Linkuri accesibilitate

De unde vine timiditatea României în raport cu Belarus


Imagine din Minsk de la protestul de marți, 18 august

Politicienii români rămân reținuți față de complicațiile din Belarus, unde în, ultimele zile, zeci de mii de demonstranţi au ieşit pe străzile din Minsk şi din alte oraşe pentru a cere demisia lui Alexandr Lukaşenka și pentru a protesta față de represiunile din ultima perioadă. Opoziţia din această țară susține că votul a fost fraudat și a anunţat o grevă generală în semn de protest, în vreme ce Lukașenka, aflat de 26 de ani la putere, susține că ar fi dispus să-şi transfere prerogativele după referendumul adoptării unei noi Constituţii.

Înalții oficiali români așteaptă mereu reacțiile UE înainte de a face declarații despre situațiile sensibile despre relațiile internaționale. În același timp, în ceea ce privește Belarusul, pare să existe o vădită lipsă de empatie a Bucureștiului față de atrocitățile ordonate de la Minsk.

Politicienii români sunt preocupați mai degrabă de jocurile care se fac în perspectiva moțiunii de cenzură, decât de ceea ce se întâmplă în Belarus. Doar USR a propus un proiect de declaraţie comună a celor două Camere ale Parlamentului cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului în Republica Belarus, dar, deocamdată, nu a primit niciun răspuns de la celelalte partide.

Oficialii români nu au devenit îngrijorați nici după ce Vladimir Putin i-a transmis duminică lui Alexandr Lukaşenka faptul că Moscova este gata să asigure sprijin în conformitate cu pactul militar colectiv din care ambele fac parte dacă va fi necesar. La prima vedere este vorba despre distanța geografică prea mare dintre România și Belarus, dar, pe de altă parte, aliații baltici, care se simt amenințați în aceste zile de promisiunea lui Vladimir Putin, ar fi meritat, cel puțin, o declarație de sprijin.

Polonia, în schimb, care are o graniță complicată, lungă de 400 de kilometri cu Belarus a precizat imediat că „monitorizează situaţia de la frontiera sa cu Belarus”, potrivit ministrului adjunct al apărării polonez Wojciech Skurkiewicz:

„Urmărim ceea ce se întâmplă în Belarus, la fel ca toate ţările din NATO, şi vom fi atenţi şi la ceea ce se întâmplă la frontierele noastre. Nu vom fi pasivi în această observare''.

Polonia cere pe de altă parte Uniunii Europene un fel de foaie de parcurs pentru Belarus, iar ministrul adjunct de externe de la Varșovia, Pawel Jablonski, a insistat că Uniunea Europeană nu trebuie să introducă sancţiuni împotriva Belarusului fără a-i prezenta acestei ţări o alternativă la relaţiile sale strânse cu Rusia.

„Evident, nu este vorba despre includerea imediată a Belarusului pe orbita ţărilor asociate la UE, întrucât este prea devreme pentru asta. Totuşi, Belarusul trebuie să aibă posibilitatea unei cooperări reale cu ţările Uniunii Europene''.

Lituania a avut o reacție mult mai dură în exprimare: un ajutor militar rusesc în Belarus ar fi „o invazie'', după cum a explicat apăsat ministrul de externe lituanian, Linas Linkevicius. Lituania are o graniță totală de aproape 700 de kilometri cu Belarus și este țara unde s-a refugiat lidera opoziției, Svetlana Țihanovskaia, contracandidata lui Lukașenka, pentru a scăpa de represalii.

Marile puteri occidentale s-au poziționat în declarații clare și fără echivoc împotriva celui căruia i se spune Ultimul dictator al Europei și au cerut alegeri libere în Belarus.

În același timp, liderul NATO a afirmat că Alianţa rămâne vigilentă în privinţa evenimentelor din Belarus şi este pregătită să protejeze statele membre, dar că nu reprezintă nicio ameninţare. Purtătoarea de cuvânt a Alianței, Oana Lungescu, a declarat, de asemenea, că NATO nu și-a masat trupe în regiune, așa cum a spus Lukașenka:

Prezenţa multinaţională a NATO în partea estică a Alianţei nu constituie o ameninţare pentru nicio ţară. Ea este strict defensivă, proporţională şi menită să prevină conflicte şi să menţină pacea”

Ca în majoritatea crizelor internaționale, România refuză să reacționeze individual și preferă să se ascundă în spatele declarațiilor pe care le dau Uniunea Europeană și NATO. E o formulă care nu supără pe nimeni și care nu presupune nicio asumare explicită.

În cadrul discuțiilor care au avut loc la finele săptămânii trecute la întâlnirea online a miniștrilor de Externe ai UE, șeful diplomației române, Bogdan Aurescu, a spus că România este „preocupată” de violențele din Belarus și a vorbit despre „inacceptabila degradare a situației drepturilor omului” și despre „nerespectarea standardelor electorale” din această țară. Din punctul de vedere al ministrului român de Externe, Bruxelles-ul trebuie să găsească „cele mai bune modalități pentru a demonstra solidaritatea și sprijinul UE cu și față de cetățenii din Belarus”

Președintele României, Klaus Iohannis, nu a exprimat încă nicio poziție față de ceea ce se întâmplă în Belarus, dar va avea ocazia să o facă mâine, la summit-ul special al Uniunii Europene, care va avea loc în sistem video.

Șeful Consiliului European, belgianul Charles Michel, a organizat această reuniune la nivel înalt cu gândul să crească presiunea asupra lui Lukașenka fiindcă, după cum a explicat, „violența împotriva protestatarilor este inacceptabilă și nu trebuie permisă."

Până în 2016, au existat sancțiuni comunitare împotriva a 173 de persoane din Belarus, dar acestea au fost anulate după alegerile prezidențiale de acum patru, când Bruxelles-ul a sperat într-o apropiere de Minsk.

Uniunea Europeană lucrează de vineri la o declarație comună a miniștrilor de externe comunitari, prin care să se creeze o listă cu demnitari din Belarus, care nu mai au voie să călătorească în UE și cu sancțiuni economice împotriva responsabililor din Belarus. Lista ar urma să fie finalizată în această săptămână.

Vezi comentarii (1)

Acest forum a fost închis
XS
SM
MD
LG