Dacă FC „Speranța Nisporeni” ar fi societate pe acțiuni, aș fi tentat să devin și eu acționar după un reportaj simptomatic dat pe post de o televiziune care nu obișnuiește să lanseze știri pe-bune, ci mereu plantează în capul spectatorilor ba o zdreanță de ură împotriva adversarilor puterii, ba un embrion de recunoștință pentru partidul de guvernământ. Darămite acum, când duduie electorala de uită găinile să se ouă ascultându-i pe deputații care mai vor o dată. Am aflat din reportaj că echipa nisporeneană a achiziționat de curând un fotbalist camerunez care se declară foarte mulțumit de condițiile oferite.
Și mai aflu că jucătorii aduși la o sală de forță din capitală să-și dezmorțească membrele după mega-crăciunul moldovenesc, pun mari speranțe în meciul cu… FC „Milsami Orhei”. Uppps! Aici mi-a căzut fisa. După cum se vede, viitorul deputat circumstanțial al Nisporenilor le dă de știre potențialilor alegători că, pe lângă tot ce le-a promis, va da lovitura de grație baronului de „Orheiland” pe terenul de fotbal! Ah, ce mișcare subtilă pentru racolarea microbiștilor. Te pomenești că urmează „Sheriff Tiraspol”?! Măi să fie! New Vasiuki* într-un nou ambalaj polittehnologic. Zău că aș cumpăra și eu o acțiune, măcar una de leac.
*Ilf și Petrov, „Douăsprezece scaune”
