Dacă ultimele întîlniri la nivelul cel mai înalt între liderii marilor puteri au demonstrat ceva cu certitudine - la încheierea Campionatul Mondial de Fotbal la Moscova sau la Helsinki, între președinții Statelor Unite și Rusiei – atunci aceasta este, practic, indiferența și ea tot la nivelul cel mai înalt, arătată astăzi față de drepturile omului în lume.
Alături de un președinte rus cu față de piatră, atunci cînd nu schimba o privire complice, aparent vag amuzată cu ministrul său de externe Serghei Lavrov, așezat în fața sa, în primul rînd, la conferința de presă de la Helsinki, președintele Donald Trump ridica în slăvi așa-zisa ofertă generoasă a lui Putin de a permite echipei procurorului-general american Robert Mueller să-i ancheteze în Rusia pe cei 12 șefi ai serviciilor de spionaj inculpați la Washington. Donald Trump, fie nu realiza, fie trecea conștient, minimalizînd-o, peste condiția fermă de reciprocitate pe care i-o pusese liderul rus, aceea de a permite anchetarea în Statele Unite a lui Bill Browder, om de afaceri american, acuzat de autoritățile ruse de fraudă fiscală.
În fapt, Bill Browder este cel care a adus în fața senatorilor americani cazul funcționarului de finanțe Serghei Magnițki, mort într-o închisoare rusă în 2009, după ce i s-a refuzat timp de luni de zile tratamentul medical. În 2012, Comitetul pentru politică externă din Camera reprezentanților a avansat un proiect de lege, care, după votarea sa de către Senat și semnarea de către Barack Obama în decembrie același an, a devenit cunoscută ca Legea Magnițki. Legea sancționa, între altele prin interdicția intrării în Statele Unite și a folosirii sistemului bancar american, 25 de personalități ruse din lumea finanțelor și a justiției, alături de alte oficialități implicate în corupție din Republica Dominicană și Nicaragua. În 2016, Congresul american a adoptat o versiune extinsă a Legii Magnițki, care permite sancționarea oficialităților implicate în abuzuri la adresa drepturilor omului în lumea întreagă.
Prețul cerut de Vladimir Putin, reținerea și anchetarea lui Bill Browder, inițiatorul Legii Magnițki, era de așteptat să fie respinsă ferm de președintele Trump. Nu s-a întîmplat așa...
Cel de-al doilea caz, care implică și lumea artelor, este cel al regizorului născut la Simferopol, Oleg Sențov, aflat în greva foamei de peste 60 de zile și în primejdie de moarte, deținut în condiții severe după condamnarea sa în 2015 de un tribunal rus la 20 de ani închisoare. Regizorul de film a fost acuzat în 2014, la arestarea sa de către FSB, Serviciul Federal de Securitate rus, de „pregătirea unor acte teroriste”, iar dosarul care i s-a intentat și condamnarea, au fost menite să constituie un avertisment pentru toți cei care, asemenea lui, ar fi protestat public împotriva anexării Crimeei de către Rusia.
După toate aparențele, numele lui nu a fost adus în dicuție la întîlnirea Trump-Putin, în contextul în care liderul rus a declarat chestiunea Crimeei drept încheiată, de nediscutat. Nu a fost adus în discuție nici de președintele Franței, Emmanuel Macron, care a asistat la ultimele meciuri ale echipei naționale în Rusia, la finala de la Moscova, nu departe de Vladimir Putin.
„Sențov moare, Putin și Macron privesc în altă parte” s-a intitulat unul din amplele materiale de presă la Paris publicate de trustul Mediapart. „Sențov a devenit șoarecele de laborator al autocratului Putin, încarnarea unei puteri pe cît de nemăsurată, pe atît de dezumanizată. Sențov îi permite să restabilească șerbia politică, servitutea morală. Stăpînul de la Kremlin își ține la respect populația: vedeți ce i se poate întîmpla cuiva care ar îndrăzni să mă conteste” – scriu ziariștii de la Mediapart.
Ei atrag atenția și asupra relatării corespondentei în Rusia a cotidianului Le Monde, Isabelle Mandraud, potrivit căreia vineri 13 iulie „Tribunalul Tverskoi de la Moscova a condamnat doi actori de la Teatr.doc, Mara Ciuprinskaia și Gregori Handlevski, la plata a 20 de mii de ruble amendă pentru „distribuirea de manifeste” în favoarea regizorului închis.” Alte opt persoane au fost reținute la Sankt Petersburg, acuzate de încercarea de a sensibiliza turiștii străini veniți la meciuri față de cauza lui Oleg Sențov.
De vineri 13 iulie datează și apelul adresat președintelui Franței de un grup de cineaști francezi, la inițiativa Consiliul de administrație al Societății de realizatori de filme. Apelul apărut în presă se intitula „Domnule Macron, arătați că Franța face tot posibilul pentru a-l salva pe Oleg Sențov”, între semnatari remarcîndu-se regizori cunoscuți ca Bertrand Tavernier, Michel Hazanavicius sau Cédric Klapisch.
Emmanuel Macron pare să fi fost mai ocupat mai curînd
cu schimbul de zîmbete și amabilități cu președinta Croației, decît cu destinul lui Oleg Sențov și al celor ca el.
Ceea ce îi făcea pe ziariștii de la Mediapart să constate că în Europa „vîntul bate în altă direcție. Valul naționalist, populist și de demagogie care scutură Europa rage de satisfacție revanșardă, despotică... Democrațiile nu mai îndrăznesc să-și spună cuvîntul – ele teoretizează doar lașitatea lor machiată în resorturile diplomației. [...] Sînt departe timpurile cînd François Mitterand îndrăznea să pronunțe numele lui [Andrei] Saharov la Kremlin, făcînd gerontocrația care conducea atunci URSS-ul să scrîșnească din proteze. Putin este cel care dă acum cadența”.
