Cum putea guvernarea să amortizeze efectele gestionării dezastruoase a tragediei de la Caracal dacă nu prin intensificarea zgomotului de fond, prin răspândirea zvonurilor, a ipotezelor abracadabrante și contradictorii, colportate de felurite personaje care, brusc, s-au aflat în treabă, rude ale victimelor, avocați, ca să nu mai vorbim de roiul de ziariști, dintre care mulți, vai, compensează lipsa de discernământ cu o nestăvilită și neprofesionistă fantezie.
Guvernul a vrut însă să demonstreze că ține totul sub control și a provocat un val de demisii și demiteri, unele – de altfel – pur decorative. În județul Olt și-au pierdut funcțiile câteva cadre, pedeapsă prea mică în raport cu gravitatea faptelor comise. La vârf, lucrurile se complică: cel demis e împins afară pe ușă dar … se întoarce pe fereastră. Astfel, șeful interimar al Poliției a fost demis însă a revenit pe postul lui inițial, de … șef al Poliției de frontieră ! Există și victime colaterale: ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, a fost demisă (pe Facebook !) după ce a făcut o remarcă deplasată.
Alții, în schimb, reușesc – cel puțin pentru moment – să se fofileze. La Educație a venit, ca interimar, ministrul Culturii, Daniel Breaz. Acest domn, care la capitolul gafe este recidivist, a găsit de cuviință să declare, în cadrul unei ceremonii de la Monumentul Holocaustului din București, că Holocaustul romilor face parte din acele „momente mai delicate, (…) să nu le spunem neplăcute”. Pentru așa ceva, Daniel Breaz trebuia zburat imediat. Așa cum trebuia demisă consiliera de la guvern Dana Rozalia Vrga, care a făcut – pe Facebook – un montaj fotografic în care președintele Klaus Iohannis era pus pe același plan cu …Hitler. Nici o reacție până acum din partea premierului Dăncilă, deși în ambele cazuri demiterea era obligatorie.
E drept că, dacă pleca Daniel Breaz, numărul intelectualilor din guvern scădea în mod dramatic. Pentru că Breaz este – să vezi și să nu crezi – rectorul Universității din Alba Iulia. E o problemă redutabilă aici: în ceea ce privește rezerva de cadre, social-democrații au ajuns la fundul sacului. Și nu că nu ar mai fi oameni bine pregătiți dar nu de ei are nevoie partidul ci de executanți fideli, obedienți, gata să încalce legea. Și nu e întâmplător că dramele din Olt s-au petrecut într-un județ cu zdrobitoare majoritate pesedistă și unde sunt semne că între politicieni, polițiști și grupările de interlopi s-au țesut, de-a lungul anilor, strânse și reciproc avanajoase complicități.
