Sorin Cunea, Ion Ioanid, Ilie Păunescu și Emil Georgescu au fost oaspeții unei serii de emisiuni „Tinerama difuzate la Europa Liberă în anii 1970 în care au discutat cu Max Bănuș despre arestările și încarcerările din perioada stalinistă.
Max Bănush: „Bun găsit dragi ascultători, iată-ne din nou împreună în cadrul „Tineramei”. Deschidem astăzi seria unor emisiuni speciale, ce se vor desfășura sub tema „Ceea ce tineretul trebuie să știe și să lupte ca să nu se mai repete”.
Așa cum știți desigur, ultima carte a scriitorului Alexander Soljenițin, „Arhipelagul Gulag”, a creat un interes extraordinar în Occident și o furtună de proteste oficiale în Uniunea Sovietică. Știți de asemenea din diversele noastre emisiuni, Alexander Soljenițin descrie urgia lagărelor de muncă forțată și a închisorilor din epoca stalinistă. Cititorul primelor capitole simte adânca mâhnire a autorului în fața nelegiuirii. Kremlinul îl acuză astăzi pe scriitor că este un dușman al păcii.
Dușmani ai păcii sînt cei care au comis crimele, nu cei care vorbesc despre crimele comise, răspunde Soljenițin, cerând cetățenilor sovietici o nouă atitudine: refuzul minciunii, refuzul de a coopera cu minciuna care a devenit un element de bază al statului socialist. Alexander Soljenițin vrea ca actuala generație să știe exact ce s-a întâmplat, ca astfel să nu se mai poată repeta nelegiuirile epocii staliniste.
Dar aceste nelegiuiri staliniste s-au petrecut oare numai în Uniunea Sovietică? Țara noastră nu și-a dat oare de asemeni îngrozitorul ei tribut? Ce a însemnat, în fond - enumăr numai câteva exemple - Canalul Dunăre - Marea Neagră, unde și-au pierdut viața zeci de mii de ființe nevinovate? Cum a fost posibilă torturarea deținuților din închisoril ca Aiud, Pitești, Jilava, Malmaison sau Gherla? Cum a fost posibilă existența lagărelor de muncă forțată de la Stoenești, Alba, Salcia, Balta Albă sau Stuf, unde oamenii erau zilnic biciuiți la tălpi ca în timpul sclaviei, și obligați să muncească până la totala distrugere fizică?
Ei bine, generația noastră tânără nu știe aproape nimic din toate acestea. Cărțile care descriu era stalinistă din România nu pot pătrunde decât foarte greu în țară. Tineretul nostru trebuie însăsă cunoască de asemenea aceste fapte sumbre tocmai pentru a lupta cu orice preț ca ele să nu se mai repete niciodată.”
[...]