamentarilor care au respins articole care propuneau, de exemplu, înlocuirea producției de carne cu producție de insecte, și îngrijorare din partea asociațiilor de fermieri.
„Dacă înlocuim alimente de calitate europene cu alimente de import, ne vom împușca în picior. Importarea alimentelor din străinătate înseamnă exportul amprentei noastre de carbon în afara Europei. Acțiunile care duc la ecologizare falsă nu sunt o soluție”, a spus europarlamentarul italian Herbert Dorfmann (PPE), într-un material difuzat presei. „Este de neînțeles de ce vicepreședintele Comisiei, Timmermans, a încercat să păstreze secret studiul de impact privind consecințele acestei strategii”, mai declară Hermann într-un interviu cu Europa Liberă, în care explică și faptul că strategia Comisiei va suferi modificări și va reveni în atenția Parlamentului.
Europa Liberă: Este adevărat că atingerea țintelor de decarbonizare va conduce la schimbarea paradigmei alimentare și la sacrificarea unor locuri de muncă și a unei părți a fermierilor?
Herbert Dorfmann: „UE și-a asumat o serie de obiective de decarbonizare în cadrul Acordului de la Paris, iar acum trebuie să luăm măsurile legislative care se impun pentru atingerea acestor obiective. Această temere a pierderilor locuri de muncă există nu doar în agricultură, ci și în alte ramuri economice. Dar încercăm să facem acestă tranziție fără pierderi de locuri de muncă, și credem că este posibil atât în agricultură, cât și în alte ramuri economice.”
Europa Liberă: Înțeleg că Comisia Europeană a ascuns studiul de impact la strategia „De la fermă la furculiță”. În studiu se arată impactul tranziției verzi asupra diferitelor ramuri agricole și asupra consumului de alimente. De ce credeți că nu l-a făcut public Comisia?
Comisia nu a jucat corect. Această strategie trebuie să fie transformată în regulamente și directive
Herbert Dorfmann: „De la Fermă la furculiță este strategia Comisiei Europene de implementare a Pactului Verde în agricultură. Iar Comisia a realizat un studiu de impact pentru a se vedea ce impact ar avea aplicarea strategiei asupra agriculturii și industriei alimentare, precum și asupra consumatorilor, obiceiurilor de consum etc. Am fost neplăcut surprinși că nu a publicat rezultatele acestui studiu. L-a ținut secret luni de zile. Ceea ce este incorect. Dacă dorim să luăm măsuri serioase, atunci trebuie să jucăm cu toate cărțile pe masă. Comisia nu a jucat corect. Această strategie trebuie să fie transformată în regulamente și directive, ca atare am cerut Comisiei Europene să însoțească această strategie cu studii de impact serioase. Aceasta este o strategie, ceea ce înseamnă că trasează obiective. Aceste obiective și ideile din strategie trebuie să fie transformate în legi. Înainte de a ajunge aceste proiecte de legi în Parlament vom cere un studiu de impact corespunzător. Strategia spune că trebuie să fim atenți să producem suficientă mâncare pentru cetățenii noștri. Nu are sens să producem mâncare care se produce în altă parte pe planetă, pentru că asta ar însemna că delocalizăm emisiile de carbon.”
Europa Liberă: Mulți europarlamentari au votat împotriva articolelor din această strategie care propun înlocuirea graduală a cărnii cu insecte, la fel de bogate în proteine, se pare. Motivația ar fi că, deși nu e nimic rău cu insectele, ele nu reprezintă o hrană tradițională în Europa. Mai mult decât atât, înlocuirea cărnii cu insecte ar afecta fermierii europeni.
Herbert Dorfmann: „Nu este nimic rău cu insectele, este adevărat. Dacă un consumator dorește să mănânce insecte, trebuie să aibă pe piață. Dacă va fi cerere pe piață, atunci fermierii vor trebui să producă insecte, căci ele nu se găsesc în asemenea cantități în natură. Asta nu înseamnă că dacă vom avea ferme de insecte în loc de ferme de porci, de exemplu, emisiile de carbon vor fi mai scăzute. Asociațiile de fermieri europene sunt îngrijorate. Vă confirm acest lucru. Și eu îi înțeleg. Strategia aceasta privește lanțul alimentar în întregime, ca un tot, de la fermă la consumator, dar nu oferă multe fermierilor, pentru a ști la ce se așteaptă. Fermierii doresc să aibă o producție sustenabilă, dar au nevoie de instrumente pentru asta. Nu pot spune pur și simplu: la anul folosim mai puține pesticide sau mai puțini fertilizatori. Normal că ar dori și ei, pentru că aceste materiale sunt scumpe. Dar au alternative? Fermierilor trebuie să li se ofere alternative reale și posibile pentru a atinge obiectivele pe care UE s-a angajat să le atingă legat de decarbonizare.”
