Bună ziua, dragi ascultători! Sunt Lina Grâu și va prezint astăzi, la microfonul Europei Libere, emisiunea Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:
Autoritățile orășenești de la Bender planifică să mute în afara orașului singurul centru de asistență pentru animalele fără stăpân. Apărătorii drepturilor animalelor trag un semnal de alarmă. Și... opinii pe marginea demersurilor făcute de Chișinău și Tiraspol la Organizația Națiunilor Unite - ale experților, dar și ale locuitorilor regiunii transnistrene.
Aceste și alte subiecte le vom aborda în următoarea jumătate de oră.
***
Europa Liberă: Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.
Prim-ministrul Pavel Filip a făcut apel la țările prezente la Adunarea Generală ONU să susțină solicitarea Republicii Moldova de a se introduce pe agenda sesiunii un punct ce vizează retragerea forțelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova, transmite IPN. În discursul său ținut vineri, premierul a declarat că staționarea ilegală a trupelor militare pe teritoriul Republicii Moldova amplifică conflictul transnistrean. Pavel Filip a subliniat că între locuitorii celor două maluri ale Nistrului nu există antagonisme religioase sau etnice, iar populația poate conviețui în pace într-un stat reintegrat. Acesta a cerut ca actualul format de menținere a păcii cu participarea contingentului militar rus să fie transformat într-o misiune civilă cu mandat internațional.
Sovietul Suprem de la Tiraspol a aprobat demersul liderului regiunii transnistrene Vadim Krasnoselski de a cere secretarului-general ONU, Antonio Guterres, să acorde republicii nerecunoscute statut de observator la Națiunile Unite și să creeze un grup de lucru permanent pentru reglementarea transnistreană. Potrivit Interfax, la discuția din legislativul transnistrean șeful departamentului de externe de la Tiraspol, Vitali Ignatiev, a spus că Tiraspolul va cere Națiunilor Unite și să adopte o declarație care să interzică impunerea de sancțiuni și blocade împotriva locuitorilor transnistreni”. Ignatiev a mai spus că cererea acordării statutului de observator la ONU regiunii transnistrene se bucură de sprijin rusesc, care este însă „deocamdată neoficial”.
Grupul operativ de trupe ruse a desfășurat în regiunea transnistreană noi aplicații militare. Batalionul de artilerie motorizată a exersat tragerea de luptă în condiții de noapte, a declarat pentru presa transnistreană șeful GOTR, Dmitri Zelenkov. A fost exersată „ocuparea unui raion, precum și respingerea atacului inamicului convențional”. La aplicații au participat și forțele militare ale regiunii separatiste transnistrene. Experții Institutului „Viitorul” de la Chişinău atrag atenția că aplicațiile militare ale GOTR pe teritoriul Republicii Moldova au loc în paralel cu aplicațiile comune ale Rusiei și Belarus Zapad-2017 și văd în acest lucru o încercare de intimidare atât a Republicii Moldova, cât și a Ucrainei.
Militarii ruși care au participat la exercițiul „Zapad 2017”, alături de cei din Belarus, au început evacuarea armamentului folosit în manevre. Nu se știe cu exactitate câți militari și ce echipament a fost utilizat în acest manevre, motiv pentru care NATO a criticat Rusia pentru lipsa de transparență. Iar țările vecine cu Belarus, unde s-au desfășurat exercițiile, și-au exprimat temerea că sub acoperirea manevrelor, Rusia ar putea lăsa în urmă, în Belarus, mulți militari. Ministerul belarus al Apărării a declarat că toți militarii și tot echipamentul rusesc vor fi retrase până la sfârșitul lunii septembrie. Exercițiul ruso-belarus a fost criticat în Occident. NATO a spus că Moscova și Minskul ar fi trebuit să anunțe mai din timp manevrele și să invite mai mulți observatori străini. Iar în țările baltice și Polonia unii politicieni au spus că „Zapad 2017” este o demonstrație de forță la adresa statelor lor.
Un tribunal din Crimeea, anexată abuziv de Rusia în 2014, l-a condamnat pe jurnalistul Mikola Semena, colaborator al Europei Libere, la doi ani și jumătate închisoare, cu suspendare. Semena a fost acuzat de propagandă separatistă, de faptul că ar „submina integritatea teritorială a Federației Ruse”. Redacția ucraineană a postului nostru de radio precizează că Semena a primit și o interdicție de trei ani de a lucra ca jurnalist. Președintele Europei Libere/Libertatea, Tom Kent a criticat condamnarea lui Mikola Semena drept „încă o încercare a autorităților ruse din Crimeea de a suprima vocile independente”.
Kremlinul a negat că Rusia ar fi plasat reclame pe Facebook ca să influențeze alegerile prezidențiale americane din 2016. „Nici nu știm cum se face asta”, a spus Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin, la o conferință de presă vineri la Moscova. Declarația vine după ce Facebook a început joi să-și revizuiască regulile acceptării de reclame plătite și a promis să pună la dispoziția investigației din Congres 3000 de reclame contra-cost cumpărate de entități rusești în timpul și după alegerile americane din 2016. „Vom coopera pentru a crea standarde noi de transparență în domeniul reclamei politice”, a spus șeful Facebook, Mark Zuckerberg.
Aceasta a fost sinteza principalelor evenimente ale săptămânii trecute, mai multe, în actualitate, găsiți pe pagina noastră de internet la europaliberă.org.
***
Europa Liberă: Autoritățile orășenești de la Bender planifică să mute în afara orașului singurul centru de asistență pentru animalele fără stăpân. Ele explică acest lucru prin faptul că animalele din azil, în special câinii, fac gălăgie și acest lucru deranjează locuitorii din zonă.
Însă militanții pentru drepturile animalelor nu sunt de acord cu această abordare și intenționează să facă tot ce pot pentru a proteja azilul și a-i permite să rămână în raza orașului. Acum ceva timp, autoritățile au fost cele care au oferit terenul pe care azilul de animale se află în prezent. Instituția există din fonduri donate și colectate de voluntari și oameni cărora le pasă.
Într-o discuție cu corespondenta noastră în regiunea transnistreană, Karina Maximova, coordonatoarea centrului de asistență pentru animalele fără stăpân, Irina Plagova, povestește cum a pus bazele azilului:
Irina Plagova: „Acolo, evident, nu era nici electricitate, nici încălzire, nici apeduct, nici canalizare. Am făcut o groapă ecologică pentru canalizare, avem toate actele în regulă, avem avizul inspectoratului sanotaro-epidimiologic, am tras lumină, apă, am semnat contracte, am pus la punct toate aceste lucruri, plus un bloc pentru operații și altul post-operator. Singurul lucru pentru care nu ne-au ajuns bani a fost să cumpărăm un număr suficient de cuști. Și asta, pentru că oamenii ne cer ajutorul în fiecare zi, fiecare oră. Sau pur și simplu abandonează la poarta noastră acești căței mici de care nu au nevoie. Dacă oamenii ar fi înțeles și ar fi mers pe calea sterilizării, nu se mai ajungea la situații în care animalele să fie aruncate în stradă. Dar avem ceea ce avem. Azilul nostru împlinește deja cinci ani. Dar în acest an numărul de căței care au ajuns la noi este pur și simplu inimaginabil de mare, noi nu am mai avut un asemenea val niciodată.”
Administrația locală din Bender propune acum mutarea azilului de animale în afara orașului, într-o zonă unde nu circulă transportul public. Voluntarii care au grijă de animale după ce își încheie ziua de muncă nu vor putea ajunge acolo. Și astfel azilul nu va putea funcționa normal, animalele vor avea de suferit. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, coordonatoarea centrului, Irina Plagova, propune ca administrația să ofere azilului un depozit dezafectat din apropiere – un loc unde și animalele se vor simți bine, și voluntarii vor putea veni și nici zgomotul de care se plâng acum vecinii nu va deranja.
Irina Plagova: „Ce se poate face? Dacă situația e atât de gravă și zgomotul e atât de deranjant, eu le-am propus aleșilor locali din orașul nostru să vină la noi și să vadă – nu departe de noi avem un hangar acoperișul căruia s-a prăbușit. Acesta are ziduri foarte înalte, până la 8 metri. De ce să ne mutăm în afara orașului în cazangeria aia abandonată sau la o fermă, și nu am putea rămâne aici, să mutăm pur și simplu cuștile în hambar? Acolo totul trebuie început de la zero, iar aici trebuie doar scoase resturile de la acoperiș și astfel și animalele vor avea lumină de zi. Vom pune cuștile pentru animale acolo, hangarul este foarte mare, animalele se vor simți bine, în plus va fi și o protecție împotriva zgomotului. Și nici nu va fi scump.”
Însă administrația orașului nu pare să fie dispusă să asculte vocea voluntarilor și insistă în continuare ca azilul pentru animale să fie mutat în afara orașului.
Karina Maximova a căutat să afle ce părere au despre situația creată locuitorii orașului Bender.
„Eu cred că este foarte bine ca animalele fără stăpân să fie prinse și duse la azil. Trebuie să fie mai multe aziluri, iar oameni să fie mai conștienți.”
„Soluții se pot găsi – se poate muta azilul în afara orașului, dar să facă și transport accesibil care să meargă încolo, pentru ca voluntarii sau alți oameni care vor să ajute să poată ajunge acolo. Cred că și administrația trebuie să se ocupe de crearea unor aziluri, nu doar inițiativele mici.”
Europa Liberă: Voci ale locuitorilor orașului Bender, intervievați în stradă de corespondenta noastră în regiunea transnistreană, Karina Maximova.
***
Europa Liberă: La sesiunea Adunării Generale ONU, care a avut loc săptămâna trecută la New-York, delegația Republicii Moldova, condusă de premierul Pavel Filip, i-a cerut sprijinul președintelui acestui for, Miroslav Lajcak, pentru includerea retragerii trupelor rusești din Republica Moldova pe agenda sesiunii forului global. Potrivit unui comunicat de presă de la Guvern, Filip a spus că nu dorește „o politizare” a chestiunii, ci o „dezbatere corectă și transparentă”. Nu se precizează dacă Lajcak a reacționat în vreun fel. Includerea subiectului propus de Chișinău pe agendă depinde de un comitet general în care sunt reprezentate peste 30 de țări, inclusiv Federația Rusă, membru permanent în Consiliul de Securitate ONU, care se opune vehement inițiativei moldovene. În documentele ONU se spune că Comitetul General nu ia decizii politice și caută să acționeze prin consens, iar dacă este nevoie să voteze, decide o majoritate simplă.
Subiectul a fost dezbătut și la Chişinău, în special după inițiativa Guvernului de a se adresa Adunării Generale ONU, inițiativă criticată de președintele Igor Dodon, de Tiraspol și de Federaţia Rusă. Ministerul moldovean de Externe a subliniat că nu este vorba despre trupele de menținere a păcii, cum greșit (voit sau nu) afirmă Rusia, ci de Grupul operativ al trupelor ruse, pe scurt GOTR. Ministerul Afacerilor Externe de la Chişinău a anunţat că cererea Republicii Moldova „este inclusă în lista punctelor suplimentare propuse spre înscriere în agenda Adunării Generale” şi va fi examinată în luna octombrie.
Subiectul prezenței militare ruse în Republica Moldova a fost dezbătut în cadrul unui eveniment organizat la Chişinău de experții Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale Viitorul. A participat la eveniment și relatează, Diana Răileanu:
De la începutul acestui an, militarii ruși dislocați în stânga Nistrului au organizat peste cincizeci de exerciții, implicând și forțele militare ale pretinsei republici moldovenești nistrene. Într-un memoriu făcut public luni, reprezentanții mai multor ONG-uri notorii, preocupate de tematica transnistreană, s-au arătat îngrijorați de modul „superficial” în care guvernarea se ocupă de această problemă.
Trupele GOTR ale Federaţiei Ruse desfăşoară cu regularitate aplicaţii militare în stânga Nistrului, iar frecvenţa acestora a crescut simţitor începând cu a doua jumătate a anului trecut, spun experţii Institutului „Viitorul”. Un recent exercițiu organizat luna trecută a presupus bunăoară „forţarea râului Nistru” de către blindatele ruseşti, în exerciţiu fiind implicate şi trupele regiunii transnistrene.
Fostul ambasador al Republicii Moldova la Washington, Igor Munteanu, în prezent director executiv al Institutului Viitorul, crede că prezența militarilor ruşi în stânga Nistrului ar trebui să-i îngrijoreze pe guvernanţi, or asta înseamnă că potențialul de conflict este încă ridicat şi că pericolele nu sunt luate în considerare, inclusiv în cadrul negocierilor în formatul „5+2”.
„Se vorbeşte foarte puţin sau aproape de loc în cadrul discuţiilor „5+2” despre militarii dislocaţi în regiune, cu statut ilegal, cei care niciodată nu au fost doriţi în această regiune şi nu vorbim despre GOTR care nu ţine cont doar de comenzile care vin de la Moscova, dar are şi un rol de pregătire, de expansiune prin intermediul armatei transnistrene şi prin crearea de capabilități de luptă în regiune, ceea ce motivează şi creează potențialul de escaladare a conflictului.”
În opinia directorului executiv al Institutului „Viitorul”, despre o rezolvare durabilă a diferendului transnistrean nu se poate vorbi până la retragerea definitivă a armatei ruse de pe teritoriului Republicii Moldova. În plus, este o utopie să se creadă că trupele GOTR nu se implică în activităţile aşa numitei armate din regiunea secesionistă, continuă Igor Munteanu, or, an de an GOTR recrutează tineri din stânga Nistrului, iar după ce sunt instruiți, aceștia sunt transferați în cadrul armatei locale.
Expertul asociat Institutului Viitorul, Rosian Vasiloi se întreabă de ce președintele ţării, care deţine din oficiu şi funcţia de Comandant Suprem, dă dovadă de prea puţină insistenţă când vine vorba de trupele ruseşti din stânga Nistrului.
„În luna mai a acestui an IDIS Viitorul a lansat un studiu prin care a demonstrat că GOTR-ul nu ar fi separat de pretinsul sector de securitate al regiunii separatiste. Să nu ne trezim noi cu absorbirea acestui sector de securitate de către Federaţia Rusă aşa cum a fost în cazul republicilor separatiste din Georgia – Abhazia şi Osetia de Sud, când în martie anul acesta, preşedintele Vladimir Putin printr-o decizie a absorbit acest sector de securitate în cadrul forţelor armate ale Federaţiei Ruse. Încă un moment care pe mine mă îngrijorează este lipsa unei reacţii cel puţin prompte din partea Comandantului Suprem, or, pe de o parte el vorbeşte despre statutul neutralitate, în același timp nu are o reacţie la tot ce se întâmplă cu aceste exerciţii militare şi statutul grupului operativ al trupelor ruse.”
Căutarea unei soluţii pentru „diferendul transnistrean” a început odată cu semnarea, la Moscova, a Acordului de încetare a focului la 21 iulie 1992. La 25 de ani distanţă, directorul de programe din cadrul Institutului de Politici Publice, Oazu Nantoi, observă că părţile implicate în conflict nu par a fi foarte interesate de soluţionarea acestuia. O asemenea atitudine ar putea să joace festa guvernării de la Chişinău, crede expertul, şi asta pentru că s-ar putea pomeni în situaţia când nu va fi capabilă să garanteze o viaţă paşnică şi siguranţă propriilor cetăţeni.
„Nimic pozitiv nu este garantat pentru Republica Moldova atâta timp cât pe teritoriul ei se află trupele Federaţiei Ruse. Dacă cu adevărat vrem să trăim într-un stat viabil, cu perspectivă, pe lângă tema de acasă pe malul drept, trebuie să ne trezim în ceea ce priveşte soluţionarea problemei transnistrene şi evacuarea necondiţionată a trupelor Federaţiei Ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Pentru ca acest scop să fie atins se cere o mobilizare a societăţii, se cere exercitarea presiunii asupra clasei politice şi eu consider că acest scop este realizabil pentru că astăzi avem în calitate de partener pe Ucraina, vom fi neapărat susţinuţi de partenerii de dezvoltare, dacă vom propune un plan de acţiuni realizabil și atunci vom avea motive ca să ne respectăm în calitate de cetăţeni ai Republicii Moldova în toate punctele geografice ale acestei ţări.”
Experţii preocupaţi de tematica transnistreană au schiţat şi un memoriu în care se regăsesc mai multe propuneri adresate autorităţilor de la Chişinău între care recunoașterea trupelor GOTR „ca forţă militară străină staţionată ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, cu aprobarea cadrului legislativ necesar”. În octombrie, cererea privind retragerea forţelor ruse din regiunea transnistreană a ţării va fi examinată de către Adunarea Generală a ONU.
***
Europa Liberă: După ce Chişinăul a venit cu inițiativa de a cere prin intermediul ONU retragerea trupelor ruse din Republica Moldova, Tiraspolul a venit cu o proprie inițiativă – de a cere forului internațional să-i ofere statut de observator la organizație, pe exemplul Palestinei.
Săptămâna trecută Sovietul Suprem de la Tiraspol a aprobat demersul liderului regiunii Vadim Krasnoselski de a cere secretarului-general ONU, Antonio Guterres, să acorde republicii nerecunoscute statut de observator la Națiunile Unite și să creeze un grup de lucru permanent pentru reglementarea transnistreană. Potrivit Interfax, la discuția din legislativul transnistrean șeful departamentului de externe, Vitali Ignatiev, a spus că Tiraspolul va cere Națiunilor Unite și să adopte o declarație care să interzică impunerea de sancțiuni și blocade împotriva locuitorilor transnistreni”. Ignatiev a mai spus că cererea acordării statutului de observator la ONU regiunii transnistrene se bucură de sprijin rusesc, care este însă „deocamdată neoficial”.
Corespondenta noastră Karina Maximova a discutat inițiativa Tiraspolului de a cere Organizației Națiunilor Unite statut de observator cu directorul Școlii de studii politice de la Tiraspol, Anatoli Dirun. Aceasta l-a întrebat de ce ar avea nevoie regiunea transnistreană de acest statut.
Anatoli Dirun: „Transnistria a făcut numeroase demersuri în instituții internaționale pentru a apropia și a lansa mecanismul de recunoaștere internațională a statalității sale. Nu este o practică nouă și din momentul proclamării sale ca stat Transnistria a lansat astfel de apeluri cu o constanță de invidiat. Rezultatele referendumurilor, apeluri ale liderilor ai de-facto statului transnistrean au fost mereu trimise în toate structurile internaționale.
Faptul că Misiunea OSCE este participantă la negocierile pentru reglementarea relațiilor dintre Moldova și Transnistria este deja o confirmare parțială a implicării organizațiilor internaționale în proces.
Este vorba despre o activitate diplomatică de rutină care se manifestă inclusiv prin astfel de demersuri. Nu e nimic surprinzător în asta și nimic extraordinar.
Un alt moment la care trebuie să fim atenți este faptul că inițiativa conducerii Transnistriei a apărut ca reacție la demersul Republicii Moldova la ONU cu privire la retragerea trupelor ruse din stânga Nistrului. Cronologic, inițiativa-replică a Tiraspolului poate fi considerată nu atât o coincidență, cât un răspuns asimetric care demonstrează o viziune proprie asupra situației.
Europa Liberă: Și ce se va întâmpla dacă, ipotetic, Transnistria va primi acest statut de observator la ONU? Ce va da acest lucru regiunii?
Anatoli Dirun: „După cum am mai spus, lansarea unor astfel de inițiative este o practică obișnuită, un demers diplomatic. Cu cât mai mult Transnistria „va bate la ușile” organizațiilor internaționale, nu doar la ONU, cu cât mai mult va căuta oportunități să valorifice contextul regional în schimbare, inclusiv în chestiuni de securitate, să folosească contactele cu alte state care au un statut similar, de exemplu de observator la ONU – cu atât mai mult acest lucru va permite să fie adusă direct la cunoștința actorilor internaționali poziția Transnistriei, fără careva interpretări din partea adversă.
Ar fi o ocazie minunată de a prezenta partenerilor internaționali un tablou real al realităților și evenimentelor de pe ambele maluri ale Nistrului, ceea ce în plan strategic ar putea influența procesul de recunoaștere internațională a Transnistriei. Iar din perspectivă tactică, aceasta este o condiție obligatorie pentru eliminarea unor chestiuni contradictorii și foarte acute în primul rând de ordin economic. Este vorba despre oportunități.”
Europa Liberă: Ce ar trebui de făcut ca dialogul dintre părți să fie dezghețat și să aducă rezultate?
Anatoli Dirun: „Pentru mine este evident că toate încercările de a exercita presiuni asupra Transnistriei nu aduc rezultatele scontate. În ultimul timp Transnistria s-a învățat să se includă în agenda regională și globală din perspectiva protejării propriilor sale interese. Dar poziția flexibilă a Transnistriei nu este în niciun caz un pretext pentru a face presiuni politico-militare asupra Tiraspolului, pentru a-l impune să accepte soluții dezavantajoase în procesul de soluționare a conflictului.
Presiunile sunt o cale fără perspectivă. Trebuie să înțelegem că există situații când părțile trebuie să găsească soluții de compromis și să nu folosească pârghii de presiune. Compromisul se atinge întotdeauna foarte greu, iată de ce trebuie găsit numitorul comun. Pentru că dacă va fi o soluție nu de compromis, ci impusă, atunci aceasta nu va avea perspective pe termen lung. Și imediat ce se va schimba fie situația regională, fie cea politică internă în Moldova sau Transnistria, soluțiile impuse vor înceta să mai funcționeze. Am văzut deja situații de acest fel în procesul de negocieri – una dintre părți găsește mereu posibilități de a „torpila” deciziile care nu-i convin sau pur și simplu să nu le respecte.”
***
Europa Liberă: Analistul occidental Vladimir Socor a declarat, într-un interviu realizat de Valentina Ursu, că indiferent de tipul de contingent - pacificatori ori care îndeplineşte temporar alte misiuni - , armata rusă aflată pe teritoriul Republicii Moldova trebuie să fie evacuată.
Europa Liberă: Ce credeți dumneavoastră despre această insistență a autorităților de la Chișinău să facă Rusia să-și retragă armata?
Vladimir Socor: „E vorba, în primul rând, nu despre un gest de politică externă, ci de un gest de politică internă. Guvernarea domnului Plahotniuc este lipsită de legitimitate. Ea caută un înlocuitor al legitimității interne pe planul extern.
Guvernarea domnului Plahotniuc, dl Plahotniuc personal, este acela care l-a adus pe domnul Igor Dodon în postul de președinte al Republicii Moldova. Domnul Dodon, cel mai pro-rus politician din fosta Uniune Sovietică, a fost adus în mod deliberat la putere la Chișinău pentru a înlesni domnului Plahotniuc o apropiere, o reconciliere cu Moscova, unde guvernarea domnului Plahotniuc nu avea acces.
Acum, dintr-odată, dl Plahotniuc face o întoarcere de 180 de grade și cere retragerea trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova. Deciziile sunt luate anume de către domnul Plahotniuc. Din punct de vedere practic, demersul către Organizația Națiunilor Unite nu va avea nicio valoare.”
Europa Liberă: De ce?
Vladimir Socor: „Încă nu știm dacă Adunarea Generală va include această chestiune pe ordinea de zi a sesiunii. Dacă va include această chestiune pe ordinea de zi, valoarea practică va fi zero.
Am asistat în anii precedenți la proiecte de rezoluție în Adunarea Generală a Națiunilor Unite privind retragerea trupelor rusești din Georgia și din Republica Moldova, proiecte propuse Adunării Generale de către gruparea celor patru țări, numite GUAM: Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Moldova. Aceste patru țări împreună au propus în decursul anilor mai multe rezoluții în sensul pe care l-am amintit: retragerea trupelor rusești de pe teritoriile Georgiei și Republicii Moldova. Rezultatele, bineînțeles, au fost egale cu zero.
Domnul Plahotniuc înscenează acest conflict geo-politic în politica internă a Republicii Moldova cu scopul de a se profila el, domnul Plahotniuc, drept un adept al independenței și al orientării pro-occidentale, împotriva domnului Dodon, care amenință această orientare. Dar domnul Dodon a fost adus la putere anume de către domnul Plahotniuc anul trecut.
Asistăm acum la o manevră a domnului Plahotniuc. Dânsul ne-a obișnuit, de când a ajuns la putere, cu manevre surprinzătoare pe termen scurt. Aceasta este încă una din seria acestor manevre. Dacă domnul Plahotniuc este serios în privința atitudinii sale față de Rusia, atunci el ar trebui să înceapă prin a revoca legea electorală, legislația electorală, inițiată de către partidul domnului Plahotniuc, promovată intens de către televiziunile domnului Plahotniuc, aprobată de majoritatea parlamentară controlată de Plahotniuc. Această legislație electorală practic garantează victoria forțelor pro-ruse în alegerile parlamentare de anul viitor.”
Europa Liberă: Domnul Socor, eu insist să ne spuneți cum s-a ajuns la acest rol diferențiat al trupelor operative și al celor de pacificare, pentru că, chiar și în acel demers pentru Organizația Națiunilor Unite, autoritățile de la Chișinău spuneau că nu e vorba despre retragerea pacificatorilor, dar e vorba despre evacuarea trupelor operative. Cum s-a ajuns la acest rol diferențiat?
Vladimir Socor: „Foarte interesantă întrebare. S-a ajuns, în parte, datorită Rusiei și, în parte, datorită Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și inclusiv rolului Germaniei în această organizație.
În anii 90, Republica Moldova a fost de acord cu propunerea Rusiei ca acele unități care îndeplinesc rolul de pacificatori să fie alocate din rândurile Grupului operativ al trupelor rusești (GOTR). Deci, în Republica Moldova a staționau ilegal câteva mii de soldați ruși. Din rândul acestora urmau să fie alocate batalioanele care exercitau rol de pacificatori. Deci, nu toate trupele rusești aveau rol de pacificatori. Părți din trupele rusești îndeplineau prin rotație rol de pacificatori, în timp ce celelalte, tot prin rotație, asigurau paza munițiilor de la Colbasna și îndeplineau alte misiuni fără titlu de pacificatori.
Deci, repet, titlul de pacificatori era acordat prin rotație unor batalioane din rândul Grupului operativ de trupe rusești. Această confuzie a permis Rusiei să-și mențină trupele cu titlul de pacificatori. Republica Moldova, pe vremea aceea, cerea retragerea trupelor rusești, punct, fără a face diferențieri dintre roluri pe care diferitele batalioane le îndeplineau.
În anii 2005-2006, Ministerul de Externe al Germaniei a venit cu o inovație în cadrul Organizației pentru Securitate și Coordonare în Europa (OSCE). Domnul Frank-Walter Steinmeier, ministrul de Externe pe vremea aceea, a venit cu ideea că trupele rusești care îndeplinesc rol de pacificatori au un rol pozitiv, au un rol stabilizator și că ar fi o greșeală ca Republica Moldova să ceară retragerea lor.
De aceea s-a ajuns la formula de compromis potrivit căreia trupele zise „pacificatoare” pot rămâne, dar cele care nu îndeplinesc rol de pacificare trebuie să se retragă. Aceasta a fost formula de compromis care a condus la diferențierea între cele două tipuri de trupe.
Dar Rusia a replicat foarte eficient și logic, de alt fel, că trupele zise „pacificatoare” sunt alocate tot din rândul aceluiași Grup operațional de trupe ruse din Republica Moldova. Deci, s-a creat o situație de confuzie foarte greu de rezolvat.
Eu am fost dintotdeauna de părere că Republica Moldova trebuie să ceară retragerea tuturor trupelor rusești fără a face deosebire între trupele care îndeplinesc temporar rolul de pacificator și trupele care îndeplinesc temporar alte misiuni pe teritoriul Republicii Moldova.”
***
Europa Liberă: Doamnelor și domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Prezentatoarea ei, Lina Grâu, vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.
