iulie 1980
Un interviu cu Paul Goma despre vizita în Franța a lui Nicolae Ceaușescu.
Noël Bernard: Dle Goma, între 23-26 iulie, urmează să facă o vizită oficială în capitala Franței dl Ceaușescu. Bineînțeles, cred că orice român trebuie să se bucure de faptul că legăturile tradiționale între Franța și România se întăresc și se consolidează. Cred că această vizită trebuie văzută și în contextul acesta al încercărilor de reapropiere ale România de aliata ei și prietena ei tradițională, Franța.
În afară de aspectele politice internaționale, cred că în Franța s-a vorbit mult în ultimul timp și de problema drepturilor omului în România. Știu că presa franceză a vorbit mult despre părintele Calciu, despre Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR) și despre creștinii persecutați în România.
Aș vrea să vă întreb dacă, cu ocazia acestei vizite se intenționează, din parte celor care se ocupă de aceste drepturi ale omului în România, să se facă ceva pentru a se atrage atenția dlui Ceaușescu asupra sentimentelor din Franța.
Paul Goma: „Da, bineînțeles. Noi suntem convinși că, în ceea ce privește latura oficială, vizita va fi călduroasă, iar în privința laturii neoficiale, va fi fierbinte. Pentru că am profitat de acest prilej, de vizita înaltului oaspete în Franța, pentru că nu va fi numai la Paris, pentru ca să readucem pe tapet România cu problemele ei actuale. Și pentru că noi suntem niște pacifici, evident, nu vom folosi bombe. Noi avem alte bombe, care sunt cuvintele.”
Noël Bernard: Da, evident.
Paul Goma: „Deci, în cele din urmă, toate acțiunile noastre, și nu vor fi puține, nu se vor reduce numai la conferința de presă, vor merge spre presă, spre negru pe alb.”
Noël Bernard: Care sunt probleme principale pe care doriți să le ridicați, dle Goma?
Paul Goma: „Bineînțeles, principale sunt toate, însă noi ne vom axa pe câteva. Este vorba, în primul rând, de teroarea actuală polițienească din România, cu mai multe cazuri precise de oameni care au fost arestați, persecutați, uciși. Este vorba de cei doi greviști: Jurcă și Dobre. Este vorba de Vasile Paraschiv…”
Noël Bernard: Despre a cărui soartă nu se știe nimic?
Paul Goma: „Despre a cărui soartă se știe, aproape sigur, că a fost ucis. Și despre soarta preotului Calciu, care nu știm dacă, în momentul în care noi vorbim, mai este în viață. Pentru că a fost supus la un asemenea regim încât ne întrebăm și noi, cum s-au întrebat și alții, dacă cuvintele unor ambasadori ai României (să zicem - în Statele Unite), precum că dacă cineva l-ar cere pe Calciu i s-ar da drumul? ...”
Noël Bernard: După câte înțeleg, dle Goma, dna Calciu a făcut o cere de grațiere și a făcut-o la indemnul autorităților.
Paul Goma: „Ei, cum se împacă această sugestie a autorităților față de dna Calciu, să facă cerere de grațiere, cu regimul de exterminare, care-l va duce la moarte pe Calciu?”
Noël Bernard: Dar de unde aveți veștile privitoare la ...
Paul Goma: „Nu pot să vă spun, dar le avem. Avem sursele noastre.”
Noël Bernard: Și sunt serioase?
Paul Goma: „Sunt foarte serioase. Sunt de „sus”... Deci, acțiunile noastre, evident, vor merge tot spre presă. Vom organiza conferințe de presă, diverse manifestații, acțiuni de presiune, delegații. Atenție! Nu este vorba doar de francezi de origine română sau de refugiați politici, ci și de francezi-francezi, deci care aparțin diferitelor organisme politice umanitare, sindicale, profesionale și așa mai departe. Deci, vizita înaltului oaspete va fi, suntem convinși, punctată de diverse delegații care se vor prezenta cu diverse petiții, cu diverse întrebări.”
Noël Bernard: La ambasadă?
Paul Goma: „Depinde unde va fi reședința înaltului oaspete.”
Noël Bernard: Bine, dle Goma, vă mulțumesc foarte mult și sper să ne vedem la Paris.
Paul Goma: „Bine. Pe curând.”
Noël Bernard: La revedere. Pe curând.
[Tape REL: C 51671; transcriere: Diana Benea]